Toamnă în doi

Peste covorul frunzelor căzute
Păşim la braţ înşiruind tăceri,
Iar buzele-mi tânjesc să îţi sărute
Frumoşii ochi doriţi mai mult ca ieri.

Şi-n freamătul de toamnă însorită
Ne pierdem printre viile culori
Tu nu vorbeşti cu gura-ţi preaiubită,
Privirea, însă, naşte calzi fiori.

Suntem uniţi de-acelaşi gând fierbinte
Că ne iubim... şi ne iubim nespus
Nemaifăcând risipă de cuvinte...
Tot ce simţim ne este acum de-ajuns.

Peste covorul frunzelor de toamnă
Păşim la braţ lăsând lumea în urmă,
Te-ador şi mă adori, frumoasă doamnă
Prea mult ca vorbele să o mai spună...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre anotimpuri

ţinându-ne de mână
printre anotimpuri
păşim împreună
plini de amoruri

lumea să ne fie
doar noi amândoi
în urmă rămâie
plopii doi câte doi

şi frunze de toamnă
în păr să ne ningă
iubirea noastră doamnă
nicicând să se stingă

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Odată, am iubit o fată
şi împreună am iubit
toate cuvintele.
Mai apoi,
cuvintele au venit
peste noi
să ne împresoare,
să ne doboare!
De atunci, printre cele
cuvinte rebele
ne iubim şi-n tăceri,
de azi
şi de ieri.
Cuvinte sublime,
tăceri omonime.
Odată, am iubit o fată...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierile de toamnă

Peste mica mea livadă
îmbrăcată ca o doamnă,
Brumele încep să cadă,
semn că vine mândra toamnă.

A căzut din pom o poamă,
lângă ea o frunză moare.
Adierile de toamnă
dau grădinilor culoare.

Alte frunze ce-s surori,
nescuturate de vânt,
Cad şi ele peste flori
aşternute la pământ.

Mărunt se scutură un nor
peste frunzele căzute.
Coboară iarna-încetişor
de pe crestele de munte.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, doamnă...

de-ai ştii ce repede aleargă timpul
şi cât de repede şi noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci şi în noroi

topit în cerul plin cu sfinţi,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de poveşti cu prinţi,
e toamnă, doamnă, este toamnă

ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine ştie,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm şi ce-o să fie

priveşte, în perete ai oglindă
şi chipul tău e tot frumos
dar e albit şi toată truda
s-a pus pe părul arătos

iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o toamnă peste noi

A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor şi-a despărţire
Şi am rămas mai singuri şi mai goi,
De-atâţia paşi pierduţi prin cimitire.

Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Şi ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol şi-o lacrimă nemângâiată.

Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porţi închise...

A-ngenuncheat şi frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferinţă,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Şi tot mai distanţaţi şi-n neputinţă.

A mai trecut o toamnă peste noi
Şi-n gând şoptim aceeaşi rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Şi-aşterne curcubeul peste lume!

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbolism de toamnă

Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.

Foşnesc prin goluri game variate
Şi-n nesfârşite şuierări s-avântă:
Vioare, flaute şi harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate...

Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Şi cad... şi mor, îngălbenind cărarea...

E comedie plânsul lor şi-i dramă:
Iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă...

sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta vieţii

Viaţa-i luptă peste tot
Şi luptăm cu mult nesaţ:
Cu soţia cot la cot,
Cu iubita braţ la braţ.

epigramă de I.St. Bogza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Şi te întrebi de-a existat iubire
Şi ce păcat de moarte-am săvârşit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinşi de amnezii ce n-au cădere,
Şi picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-aşează Bach şi Mozart în urechi.
Şi totuşi, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu ştiu că din iubire iese miere
Şi ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.

poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt şi eu.
Toamnă, doar în toamna vieţii,
fără rod,
fără bucate,
Ca să laşi în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poţi fi şi om şi toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

Peste ţarini pustiite de tăceri şi vânt de toamnă,
În păduri cu nobil vuiet, plâns de lacrimi de aramă
Se aude ca un clopot... Şi-n sălbatică cântare
Trec soldaţi de vatelină în mantii strălucitoare.

