Flori fara soarta
am pășit printre voi ca o umbră,
albe suflete între ziduri topindu-se încet.
vă știu pe toți, nebuni și cuminți,
știu durerea adusă în lume prin voi,
Îl știu pe Hristos răstignit
ca un capăt al tuturor, știute sau nu...
da, printre gratii ruginite privind
nu înțelegeți mai nimic,
vise încețoșate ce n-au știut să tacă,
voi, cei dintâi între mințiți!
și cum îmi mai vorbiți de "dincolo",
vă privesc întotdeauna mirat și asta vă place,
cânt, cânt despre libertate,
adesea nu mă ascultați,
dar nu-i nimic, spuneți voi, nu-i nimic,
să nu te oprești din cântat...
și cum aș mai vrea să vă pot săruta lacrimile,
singurele grelele voastre cătușe
din lumea în care trăind
purtați în suflet cea mai neagră frică!
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lia: Nimeni nu poate face nimic acum, nu putem decât să așteptăm liniștiți, după cum ai spus chiar tu.
Lucian: Știu; tocmai neputința asta mă înnebunește! Îmi toacă toți nervii! Aș vrea să pot face ceva.
Lia: N-ai ce să faci. Trebuie să accepți situația, realitatea.
Lucian: Am să încerc, dar nu știu dacă pot accepta. Oricum, n-am de ales... E deja o altă pată neagră în dosarul meu, nu-i așa? Se adaugă la celelalte... S-au strâns destule în șase ani, de când am părăsit Terra.
Lia: Ah, afurisit raport! Nu mai tot aminti de el!
Lucian: Sunt curios... Aș vrea să știu ce-ai scris despre mine până acum. Nimic bun, presupun...
Lia: Nu contează...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între el, Dumnezeu și timp
întotdeauna am știut că
omul minte din cauza prostiei lui
și asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează și o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
știu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a știut că
între el și celelalte lucruri
există minciuna
și că se împarte între el, Dumnezeu și timp
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De Crăciun
am lacrimi pe suflet și sunt trist
frigul îmi taie răsuflarea
tremur
singurătatea rupe din mine
puțin câte puțin și
nu înțeleg multe lucruri
aud liniștea cum cotrobăie
prin clopot
dincolo de lumea mea
un Dumnezeu se descompune în colinde
îngerii se adună în cerc
doar eu îngenunchez pe durere
și aștept
cineva îmi umblă prin suflet
e mama
o strig
dar
nu spune nimic...
durerea topită în lumina unei lumânări
se întinde peste tot
nu-i nimic
într- o bună zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre mama
știu că în așteptarea asta
la o distanță de o lacrimă
sunt doar eu
... și o dorință
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Să tac sau să cânt
tristețea a ucis lumina în jur
curg lacrimi, șuvoaie, șiroi
pășesc prin noroi
nimeni nu vede nimic
este sfârșitul, nu...
am ars, văpaie în vânt
mă izbeam de nori, pluteam pe albastre zări
cădeam, mă ridicam apoi
mai pur, mai curat, mai bun
acum zac pe pământ
aș vrea să tac, dar nu mai pot
să tac privind în jur...
tu crezi că sunt nebun
mă afund în lacrima unui cuvânt
și plec să lupt, să cânt
știu, știu...
mă lupt cu morile de vânt
dar plec să mor luptând, cântând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nathan: Stai puțin... Astea... sunt cumva... haine noi?
Haley: A observat. Da, sunt. Au legătură cu noua Haley. Îți place cum îmi vin?
Nathan: Da, dar ce s-a întâmplat cu vechea Haley?
Haley: Nimic. M-am gândit să încerc lucruri noi.
Nathan: Sună bine. Ce fel de lucruri?
Haley: Nu știu. Sunt multe chestii pe care aș vrea să le-ncerc.
Nathan: Ca de exemplu să faci prostioare cu mine?
Haley (îl ciupește): Ca de exemplu snowboarding.
Nathan: Aha. Te pot învăța și asta.
Haley: Da?
Nathan: Da.
Haley: Ca lumea.
Nathan: Altceva?
Haley: Mi-ar plăcea să m-apuc de cântat.
Nathan: Știi să cânți?
Haley: Eu... ăă... cânt când nu e nimeni prin preajmă.
Nathan: Ar trebui să-mi cânți ceva într-una din zile.
Haley: OK, da, o să-ți... o să-ți cânt pe pârtie.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic, nimic pe lumea asta ostenită
Și încadrată-n numai știu ce entitate
Nu-i mai de preț decât poteca troienită
Pe care îmi străbat singurătatea...
catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ploaia
între noi...
doar ploaia mai putea pătrunde
ca un plâns blestemat în alai
atâta cât să mă regăsesc pe undeva
nici eu nu mai știu pe unde
prin ploaia asta de mai...
De-aceea mi-e greu și mie
să-nvăț pleca fără să privesc înapoi
rotindu-mi inima ca un disc
biciuită de aceeași melodie...
Nu mai interesează pe nimeni iubirea
știu! de-aceea mă amestec cu ploaia și cânt...
printre lacrimi
despre săruturi ucise
și despre cum am să mă iert plecând...
