Şi mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...
şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,
şi floarea vibrează în aripile albinelor...

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde volbura întunecată se cuibăreşte în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranţă, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Şi mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

şi floarea vibrează în aripile albinelor...

şi încă o iarnă din trupul tău a ieşit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezeşti strigat să-ţi continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

IuleraoS aeraolF

Cum se cheamă floarea care
Se roteşte după soare?
Dinţii–s galbeni, ca de pâine,
N-ar putea muşca un câine.
Drag copil, e ghicitoare:
Poţi să-mi spui ce este oare?

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare pe pământ

Petale, spini, sincer nu ştiu,
Sufletele se transformă în beton,
Sărutul tău e pierdut în deşert...
Te văd, nu eşti, te simt,
Poveşti aş scrie,
Dacă tu ai... crede.
Odată un înger a vrut suspans,
Şi-a tăiat aripile şi a venit pe
Pământ.
În cădere liberă a spus:
Vreau să trăiesc!
El a ajuns pe pământ
Şi a rămas nemuritor.
Singura lui căldură venea de la soare
Iar noaptea părea
Un iad puţin mai cald.
Aripile lui au rămas în cer
Şi au găsit o altă pereche de aripi
Alături de care să zboare
Prin nori, furtună şi cer senin
Ştiind că odată
Vor deveni pământ împreună....
Eu nu sunt înger, nu am aripi,
Vreau doar să fii
Soarele meu pe pământ!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic altceva nu poate fi mai expresiv pe Pământ decât primăvara. Ea are întâietate cerească de a-şi alege formele, culorile şi miresme, preludiu dat de mugurul de iarbă.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Viaţa e un timp numit libertate
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea – îngerul cu zâmbet de copil.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea este iubita soarelui.

aforism de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară (2002)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopţii în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viaţa însăşi.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Ţara norilor, bogată.

Şi-un dovleac aşa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se caţăre pe ele.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară, Revista Constelaţii Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Un fluture timpuriu
În primavara vibrând de seve...
Priveşti de sus.
Cât vezi cu ochii
Sub tine se-ntind mări de flori
Păduri şi sesuri
Inundate în lumina simplă, picturală.

Cu umerii încarcaţi de bronz
Te poartă vântul, te coboară,
Te scufundă în marea de polen.
Dincolo de tăcere
E vântul, cuvintele tale nerostite încă,
Aşteptând o altă naştere, o altă primavară...
Aripile iţi vibrează de dor
Şi treci, căutându-mă în fiecare floare,
În fiecare răsărit,
Într-o altă viaţă.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea – mărturia că EL este prezent în toate: în speranţă, în iubire, în adevăr.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii (1 martie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea - mărturia că EL este prezent în toate: în speranţă, în iubire, în adevăr.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

se închide apusul de soare
oră neliniştită, tăcută
pluteşte un timp peste ape
iarba se frânge sub pasul rămas
în mâini dansează un suflet
ce dulce'i clipa în care dormi
liniştită, goală în soare
pe covorul de iarbă, verde-crud
aşternutul dorului în lacrima cerului
suspină un gând între pleoape
în zori, suavă, albă şi pură
te apropii de mine cu teamă
în iarba te aştept
mâinile dansează în ploaie
un dans împletit, a visare
se scutură stropii de ploaie
pe sânii dezgoliţi, pe trupul fierbinte, pe pleoape uscate
mlădie în vânt, sclipeai în lumină
buzele tale închise
se aprindeau sub sărutul primar

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, fii ramură dreaptă la înfăţişare şi la port! Ea este după tine reîntregirea unei flori cu frunza crescută din urmele tale!... Floarea îşi găseşte odihna în această ramură, căutându-te în lumina ei prin spaţiile Universului să-ţi arate smerenia şi sinceritatea ca două roade de reper ale divinităţii.

Camelia Opriţa în Omul nu e mai presus de celălalt om, decât Dumnezeu
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Rugăciunea-i cer şi pâine
Pentru ziua mea de mâine.

distih de Camelia Opriţa (27 martie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine trebuie să fiu în faţa armatei mele, în armură

Camelia Opriţa în Mircea Cel Bătrân ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

Sunt umbra care stă lipită de tine şi aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ţi-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl şoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.

Mă priveşti şi mă descânţi ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai ştiu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viaţa ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.

Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuşi suflet.
I-au crescut braţele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
Adorm copilă în somnul tău şi încolţesc în tine ramuri.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini şi soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Ţineam cu o mână
păpuşa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă muşca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
şi soare.

Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care şi pământul.
Erau timpuri călătoare
şi-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
şi soare.

camelia opriţa / 19 / octombrie / 2019

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu-şi va aduce aminte de fiecare om care trece pe pământ, ci de un fenomen extraordinar care rămâne după el.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi ai alungat un inger

frig.... noapte de noiembrie
plouă şi stele nu se mai văd.
ai deschis larg uşa casei tale
şi m-ai aruncat în stradă.
nu am decât aripile pe care să le trag peste mine
nu mai pot zbura...
am aripile ude şi îngheţate.
azi m-ai alungat fără să spui nimic,
ai deschis uşa larg,
apoi ai încuiat-o repede
ca nu cumva să mă mai întorc.

mâine am să plec, departe de tine
şi nu mă va mai goni nimeni.
mâine te voi uita cuminte.

.... am aripile ude şi îngheţate,
merg desculţă pe strada pustie...
doar vântul, ploaia se mai aud şi
un câine mă priveşte tremurând.
îl primesc lângă mine,
îl acopăr cu aripile... a adormit.
privesc spre cer... nici o stea.

azi ai alungat un înger...

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!