Odă bucuriei

norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzeşti printre vulcani noroioşi
degete de lumină îmi bat la geam
să mă trezească în zori prietenoşi.

împart fericirea dram după dram
cu lumea poeziei cu visători frumoşi
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzeşti printre vulcani noroioşi.

elixirul vieţii îl sorb gram cu gram
să îmi liniştească timpii furioşi
triluri de privighetoare răsună pe ram
să răsfeţe suflete de oameni pioşi.

norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzeşti printre vulcani noroioşi.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refrenul toamnei

dărâm obstacole ca-n jocul de popice
romantismul să crească şi-n livezi de gutui
sentimente tandre îmi sunt propice
de zâmbete stelare ochii nu-s sătui.

am aşezat la poartă cununi de spice
tradiţia străveche încă se păstrează
ziduri de poezie le-ntăresc să nu pice
peste luminile care mă antrenează.

livezi răspândesc arome de mere
strugurii s-au copt pe araci vânjoşi
toamna îmi predă alese maniere
oferă binefaceri prin oameni miloşi.

pe cerul fericirii zboară albatroşi
timpul meu ocoleşte vulcani noroioşi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre iubire

Niagara curge lin
Replicile tale dure
Devin norii grei de-mi spun
Că sunt o stea neînţeleasă.
Apoi ne vor umbri cu întunericul din ei
Suntem tot mai singuri, tot mai departe
De lumină, de întuneric.
Suntem deschişi lunii frumoasă
Suntem tot mai aproape de casa aparte
Aprinderi prin care eu lupt să deschid...
Scântei de lumină, scântei din mintea fără inhibiţii
Lumini ce se joacă cu stelele şi aduc fericirea
Învaţă să te ridici, ori de câte ori ai ocazia
Ca nişte vulcani noroioşi ne pierdem în cuvinte.
Ei dureros ne vor arunca în lut...
Lumina este a ta... da pricepi tu oare că eu sunt fiinţa,
De care tu te-ai îndrăgostit iremediabil?
Aceleaşi valuri nu se vor lovi de un alt ţărm...
Trecutul este proiectarea în alte timpuri
În alte frumoase adieri...
Prin care se leagă de o odaie.
Plină de unde de sclipici şi iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea plângerii

zeii la putere parcă-s surzi şi orbi
nu văd că ţara se duce de râpă
stârvuri de bucurie devorate-s de corbi
umbre de fericire abia se văd sub lupă.

zei întruchipaţi în demoni nemiloşi
aruncă poporul în cruntă sărăcie
lumina se zbate în vulcani noroioşi
viaţa are gust de apă sălcie.

promisiuni murdare curg de la guvern
visuri spulberate dorinţe despicate
patria resimte necazul intern
izvoarele făgăduinţei sunt secate.

pe valea plângerii rugi înflăcărate
invocă mântuirea de la divinitate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Fă-mă Doamne piatră brută într-o stâncă sus pe munte ca să pot privi cu nepăsare lumea cum se schimbă şi nu lăsa vreodat' să fiu luat de sculptorul Suflet, căci cu dragoste mă şlefuieşte şi ca vas de vin, ciobit şi vărsat am să sfârşesc
Fă-mă Doamne fier de lucru pentru veşnic folos ca scut de porţi la o cetate ce-nfruntă timpul... dar nu mă da pe mâna fierarului Dor, fiindcă din dragoste mă făureşte in jar 'roşit de el ştiut, potcoavă norocoasă pentru mulţi aş fi... şi-o să mă tocesc grăbit, sfârşind căzut de pe copita calului nărăvaş al vieţii, pe drumuri pietruite printre munţi
Fă-mă Doamne tot ce vrei după voia ta şi nu a mea dar numai lacrimă să nu mă faci, căci de va picura pe lut, Om am să devin!

rugăciune de Dorin Mihalache din creatie personală
Adăugat de Dorin Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aură norocoasă

Să-i pui iubirii aură norocoasă
şi din plinul ei să umpli sufletul,
e o tandreţe de floare mirositoare,

pliază în inimi bucurie
cu flămânde aşteptări de dragoste.

Când nimic nu se aude în jur
totul foşneşte în sânge.

Iar gândurile din zbor se desprind,
cad prin tine în forme de înrobire.

Intră în trupul poeziei fără cuvinte
şi se păstrează definitiv în memorie.

De o asculţi iubirea creşte ca iarba
şi flori te înfăşoară în albul purităţii
cu aură norocoasă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celălalt război

Celălalt război
De cuvinte
nici un dom de fier
nu te poate apăra
din străfunduri
de vulcani noroioşi erup
lovind tot ce creşte
nimeni nu scapă
mai ales copiii
ajunse la ţintă
cuvintele sapă
tunele de ură şi frică
ramificate ca vasele de sânge
cine se ascunde acolo?
cine o să iasă data viitoare?
ce o să ajungem?

poezie de Dan Iris
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea credinţei, puterea iubirii

Doamne, cât e de mare puterea credinţei
s-a născut din generozitatea ta universală
ea scoate din adâncuri izvorul biruinţei
şi îmbracă viaţa în straie de gală.

aprinde lumina cu armonii din stele,
frumuseţea fecundă din natura virgină
o afişează lumii ţesută în dantele,
timp de fericire nu-ţi găsesc vre-o vină.

puterea iubirii stinge vulcani de foc
face păsări să cânte să trezească ecouri
splendorile dansante se-adună la un loc
cu oameni romantici seduşi de tangouri.

credinţa şi iubirea sunt structuri de noroc
alungă tristeţea, dispersează şi nouri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen transcendental

Doamne, de-aş putea atinge Cerul
Şi m-aş aşeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aş dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".

Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ţi cânt şi Ţie Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur şi stingher.

Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Şi strălumineazā-mi calea linā,
Mā aşazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...

Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi paşii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la Galeş

(lui Dumitru şi Aureliei)

mă învălui în visul de la ora două
stele mă veghează mult mă simt iubită
din regina nopţii se prelinge rouă
pronia cerească, vraja iscusită.

tristeţea păleşte rănile se închid
sunt la vremea înţelepciunii pure
apele mă scaldă, ce miraj lichid
ce cântec minunat răsună în pădure.

aproape de cer aproape de Cristos
nopţi şi zile le trăiesc sublim
sorb elixirul toamnei mustul gustos
cu îngerii prieteni sufletu-mi anim.

pe un colţ de rai cu raze pe tâmple
mă bucur de viaţă şi de lucruri simple.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă de umor

împrospătez gânduri cu picanterii
câteodată sunt un un bizar reper
pun peste cuvinte sare şi piper
reţetă de umor cu pedanterii.

îmi reproşez mereu că mă grăbesc
să ajung la suflete cu romantismul
crezând c-am dezlegat iluminismul
strângând în fiinţă miracolul lumesc.

mă confesez mereu cu uşurinţă
şi nu ştiu dacă înţelegere găsesc
poate de la Dumnezeu să mai primesc
cumpătarea ce mi-ar fi de trebuinţă.

am cumpărat fantezie gram cu gram
să o împart frăţeşte pe Instagram.
|

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă ardentă

ridică Doamne de pe mine boala năucitoare
şi moartea ce mă strânge cu braţele de fier
lasă-mă cu speranţa cuprinsă de ardoare
cu credinţa sfântă pe-al vieţii palier.

sunt fragilă Doamne ca petala de floare
nu mă lăsa stingheră cu vântul furibund
m-apleacă la pământ şi sufletul mă doare
că pierd din energie şi-n neant mă afund.

ridică Doamne de pe mine neagra tristeţe
în lumina Cristică să mă mai delectez
amintiri mă poartă în prima tinereţe
lasă-mi fericirea să nu mai delirez.

ţine-mă Doamne în braţe cu sfânta justeţe
de moartea îndârjită să mă eliberez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresă cu brotăcel...

Faţa ascunsă a inimii
cu vulcani noroioşi
şi agenţi de pază
cu tresă un brotocel
legat de cercel in lesă
ce patrulează
tărâmul plin de urme tyranosaure
in care se zbat bătăile
păstrăve-mi trimise
în căutare de vise interzise
in lagunele cu cascade promise
de lave albastre
cu orionide şi perseide
adunate în desaga mea
de cuvinte
ce zac ruginite
în ploile acide
a basmelor prefăcute
din poveştile mele neauzite
decât de tine
în nopţi cu priviri senine
ce acum îmi sunt de harpie
prin jungle de liane vipere
răsărite din podea
dansând in ritm de cadâne
pe braţe în valuri
strigându-mi în susur
de limbă despicată
numele....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cea mai norocoasă

Sunt cea mai norocoasă femeie!
Timpul si anotimpul, mereu ne-au testat
Cine a câştigat?... Neaşteptat, TU
Ai cedat... deşi mereu m-ai căutat.
.
Nimic, nicicând n-am aşteptat.... Aj fost
Iubire in iubire si gata.
Dacă -a existat, şi azi rezistă
Si -atinge infinitul, persistă...
.
Multumesc mereu Celui de Sus
Că mi-a trimis un "om" pe pământ
Si nu un hot sentimental, de vise,
Sau, pentru femei " apocalipsa"
.
Ori... ce e si mai rău, astazi pe lume,
Un terororist, de suflete bune.
Ce noroc e să ai noroc in lume!
Să ai ce ti-ai dorit, să- ţi fie bine!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajuta - ne Doamne

Mai spală Doamne drumurile vieţii
Să nu mai rătăcim aşa de greu
Şi lasă - ne doar anii tinereţii
Să fim frumoşi şi inimoşi mereu!

Mai lasă - ne iubirea pentru-o viaţă
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe faţă
Ca să ne fie chipul luminos.

Întoarce-ţi fiii iarăşi către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
Să fie adunaţi din nou la masă
Să fie cu ai lor pan la sfârşit....

Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai şterge - ne şi lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
Să nu mai rătăcim printre ninsori.