Pe cât de mult ploua
pe-atât de mult ardeam
și-așa am învățat că nu există iubire
iar EU nu mai sunt ce eram...
ci doar un om din mulțime!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de arendă
nu știu dacă am vrut
să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu
s-a grăbit să-mi dea
o umbră și un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere
știu că sunt un duplicat al morții altuia
și mă delimitez între ceea ce a fost
și o identitate dată
în arendă
nu-i nimic
într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre toate astea
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un fel de arendă
nu știu dacă am vrut să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu s-a grăbit să-mi dea
o umbră și un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere
știu că sunt un duplicat al morții altuiia
și mă delimitez între ceea ce a fost
și o identitate dată
în arendă
nu-i nimic
într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre toate astea
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un arici pe-un câmp de maci
Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâșnet
Un arici pe-un câmp de maci.
Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.
Cărțile Ferestre-n ziduri Pentru toți
Un arici pe-un câmp de maci.
Între vise regăsire
Între taine amintire
Un arici pe-un câmp de maci.
Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.
Între râs și răsărit
A uita și amintit
Un arici pe-un câmp de maci.
Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.
poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar cred că nimic nu se pierde
Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.
Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,
de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.
Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart, când este,
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.
Chiar cred că nimic nu se pierde,
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.
Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.
Totul se năruie și se zidește la loc,
când în inimi locuim amândoi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar cred că nimic nu se pierde
Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.
Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,
de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.
Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart când este
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.
Chiar cred că nimic nu se pierde
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.
Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.
Totul se năruie și se zidește la loc
când în inimi locuim amândoi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nehotărât
odă cuvântului
of, cât ești tu de frumos!
aș vrea să-i prind toate sensurile,
să-l plimb cu vârful limbii pe cerul gurii
să mă umplu de toate tainele ascunse printre litere
să-l știu stăpânii, să-l știu dresa, dar să-l las liber
să zburd odată cu el pe albe pagini
să îi fiu slugă și stăpân
și împreună să cucerim lumea
dar... visele rămân vise
el își vede de plutirea lui
eu mă mulțumesc
cu toate aceste scrijeliri
și între noi se întinde abisul
necuvântărilor
îl las să mă uite, să mă tacă
pentru că cerul se sprijină pe umerii pământului
și nu invers
cuvântului, rostire
știu că îți cer mult, poate prea mult,
dar cine altul mă poate păstra așa cum am fost
un suflet rătăcitor prin viață?
amintirile dor, umbrele mor,
viața se scurge-n pământ să-l adoarmă
cine de mine aminte-și mai aduce?
m-am ascuns în carnea cuvântului
strivit cumva printre literele strânse laolaltă
dar cum altfel puteam să-mi iau urmele, lăsându-le la vedere?
unii oameni își privesc în ultima clipă avutul. pierdut.
alții preferă să-i chinuie pe cei iubiți, smulgându-le lacrimi de durere
mă scufund în tăcerea cuvântului și-l rog simplu
să nu mă lași pradă uitării
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu să negociez clipele
când mă privesc prin niște ochi zâmbitori
și-mi țin inima legată fedeleș
să tacă, să nu bată
să nu strice prin vreo sistolă grăbită
cine știe ce minune
declarată obișnuită de un notar stelar
nu știu să număr invers
am uitat și de unde încep poveștile
dar mă trezesc pe o jumătate de lună
căutând printre vise
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
și te strig
doamne!
poate că nu-i cea mai curată rugă
trimisă spre tine la ceasul din noapte
când toate cuvintele dorm
și doar câteva liniști fac impresie
o singură dată ascultă-mă
în singura zi în care vreau
să mă privesc prin
curbura liniei din palmă
e o zi importantă
în cazul în care nu ai fi
aș putea tot atât de bine să
înjur să slobod urletele din mine
printre lucruri
nu se va întâmpla nimic
doar o mică turbulență
ca o diversiune ar devia
umbrele din zi
mă privesc atent
nu nu par convingător
dar vrea să-ți mai spun
o singură dată sub această noapte
doamne!
o stare de neliniște mă sufocă
exiști sau...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu știu
Nu știu să-not în iubire,
M-am înecat de multe ori,
Ori am plutit în neștire
Spre țărmul ce-așteaptă cocori.
Nu știu să calc pe durere,
Mă-mpiedic și mă prăbușesc,
Dacă iubirea o cere,
Durere respir... nu crâcnesc!
Nu știu să zbor printre vise,
Mă tem, simt că mă rătăcesc,
Zac cu aripile-ntinse,
Totuși, n-aș vrea să mă trezesc!
Nu știu să lunec prin viață,
Slalom să fac prin probleme,
La răutăți nu fac față,
Încontinuu am dileme..
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să știi
Azi nu-i lumină pe pământ
Și nici în ființa mea putere
Să sper că ești, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.
Azi e-ntuneric și e trist
Și inima-mi este pustie
Și nu mai știu dacă exist,
Nu știu ce-a fost și ce-o să fie.
Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credința-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.
Aș vrea să nu știi ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul și ce-i tristețea
Aș vrea ca tu să ai puterea,
De a simți ce-i frumusețea.
Dar nu a celor trecătoare
Și nu a celor ce le simți
În clipe pline de-ncântare,
Când ești mințit și tu te minți.
Aș vrea să știi ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aș vrea să știi ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.