Doar ploaia
între noi...
doar ploaia mai putea pătrunde
ca un plâns blestemat în alai
atâta cât să mă regăsesc pe undeva
nici eu nu mai știu pe unde
prin ploaia asta de mai...
De-aceea mi-e greu și mie
să-nvăț pleca fără să privesc înapoi
rotindu-mi inima ca un disc
biciuită de aceeași melodie...
Nu mai interesează pe nimeni iubirea
știu! de-aceea mă amestec cu ploaia și cânt...
printre lacrimi
despre săruturi ucise
și despre cum am să mă iert plecând...
Pe cât de mult ploua
pe-atât de mult ardeam
și-așa am învățat că nu există iubire
iar EU nu mai sunt ce eram...
ci doar un om din mulțime!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.