A versului meu doamnă
Am dorit amintirea să rămână
zidită, în a dorului fântână
și-am trimis mângâierea neatinsă
prinsă-n versuri cu privirea stinsă.
Și ți-am întins o floare de cais,
învelită în culori pe care-am scris,
să crezi în nemurirea din cuvânt;
versul este sfânt, nu-i vorbă-n vânt.
Și-am așezat pe visul tău de fată
luciri, ce-au răsărit în nopți odată
când am sădit în iubirea fără grai
acord de rime, pe care-l așteptai.
În gândul meu, mereu am să te-ascult,
n-am să te las ascunsă în tumult,
rămâi la pieptul meu, târziu în toamnă;
comoara mea și-a versului meu doamnă.
poezie de Constantin Rusu din Poesii (21 mai 2005)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.