
De Crăciun
am lacrimi pe suflet și sunt trist
frigul îmi taie răsuflarea
tremur
singurătatea rupe din mine
puțin câte puțin și
nu înțeleg multe lucruri
aud liniștea cum cotrobăie
prin clopot
dincolo de lumea mea
un Dumnezeu se descompune în colinde
îngerii se adună în cerc
doar eu îngenunchez pe durere
și aștept
cineva îmi umblă prin suflet
e mama
o strig
dar
nu spune nimic...
durerea topită în lumina unei lumânări
se întinde peste tot
nu-i nimic
într- o bună zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre mama
știu că în așteptarea asta
la o distanță de o lacrimă
sunt doar eu
... și o dorință
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre durere
- poezii despre Crăciun
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre mamă
Citate similare
Oamenii mint în genunchi
încerc să înțeleg de ce
se pleacă mereu
în ziua în care Dumnezeu
coboară printre oameni și plânge
e singura dată când oamenii
se adună în cerc
sub lumina unei lumânări
și nu spun nimic
cineva le umblă prin suflet
și-n aceeași respirație
îngenunchează pe liniștea
ce se deschide ca
un răsărit
durerea se amplifică dar
nu le aparține
îmi amintesc de mama când
mi-a spus că bunica
se ascunde în cer și câteodată
ar vrea să se joace cu mine
e singura minciună spusă de mama
un neadevăr pe care îl vom rosti mereu
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre minciună, poezii despre plâns, poezii despre lumânări sau poezii despre jocuri

Durerea atingerii
Sunt nopți în care îl ignori pe Dumnezeu
frigul îți taie răsuflarea
pari o statuie care imită o rugă
fără să știi
rupi din cuvinte
ca dintr-o
halcă de carne crudă
nu te interesează nimic
în patul tău cineva
a făcut dragoste
îți tremură mâinile
dar taci
privești dintr-o bătaie de inimă
durerea ți se prelinge în suflet
ca un răstignit aștepți dimineața
prin care încerci să evadezi
Dumnezeu a ațipit
dincolo de lumea ta
e liniște
ești singur și gol
între viață și moarte
se derulează o altă poveste
în care
durerea atingerii poate fi
ură
iubire
sau trădare...
(Autor: Teodor Dume)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trădare
- poezii despre sculptură
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...
uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dorințe, poezii despre încredere, poezii despre zbor, poezii despre seară, poezii despre pisici sau poezii despre picioare

Câteodată și Dumnezeu rămâne singur
stau în mijlocul unei lumânări aprinse
și tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni
liniștea scrijelește adânc
s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici
și într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
să țină timpul în loc
eu voi privi din tăișul unei lacrimi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, citate de Teodor Dume despre timp, poezii despre întuneric, citate de Teodor Dume despre întuneric, citate de Teodor Dume despre religie, poezii despre greutate, poezii despre Dumnezeu sau citate de Teodor Dume despre Dumnezeu

Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...
uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama
toate luminile s-au stins
îmi acopăr liniștea cu noapte
clopotele nu mai bat
mă sting încet ca un asfințit
și mă gândesc la tine
mamă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de arendă
nu știu dacă am vrut
să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu
s-a grăbit să-mi dea
o umbră și un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere
știu că sunt un duplicat al morții altuia
și mă delimitez între ceea ce a fost
și o identitate dată
în arendă
nu-i nimic
într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre toate astea
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, citate de Teodor Dume despre moarte sau citate de Teodor Dume despre durere

Un fel de arendă
nu știu dacă am vrut să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu s-a grăbit să-mi dea
o umbră și un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere
știu că sunt un duplicat al morții altuiia
și mă delimitez între ceea ce a fost
și o identitate dată
în arendă
nu-i nimic
într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre toate astea
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea atingerii
sunt nopți în care îl ignori pe Dumnezeu
frigul îți taie răsuflarea
pari o statuie care imită o rugă
fără să știi
rupi din cuvinte
ca dintr-o
halcă de carne crudă
nu te interesează nimic
în patul tău cineva
a făcut dragoste
îți tremură mâinile
dar taci
privești dintr-o bătaie de inimă
durerea ți se prelinge în suflet
ca un răstignit aștepți dimineața
prin care încerci să evadezi
Dumnezeu a ațipit
dincolo de lumea ta
e liniște
ești singur și gol
între viață și moarte
se derulează o altă poveste
în care
durerea atingerii poate fi
ură
iubire
sau trădare...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
O singură dorință de Crăciun
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...
uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră și
mușcă
puțin câte puțin
îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre colecționare, poezii despre vestimentație, poezii despre muncă, poezii despre frică, poezii despre existență sau poezii despre cuvinte

