Apostrof

Completaţi cu râvnă carenţele
Din voi existenţe precare
Depăşiţi penuria faptelor bune
Vociferau conştiinţele în plen
Şi munţii cu glas de vulcani
Repetau în vogă strigarea
Voi suflete încă vii
Treziţi-vă dinadins din transă
Deşteptarea şi la gară
Să prindeţi trenul euforiei
De azi de mâine şi de poimâine
Daţi fuga la aeroporturi
Să aflaţi prilej de înălţare
Alergaţi la aerodromuri
Să prindeţi naveta albă
Ce decolează spre azur
Mai departe sau mai aproape
Căutaţi comuniunea cu îngerii
La sol în aer şi în văzduh
Aici acum şi pretutindeni
Accesaţi portalul vieţii de apoi
Să prindeţi şansa nemuririi.

poezie de David Boia (24 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă prindeţi că spun: "Eu sunt un actor serios!", vă implor să-mi daţi o palmă.

citat din Johnny Depp
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet hibernal

Eu simit cum iarna asta mă pândeşte
Să îmi ucidă astăzi trandafirul
Şi crivăţ să mă sufle, nu zefirul,
Să merg pe lac să prind la copcă peşte.

Când vine vremea şi se uscă firul,
Lucirea soarelui încet păleşte
Şi ritmul vieţii parcă-ncetineşte,
Iar gândurilor li se rupe şirul.

Ca-n menghină, captiv mă ţine gerul
Şi chiar aş vrea să ies acum din casă
Că-i linişte... şi limpede e cerul,
Azur vărsat pe neaua de mătasă.

Copaci brodaţi cu filigran de gheaţă,
Dormiţi, visaţi şi mâine prindeţi viaţă!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că toţi suntem eroi dacă ne prindeţi la momentul potrivit.

citat din Andy Garcia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prindeţi şi legaţi împreună două păsări: vor avea patru aripi, dar nu vor mai putea zbura...

citat din Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prindeţi fluturii în plasă! Dumnezeu şi-a scuturat palmele şi ei au început să zboare...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glorie eternă

Când îngerii vor trâmbiţa
Gloria mundi
Va fi semnalul
De înălţare în văzduh.
Când îngerii
Vor ridica fanioane de lumină
Atunci să nu ne întoarcem din drum
O fantă cât de mică
Dar endemică
Ne va permite
Accesul spre eden.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi şi citiţi Halima, pe Crusoe,
Mai învăţaţi aruncând un lasou,
Prindeţi caii sălbatici, poetici,
Să aruncăm o istorie cu petici.

catren de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căutaţi departe cea mai reuşită creaţie, ea este aici aproape, în mijlocul nostru, se numeşte femeie.

aforism de David Boia (3 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Periplu

Per pedes s-o luăm
în zona transilvană
prin Munţii Apuseni
pas cu pas şi mot a mot
pe traseul vieţii de apoi
aşa făceau mai demult
strămoşii destoinici
pe când se revărsa de zori
erau încă departe
cu turme de oi
sau cu cirezi de vite
aşa cutrierau ei munţii
cu duhul înţelepciunii
în manieră apostolică
cu determinare angelică.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, aceia care poposiţi adesea în grădină, căutaţi, primăvara, florile de păpădie şi observaţi-le cât de bine sunt deprinse să se apere singure, dacă ar fi surprinse de furtuni neaşteptate. Zâmbiţi sincer unei păpădii. Încercaţi să prindeţi, din zborul ei, o umbreluţă. Ascundeţi-o în sân şi puneţi-vă o dorinţă. Natura nu ne înşală niciodată şi se supune gândurilor noastre. Ea are un singur scop: de a ne proba, astfel protestând împotriva singurătăţii, mereu cu o iubire fără iluzii, aşteptându-ne pe un drum pe care să cântăm, nu să ne temem.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii revin

Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales
Să revină din eden

poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să prindeţi înţelesul paginilor pe cari aş fi vrut să le scriu. Să vedeţi gândul care se leagă de gândurile celor ce au fost. Să acceptaţi rectilinearitatea intenţiilor şi realizărilor mele. Să-mi binecuvântaţi pasul pe care aş încerca să-l fac.

citat celebru din Grigore Moisil
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nunta de aur a părinţilor mei (50 de ani de căsnicie)

La nunta de voastră cea de aur,
Vă pun pe frunţi cununi de laur
Şi vă urez, exuberant,
S-o prindeţi pe-a de diamant,
Căci ca a voastră căsnicie
E numai una la o mie.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 ianuarie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi de ştire c-a-nviat

Daţi de ştire înc-odat'
Despre tainica lucrare
Domnul vieţii a-nviat
Unde e acum Pilat?
A respins a Lui chemare
Ceru-i spune: "vinovat"

Exprimaţi cu glas voios
Că trăieşte Salvatorul
Din robie El ne-a scos
S-avem suflet credincios,
Să ştim Cine-i Creatorul
Omului evlavios.