Cor de păsări de tăciune... zumzet peste tot pământul...
Roditor pământ – anume spre-a sădi în el cuvântul...
Must de trainice-oseminte cu specific omenesc,
Peste glia fiinţei noastre unde vorbele rodesc...

Ruginii, de sângeri parcă, vin apusurile-n grabă...
Dau în pârg gutui... E toamnă! Şi ce dacă? Şi ce dacă?!
Cade bruma pe obrazul ţării fremătând de dor...
Simfonii transcendentale cântă îngeri în amvon...

Râu învolburat de lacrimi... Treceri de pletoase umbre...
Toamna veşniciei noastre cu tăcere grea se umple...
Nu mai pot să-mi număr anii! Sunt o toamnă despletită...
Sunt o toamnă... numai una... în decade împărţită.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam impresia că reprezint o punte peste o apă, o punte care separă sau uneşte două maluri a două meleaguri total diferite, unul verde de primăvară, celălalt galben şi rece de toamnă târzie; sub această punte curgea apa izvorâtă din izvorul sufletului meu, o apă formată din două braţe paralele care nu se uneau niciodată, separate de un mic dâmb de pământ; un braţ cu apă lină, apă cristalină ce curgea liniştită în vale şi un braţ cu apă învolburată, aruncând mici valuri înspumate clipocitoare cărând mici pietricele pe care apoi le lăsa curate la mal. Dacă se rupe puntea va cădea peste cele două braţe lăsând separate cele două maluri, lăsând în urmă cele două fiinţe diferite ale aceleiaşi inimi greu încercate de viaţă.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce toamnă frumoasă

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.

Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.

Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca faţa mamei
învelită în năframă.

Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Şi este cules de oameni
Harnici şi plini de mândrie.

Ce frumoasă e lumea
În miez de toamnă!
Este ca un copil,
Ce este legănat de a sa mamă.

poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, frumoasă doamnă

Trecut-au mii de ani de când
Cu mari speranţe-n gând,
În dureri şi lacrimi,
Speranţe dar şi patimi
Ai apărut tu Doamnă
Rujă vânătă de toamnă!
Ne-ai dat un rost în lume
Şi ne-ai hrănit anume
Cu laptele-ţi de dor
În freamătul uşor
Al frunzei de arţar
Să ne-nălţăm altar
Spre cerul de cleştar.
Îţi mor stejarii Doamnă
În primăvara ce se-ntoamnă
Căci însăşi fii ai tăi
Au devenit aprigi călăi
Ai fraţilor de neam şi sânge...
O Doamne, inima îmi plânge...
Pe-arcuşul lui Porumbescu s-a prelins
O lacrimă din cerul necuprins
Jalea coboară peste tine Doamnă,
Tu, crinul meu frumos de toamnă...
La masa tăcerii nu mai e loc
Căci scaunele au luat foc.
E vuiet şi strigăt tăcut
În ţarcul gândului cel mut...
S-a prăbuşit coloana infinitului,
Ne invadează fierea-pământului...
Trăim în derivă
Vitejia-i dusă la arhivă...
Azi, e ziua ta frumoasă mamă
Din tricolor îţi fac maramă,
O prind c-o broşă de speranţă,
Chem fiii tăi la cutezanţă
Uniţi să îţi redăm surâsul
Să-ndepărtăm tristeţea, plânsul
Redându-ţi demnitatea şi mândria
Căci tu eşti mama noastră, România!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţii idilice

eu iubirea o văd desculţ-muzicală
orice şi oricât în lume s-ar spune.
e destituită şoaptelor stinse de amor,
e sub presarea speranţei ce apune.

e gând împerecheat-n îngerească dăruire;
o mână tremurândă ieşită sufletului chenar,
cu frumuseţea ei de fulger neastâmpăr;
ce rost mai e în faţă acum să-ţi mai apar!...