Singurătatea travestită în iubire
se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimieața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă m-ar ajuta la ceva
știu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre fotografie

Singurătatea travestita în iubire
Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimineața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
la distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă
m-ar ajuta la ceva
știu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trenuri sau poezii despre sânge

Numele morții, Ana
nici nu știu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic
nu mai contează și că singurătatea
o scrijelește pe suflet
apoi a plecat...
mi-aș fi dorit
înainte să-i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu și poate
împreună să împletim lumina
în șuvițe subțiri
să pot intra în întuneric
ca într-un templu
apoi
să revin pe lavița de lângă poartă să
vorbim despre dimineți nesfârșite
și despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a ațipit
mi-am dat seama că rugăciunea
ajută doar atunci când
te reîntorci în tine
și suferi
știu că nu mai am timp să
îmblânzesc moartea pitită sub scări
însă știu că-n fiecare zi
din durerea mea se va naște o altă viață
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea din mine o durere fără moarte
nu datorez nimănui nimic și
nici nu știu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni și că
ar fi existat fără Dumnezeu
știu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una și
se hrănește din sfârcuri de curcubeie
și câteodată cu resturi de durere
în tot acest timp
mă eliberez de puținul din mine
și alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...
mi-e frică de-atâta liniște
în speranța că o voi revedea pe mama
și pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot
să nu vă îngrijorați
din mine va porni o altă zi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre săptămâni sau poezii despre creștinism

Coșmarul din gând
am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desființa
orice urmă
durerea triumfa
bucăți decer cădeau peste timp
în așteptarea mea zădarnică
s-a așternut frigul
doar ea duhnind a glorie
își făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik
nimic nu mai doare
oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvonește că se dă de pomană
o gânganie mi se așază pe nas
țipătul ar suna a disperare
dar tac
ceva mai încolo o mamă
alăptează un copil
printre lacrimi parcă vorbește cu Dumnezeu
captiv între noapte și zi silabesesc
sunt viu
dar știu că și fericirea doare...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumina lunii, poezii despre gânduri sau poezii despre greșeli

Undeva între mine și tristețea lucrurilor există un suflet
De la o vreme mă privesc
ca pe un lucru uitat în podul casei
(nici nu știam că există
și că-l moștenesc de la tata)
țin ochii larg deschiși cât să
încapă Dumnezeu
disecreția
sentimentele și iubirea
a tot ce nu am cunoscut îndeajuns
astă-seară am impresia
că cineva se uită la mine
ca la icoana agățată pe întunericul
de sub grinda unde bunica
își ascundea tristețile
implorându-l pe Dumnezeu să o ierte
de tot ce a făcut și nu a făcut
miroase a busuioc uscat
e multă liniște în oftatul nopții
căldura îmi despică amintirile
una câte una
mă privesc apoi
cobor într-un timp fără atingeri
și îmi place să cred că Dumnezeu
îmi îngăduie lucrul acesta
pentru ca și mâine să-mi pot aminti
de cei plecați...
știu că mă vor întreba de ce
nu o fac mai des
cel puțin la capătul săptămânii când
clopotele crapă liniștea din sat
ba o să mă certe și mama pentru că
uneori uit să-mi iau micul dejun
parcă o aud cum respiră...
privesc în jos și nu spun nimic
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tată sau poezii despre ochi

În drumul meu spre Dumnezeu...
când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
de-asupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre negru, poezii despre fete sau poezii despre cozonac

În drumul meu spre Dumnezeu
Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu
Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume (17 aprilie 2022)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!