Locul Lui nu e-n mormânt
Fiul a ieşit din moarte
Să intrăm în Legământ,
Să avem spre Rai avânt,
Să trăim ce-i scris în Carte
Chiar când vine asprul vânt.

Alergaţi nu spre sicriu
Ci spre locul de-ntâlnire
Spuneţi ce profeţii scriu
(Până nu este târziu)
Despre-un loc de moştenire
Unde nu-i nimic pustiu.

Vreţi cu El, în veci, să fiţi
Ştiţi c-acesta vă e dorul
Vorbe-nalte să rostiţi
Nepăsarea s-o topiţi
Să se bucure poporul
Toţi să vă însufleţiţi.

Forţa cea dumnezeiască
Ce-a creat un Univers
Fost-a-n stare să-L trezească
N-au putut să o oprească
Cei cu gândul lor advers
Şi trăire pământească.

Doar trei zile şi nopţi trei
A stat Fiu-n nefiinţă
L-au văzut, apoi, evrei
Şi-ntristatele femei
Şi I-au dat recunoştinţă
Şi-au mai pus în vas ulei.

Daţi de ştire chiar acum
Că vă vede, că Îi pasă
Şi că e cu voi pe drum
Şi prin ceaţă şi prin fum,
Că e viu, că nu vă lasă
În incintele cu scrum.

Că-i la culme bucuria
Toţi să ştie şi să vrea
Să alerge ca Maria
Să-I prezinte mărturia
Şi ofrandă să Îi dea
C-asta este datoria.

Cu întinerit elan
Pretutindeni daţi de ştire
Că s-a împlinit un plan
Din cerescul Canaan
Să nu fie despărţire
Ci doar munci sublime-n Lan.

Azi şi mâine şi în veci
Îţi dăm, Mire, adorare
N-ai rămas în zone reci
Şi-astăzi prin cetate treci
Să ne-aduci înviorare
Şi apoi, cântând, să pleci.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sporturi actuale în vogă: fuga de răspundere şi goana după funcţii.

aforism de David Boia (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux de posibilităţi

Dacă ar fi
să scriu durerea lumii
acesteia într-o poezie
să dau o replică
Creatorului indiferent
să mă văicăresc
cât baloţii de ani
legaţi în secole
să urlu dramă
şi durere în forme fixe
sonetele ori rondelurile
unui fel de nostru
undeva amintind copilăria
socialismul de gaşcă
pogromul stafiilor păcii
sau calea cerului din noi
stelele care sclipim
când viaţa lor afară de planetă
ne vizitează în izvoare scrise
cum cântăm pe bulevarde
spargem ceşti în cafenele
uscăm tutun în grădina publică
apoi un şoarece
alb şi sfios
ne strecurăm în văgăună
redevenim mobilă de apartament
acelea seducătoare
necunoscute nouă
ultimele popasuri pe lună
ale umbrei vieţii
apoi aş încerca să trag linii
să corectez de balast
de excesul gurii mele interioare
până la vreo două trei cuvinte
atât de expresive
atât de neînţelese
îmbrăcate în pelerine nonsens
ultimii fantomas ascunşi
în operă camuflaţi în unul
pe care-l căutaţi
de tot îl prindeţi şi tot evadează
atunci când negeneraţia
vede întruna nevisul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă bucuriei

norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzeşti printre vulcani noroioşi
degete de lumină îmi bat la geam
să mă trezească în zori prietenoşi.

împart fericirea dram după dram
cu lumea poeziei cu visători frumoşi
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzeşti printre vulcani noroioşi.

elixirul vieţii îl sorb gram cu gram
să îmi liniştească timpii furioşi
triluri de privighetoare răsună pe ram
să răsfeţe suflete de oameni pioşi.

norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzeşti printre vulcani noroioşi.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poimâine. Schimbul de mâine.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

Departe, zilele precare
ca regii dacilor s-au stins -
un veac izbeşte, altul doare
în trupul-mi subţiat şi nins.

Din vârsta mea, epistolare
fragmente cad pe-un lut întins,
poate spre oameni, sau spre fiare
în mod greşit sau dinadins.

Durerea mea-n sintagmă este
că nimeni nu-mi mai dă de veste
pe unde sunt şi ce mai fac.

Şi, decadent, mă cred un flaut
în jurul căruia mă caut
de după cântece. Şi tac.

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin gările cu firme-albastre

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...

Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Şi coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Şi glas de cobe ce-nspăimântă!...

Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veşnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omeneşti, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluş capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuţi să stea pe loc...

El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...

poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!