tu du-te nicăieri acu! iluziilor-n aşteptare...
printre himere cu gândurile-ţi siluete
prin toamna golită de ochiul absent,
ea cu moravurile frunzelor lovind ghete.

o, dar eu neprotejat de liricile dumbrăvi,
de îndemnul tristeţilor lungi şi fecunde,
cad în culori şi armonii, ispitelor de toamnă...
după alfabetul frunzelor rezonând în unde.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă pe degete

în zi
ziua ne-mbracă
pe
palmele zâmbetului tău
înflorindu-ne
în lumină
pe
aripile vântului
purtate
dintr-un ungher înforit
până pe
degetele norilor

n-ai auzit
şoaptele frunzelor
cântecul
atât de duios
pe aripa zilei
în
limpedele surâs
al frunzelor
ce fiecare
îşi
cântă cântecul

şi toamna luce
cu
ziua în ochi
împletindu-şi
privirea
cu
chipul tău
25-10-2022 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit frumoasă toamnă

Bine ai venit din nou, frumoasă toamnă,
Pe meleagul meu cel drag.
Te-am aşteptat cum aşteaptă,
Un domn pe o doamnă,
Ca să-i sărute obrazul alb.

Te-am aşteptat cu braţele deschise,
Te-am văzut venind pe drum.
Îmbrăcată în culori aprinse
Şi parfumată cu cel mai frumos parfum.

Vreau să te cuprind în braţe
Şi să îţi zic bine ai venit.
Pe glia mea frumoasă,
Pe pământul meu iubit!

poezie de Vladimir Potlog (7 septembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ne-a unit

Ne-am unit destinele într-un miez de toamnă.
Când frunzele cad alene de pe ram,
Când fierbe vinul în butoaie
Şi soarele răsare din ce în ce mai rar la geam.

Ne-am unit destinele într-o seară de toamnă,
Într-o seară ca din poveşti.
Mi -ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă...
Şi veşnic o să mă iubeşti.

Trec anii peste mine, peste noi,
Dar nu o să uit ziua cea de toamnă.
Când am jurat să fim în doi
Şi tu mi- ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă.

Ştiu că nu avem tot ce ne-am dorit,
Dar dragostea noastră ne ţine împreună.
Poate destinul ne-a unit,
Ca să facem lumea puţin mai bună!

poezie de Vladimir Potlog (30 octombrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de toamnă

Culori se amestecă pe dealuri,
Se îmbracă cerul în pasteluri,
Din rouă, toamna ţese voaluri,
Copacii au coroane-n capiteluri.

Arama frunzelor se aşterne lin,
Peste a verii dulce nostalgie,
Doineşte-n susur izvorul cristalin,
Cocori şiraguri pleacă-n pribegie.

Miroase a toamnă rece pe poteci,
Pe care păşesc grăbite vii destine,
De-ar fi ca-n depărtări să pleci,
Aş vrea pe ele să te-ntorci la mine.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Şi-aş mai sta şi nu prea, foarte mult pe pământ,
Fiindcă-i toamnă târziu şi-mi mai vine să plâng,
Şi îmi vine să strig şi-mi mai vine să mor,
Doar puţin, printre munţi, fiindcă tare mi-e dor!

Mi-este dor de-amândoi, de trecut, de prezent,
Şi de arborii verzi şi de-un veac inocent.
Şi-i târziu nu ştiu cum, ca să fim amândoi
Că e toamnă demult şi-acum ninge pe noi.

Peste tine frumos, peste mine urât,
C-am trăit prea mulţi ani într-un veac mohorât,
Peste tine puţin, peste mine mai mult,
Că aştept cam de-un veac să te-ntorci din trecut...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia frunzelor uscate

Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizaţia frunzelor uscate
Amestecate-n fum şi-n bătătură
Cu dinţii cerului de lapte.

Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfaţă pruncii siamezi
Mângâiaţi de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi şi în livezi.

Civilizaţia frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredinţat până la moarte
Crucea s-o purtăm, şi tu, şi eu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!