Gimbte Germania

poezie de Felicia Felidiorean (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de An Nou

vreau pe toate planurile o revigorare
să fie primăvară în sufletul meu
să se-mplinească vise sub raze de soare
să-mi fie neted drumul către Dumnezeu.

să fie lumină, să fie şi culoare
în gândurile mele care mă preocupă
ard ca un foc cu multă ardoare
să fie fericire în fiecare clipă.

a mai trecut un an cu bune cu rele
dar am avut aproape prieteni valoroşi
mi-au intrat în suflet constelaţii de stele
să slăvesc cerul printre oameni pioşi.

să fie viaţa mea un rai cu roz lalele
între munţii dragostei sublimi, glorioşi.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, am fost norocoasă, am dat de oameni frumoşi, buni şi atât de mulţi, încât să pot să-i uit pe ceilalţi. Mă bucur că nu s-a uscat ceva în mine, că nu s-a stricat şi încă pot să iubesc. Mă bucur că sunt vie. Şi că mă pot implica într-un lucru care nu ştiu dacă are şansa de ajuns la lumină.

citat din Rodica Mandache
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Am strigat spre tine, Doamne,
Am strigat în psalmi şi-n rugă.
Am strigat atât de tare
Că m-au luat cei răi la fugă!

De-ai citi la mine-n suflet
Şi-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!

Iubesc din suflet fraţii,
Aş vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinţi în pleoape!

Nimeni nu îmi înţelege
Dorul inimii şi focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.

Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.

Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Şi te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepseşti pe ei!

rugăciune de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (10 mai 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne... (cântare)

Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.

Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.

cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă necuvântătoarelor

Cu toţi avem un drept – de a trăi.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Dar printre noi trec necuvântătoare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
De necuvântătoare vă e frică?!
Un rost îl au şi ele ca şi noi...
Nu le-mproşcaţi voi, oameni, cu noroi!

Cu toţi avem un drept – de a trăi.
Pământ şi ape, munţi a le slăvi.
Atomi purtând în lanţul trofic rugi,
Să ştim ce-nseamnă să iubeşti, să plângi,
Să fim altar şi clopot... Şi pe rând
Să fim tot ce trăieşte pe pământ
În formă minerală, apoi plante,
Trudind, să risipim a vieţii noapte.

Cuvântul nostru-i noapte sau e zi...
Greşeşti?! Este normal. Nu te sfii!
Pleacă-ţi genunchiul sincer, în iertare,
Trăieşte printre necuvântătoare,
Rugina unui timp s-o dai uitării!
E dimineaţă? –Nfruptă-te din zorii
Înmuguriţi din lacrima de ceară
Şi nu-ţi lăsa gândul trecut să doară!

Dar printre noi trec necuvântătoare...
Trec lin, pe ceruri, păsări călătoare,
Roiesc în ape vietăţi multiple,
Pier ca un vis în fracţiuni de clipe.
Albine, fluturi, câte şi mai câte,
Ce ochiul trist ar vrea să îl încânte.
Liane-n râuri strălucind de zale,
Le regăsim de multe ori sub soare.

Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Că suntem fericiţi ori că ne doare,
Roiesc în jurul nostru fluturi vii,
Cuvinte-îngeri, cânturi, poezii.
Este o lume nouă! La uitare
Nu condamnaţi nici lumea de necuvântătoare!
Da-ţi-le şansa de-a trăi prin voi!
Şi ele au un suflet... au nevoi...

Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
O necuvântătoare cât de mică
Ochiului nostru este mântuire.
Să-i dăm un drept – la supravieţuire!
Să-i dăm o şansă, de-a se înălţa
Precum un zbor... Tu viaţa nu-i curma!
Oh, zeu, oh, om, puterea de-a distruge
Lasă orfan un suflet care plânge.

De necuvântătoare vă e frică?!
Mare e lumea noastră, a lor mică...
Sunt ca şi noi, luciri dintr-un atom,
Au dreptul de-a trăi... oh, om, fii om!
În A. D. N.-ul fluxului solar
Dă-le o şansă, iar, şi iar, şi iar.
Tu eşti furtună, ele val sculptând
Evolutiv, viaţa pe pământ.

Un rost îl au şi ele ca şi noi...
Eu vă implor, nu fiţi la suflet goi!
Şi ele au nevoie de iubire,
De pace, de lumină, fericire...
De mângâiere, de cuvinte dulci
Oh, om, de ele-aminte mereu să îţi aduci.
Aşează-le pe ii, pe mândre fote,
Pe portativul presărat cu note...

Nu le-mproşcaţi, oh, oameni, cu noroi!
Să nu uitaţi! Ele trăiesc prin voi...
Ele-s etern, un strop de clorofilă,
Ele sunt drumul vostru spre lumină,
Trăiţi prin ele şi trăiesc prin voi,
Nu le-mproşcaţi, oh, oameni, cu noroi!
În lanţul trofic pre-universal
Ele vor trece-n regnul animal...

Nu le-mproşcaţi voi, oameni, cu noroi!
Un rost îl au şi ele ca şi noi...
De necuvântătoare vă e frică!
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Cu toţi avem un drept – de a trăi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!