Fluture

Un fluture timpuriu
În primavara vibrând de seve...
Priveşti de sus.
Cât vezi cu ochii
Sub tine se-ntind mări de flori
Păduri şi sesuri
Inundate în lumina simplă, picturală.

Cu umerii încarcaţi de bronz
Te poartă vântul, te coboară,
Te scufundă în marea de polen.
Dincolo de tăcere
E vântul, cuvintele tale nerostite încă,
Aşteptând o altă naştere, o altă primavară...
Aripile iţi vibrează de dor
Şi treci, căutându-mă în fiecare floare,
În fiecare răsărit,
Într-o altă viaţă.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe trotuar printre ochii albaştri

Strigătul timpului
din
palmele tale
când vântul se plimbă
înaintea ta pe trotuar printre ochii albaştri
ai atâtor trecători
inclusiv
pe la
trecerile de pietoni de pe străzile Mănăşturului
ni se inserează în sufletele noastre
amplificându-ne şi mersul
şi văzul până în umbră

în straturi
ni se
desfac cuvintele
cu aceiaşi privire a fiecărei secunde
ce ne măsoară trotuarul cu paşii făcuţi

albastre ni se prefac cuvintele
în pahare de aer colorate cu
zâmbetul tău
când vântul ne ia
pe dinăuntru luminându-ne cu gingăşia cuvintelor tale
izvoare
doar cu imaginaţia culese dintre
atâtea flori de pe aripile timpului ce încă ne surâde
într-o floare de simţuri înăscute

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri

răvăşit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul şi zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deşi
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înţeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori şi lumină

cu siguranţă poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bileţelul de pe noptieră
florile din borcan şi
fotografia din dulap

e târziu şi aerul tot mai puţin

Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine şi despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluture

Un fluture aş vrea să fiu,
Să zbor, să mă înalţ,
Chiar dincolo de vise,
În emisferele necunoscute
Să-ngenunchez doar în faţa iubirii tale,
Să simt cum infloreşte dragostea.
Cu inima-n timpane, eu plutesc
Spre curcubeul ce miroase a flori de lotus
De dragoste mi-e dor ca de lumina verii
Cu flori pe câmp şi păsări cântătoare,
Dorinţa parfumată, de iubire!
Iar tu, aş vrea să fii o floare
Ce tânjeşte după sărutul meu firav, de fluture, ce-n zor concav,
Te-a sărutat.
Azi cu un fâlfâitde aripă aş vrea să te ating
Tu colorându-mă cu-al tău polen,
Să -ţi răcoreşti staminele îngălbenite,
Hrănindu-mă cu-a ta dulceaţă şi beţie de culori.
Pe o saltea de flori vreau să mă odihnesc.
Doar din petale să îmi fac culcuş
Şi să visez, gândindu-mă la nemurire...
Clipă să-ţi fiu, zâmbet pe faţă,
Să te mângâi şi să te fac să râzi,
Să alergăm prin univers desculţi,
Să ne-nfrăţim cu fiecare rază.
Tu, minunată floare, cobori din pliul ăstui soare,
Bucură-mi scurta viaţă trecătoare!
Nu lăsa întunericul să mă-nconjoare!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e timp

nu mai e timp de aripi,
de fugă, de mers în nori,
de altă curbă fără ieşire,
altă cortină trasă deoparte,
altă apocalipsă venită brusc
ca o cascada justiţiară.

nu mai e timp de gemete,
păreri zâmbind, aşteptând degeaba,
ochii sunt spălaţi de iluzii,
nonsens de zbor căzut între oglinzi.
nu mai e timp de îngeri în cuvinte
şi de iluzii pe frunza îngălbenită.

sunt într-o absenţă, pedepsită de viaţă,
vârtejuri înrămate încremenesc în spaţiu,
ziua fuge în spasme,
împăcarea pluteşte în gol,
miracolul trece mai departe,
bezna se dibuie într-un avânt
îndoind lumina.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre altă poartă

Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.

Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el îşi adună armele virale...

Mi-aduce amintirile păstrate
pe brâul sacru-al marilor redute
din neuitări de visuri adunate
sub umbrele iubirilor trecute.

Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.

Şi visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n grabă să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.

Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n faţa altă poartă,
mă luminez mergând smerit spre ea!...

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre altă poartă

Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.

Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el îşi adună armele virale...

Mi-aduce amintirile păstrate,
sub brâul greu al marilor redute,
într-un seif de visuri adunate
din umbrele iubirilor trecute.

Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.

Cu visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n taină să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.

Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n faţa altă poartă,
mă luminez mergând uimit spre ea.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi steaua călătoare

Ascultă vântul dau noaptea în seara asta
Şi înţelege lumina cum se aprinde în târziu
Poate e acel suflet care zboară
Vestindu-ţi primăvara
Înfăşurat în steaguri albe de abis.
Am fost cu tine-n noapte în fiecare seară
Am fost cu tine-n gând şi în privirea mea
Ce rană sa îmi fac ca să-nţelegi, iubito
Doar noaptea e aceiaşi şi tu aceiaşi stea
Şi ce frumos e albul din pielea ta
Şi galbenul din păr şi verdele privirii
Cine sunt eu, acela
Ce nu pot adormi îmbălsămat în trandafirii firii
Eşti tu o altă viaţă! Sau Steaua călătoare?
La mine-n palme noaptea
Când se aşază-n stele,
Iubita mea e timpul să vi să ne-aşezăm
Într-o lumina-naltă de flori şi Cosânzene.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun o floare

Am vrut să-ţi aduc o floare din parc
Dar când am văzut că şi ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunţat,
şi m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoţionat de pământul pe care şi-l împărţeau
În aceeaşi formă de viaţă,
Am renunţat, şi
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munţi de flori
Şi un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ţinea un tânăr în braţe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroşi, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?

Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poartă

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om îşi caută pasul
în tragic decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge şi gândul în cale

vântul strigă agonic prin luncă
stele îşi spală paloarea într-o baltă
foşneşte gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoş a mea soartă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăşi
dintr-o parte în altă parte

tu respiri şi plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiţi către cer, încă o dată

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini şi neguri iarăşi şi iară

vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aştept pe ţărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

început

ploios de toamnă cu poveşti
de groază prin cărţile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în faţa maşinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-şi facă un rost în viaţa lor
de jumătate de an de bunăstare

ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
şi detectivii care beau whisky
nu te lasă să priveşti toamna
începută de curând în oraşul tău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-o să te faci atunci când o să mor
Şi nici în tine n-o să mă găseşti?
Nu vei mai şti nici să-ţi mai fie dor
Şi nici - ca şi acum - să mai trăieşti...

Ce-o să te faci când Eu - în altă lume -
Mă voi renaşte în acelaşi Eu,
Purtând o altă haină şi-un alt nume
Şi-o să mă vezi trecând pe cer mereu?

Ce-o să te faci când va ploua cu mine?
Şi-n ploaia aia cu fioruri reci,
Vei fi nebună, căutând în tine
O poartă către mine... ca să treci...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...
şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,
şi floarea vibrează în aripile albinelor...

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de voluptate, dincolo de rut, este cu putinţă o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare, ca şi cum ai cuprinde - pentru întâia oară - o altă parte din tine care te "încheie", te completează, revelându-ţi o altă experienţă a lumii, îmbogăţită cu alte, noi dimensiuni...

Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţez urme de viaţă

literele par nişte ape repezi
şuşotitul îmi provoacă imagini
dintr-o lume simplă neinvadată
curgerea le e vie
peste pietrele timpului
îmi cresc arbori la marginile colii

ispitit un stol negru se desprinde
lăsând cuiburi veline
ramurile se acordează în triluri
cerul din tavan se face tot mai senin

o altă foaie o altă viaţă
literele se înnoadă cu flori sălbatice
într-o libertate de curcubeu
literele mele sunt gurmande şi
dacă le stârnesc
îmi devorează hârtia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit primavara

Iată cum soarele se pleacă,
voios,
‘naintea mea;
Fiecare floare,
fiecare frunză,
fiecare zumzet,
fiecare adiere de vânt
mă îndeamnă a râde.

Copii cerşesc, încă.

poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile mari au o parte bună. Sunt atât de mari şi de curate, încât treci altfel prin ele, pe când durerile meschine te mai murdăresc, te mai maculează. Dacă eşti foarte atent la tine, te priveşti altfel, ai altă privire, altă fereastră deschisă, lucrurile vin spre tine altfel, te schimbi un pic şi eşti cu adevărat deschis spre minune.

citat din Rodica Mandache
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză galbenă

Frunză galbenă pe ape,
Palidă prezenţa ta,
Vântul tremură, îndată
Către tine se lansa,

Noaptea prinsă în puzderii,
Bat alarme undeva,
În vâzdoage de cutremur
Clorofila-i săruta.

Printre spaţii de lumină,
Frunza toamnei, frunzulea,
Raza cerului senină
Altă soartă-i prevedea!

Frunză-mbrăţişată-n rouă,
Strop de viaţă semănat,
Pe cea rază amândouă
Vom renaşte altă dat'!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om îşi caută pasul
în trist decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul

vântul strigă agonic prin luncă
stele îşi spală paloarea în vatră
foşneşte gândul rămas
mai cântă un cocoş, într-o baltă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăşi
dintr-o parte în altă parte

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea

tu respiri şi plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiţi către cer, încă o dată

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini şi neguri iară

vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aştept pe ţărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de padure

Inchide ochii
ai sa vezi padurea
ninsa
prin trunchiuri golase
Ciuta
alearga spre margini
sunt eu
nu ma mai recunosti
nu mai ai puterea
sa ma strigi
din spatele ochelarilor
incetosati de amintiri.
Cheama-ma
sa-ti aduc aerul tare
si proaspat al noptii
cu ochii purtand
lumina blanda
a lunii pline
Cheama-ma
cu glasul domolit
strain si trist
Intoarce-ti obrazul
catre rasarit
eu nu mai sunt aceeasi
am murit
ma vezi
sunt ciuta...

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!