Cerc invizibil

fetiţa mai tremură-n femeie
peste doruri pierdute
el râde ca să pară că nu-l doare
băieţelul ascuns în bărbat

în curând un alt început
rotund ca un cerc invizibil
din care nu mai evadează nimeni
când frigul îngheaţă orice tremur

acum păpuşile dorm
în camerele himerelor
sub pleoape cu vedenii dragi
scoase din cămări ascunse
în somnoroase împletiri

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele pornesc toate deodată

când cuvintele sunt puţine
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neştiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte

când pământul îşi ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-peşti în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluţe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera himerelor

eşarfe decolorate de soare
din norii veniţi de nu se ştie unde
revarsate pe umerii copacilor învelesc umed
braţe lemnoase ce cuprind frunzişuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi clipitori deasupra
unui obraz al pământului surâzător a
toamnă admirabilă şi sublimă până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi şti să răspund în schimb
voi orândui raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când roată în jurul ei dau tristeţile relaxante cât pot fi ele
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un şal alb lucrat de mână

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera himerelor

eşarfe decolorate de soare /
din norii veniţi de nu se ştie unde/
revarsate pe umerii copacilor
învelesc umed
braţe lemnoase
ce cuprind frunzişuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi
ce clipesc palizi deasupra
unui obraz al pământului
surâzător a
toamnă
admirabilă şi sublimă
până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi şti să răspund în schimb
voi orândui
raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când
roată în jurul ei dau tristeţile/ relaxante/ cât pot fi ele/
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un şal alb lucrat de mână

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea-soarelui

adu-ţi aminte de câtă lumină
are nevoie zigzagul în plus al rădăcinilor
prelungit în nervurile ce se alungesc
prin tulpină în palmele frunzelor
până în vârful degetelor primitoare de cer
a preagalbenelor petale
călăuzite de un zeu nemuritor
pe care îl urmează
mai supuse decât orice femeie
ce ştie foarte bine cine trebuie iubit

aici jos nu se mai aude nimicziua-i pe ducă
pare-se că nimeni nu mai e atent
spre ce parte porneşte
soarele înainte să spună
noapte bună florii sale aşa cum a promis
când nu-l va mai putea zări răsărind
atât de treaz în cealaltă jumătate ascunsă ei
corp plin de el însuşi
supărător de strălucitor

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul toamnei ne învaţă cuvintele ce caracterizează frigul...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prost bărbatul care crede că poate să păzească o femeie să nu-l înşele. Nimeni nu poate păzi o femeie de ispitele unui bărbat mai bine ca ea însăşi: nici soţul ei, nici socrii ei, nici părinţii ei, nici fraţii ei, nimeni, nimeni...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (10 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

de la stânga la dreapta ecranului - imaginea se repetă
până obosesc.
Dincolo de ecran, cineva
derulează
aparatul de proiecţie, cu viteza paşilor mei.
Se spune că dacă îmbinaţi două sau mai multe
celule adiacente în orizontal sau vertical,
ele devin o singură celulă care se afişează
de-a lungul mai multor coloane sau rânduri.
Conţinutul unei celule apare în centrul celulă îmbinată,
după cum este afişat în următorul exemplu:
"Un băieţel s-a întâlnit cu o fetiţă - băieţelul
s-a aplecat să o sărute - fetiţa s-a ferit şi i-a tras o palmă -
băieţelul s-a aplecat din nou să o sărute -
fetiţa s-a ferit şi i-a mai tras o palmă -
băieţelul a prins-o de mâini şi a sărutat-o -
fetiţa s-a supărat şi a plecat plângând -
după ce a trecut de colţul clădirii, a zâmbit."
Însemnând că aveţi posibilitatea să scindaţi
la loc o celulă îmbinată în celule separate,
fără să se poată scinda o celulă individuală
care nu a fost îmbinată.

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierii dorului

Fiecare fulg
ţese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-ngheţate
pierdute speranţe,
ucise de ger
ascunse sub paşi
răsună ţipătul
şoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente şi furtuni.

poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este diferenţa dintre un bărbat şi o femeie? Bărbatul când spune că îl doare capul, chiar îl doare.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţelul şi bătrânul

Băieţelul: "Câteodată scap lingura din mână."
Bătrânul: "Mi se mai se-întâmplă şi mie."
Băieţelul: "Uneori îmi ud pantalonii."
"Şi eu", a surâs bătrânelul.
Băieţelul: "Plâng adeseori."
Bătrânul a dat din cap: "Şi eu la fel."
"Dar cel mai rău e că," a zis băieţelul,
"Cei maturi nu-mi dau niciun fel de atenţie."
Atunci el a simţit atingerea uşoară şi căldura mâinii ofilite.
"Înţeleg ce vrei să spui," a spus bătrânul.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te gândeşti la fericire când îţi poţi spune: da, eu voi trăi ziua aceea, nu mi-o va povesti nimeni...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin absolut

pe când cuvintele se zvârcolesc
gata să se înece la mal
fruntea-mi se înfioară de o atingere
din ramă albastră alb la faţă
Iisus veghează odaia
propteşte zidul dimpotrivă cu privirea
îşi mişcă mâinile în cruce
în nefireasca linişte
să nu aud zvonuri din noapte
cât de tare scârţâie veacul
să nu-l văd cum se prăbuşeşte
peste celelalte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om ia un dovleac drept o femeie, nu şovăie nimeni să-l creadă nebun, pentru că un asemenea caz este rar, când, însă, un bărbat o crede pe nevasta sa care i-a sădit o întreagă pădure de coarne pe cap credincioasă ca Penelopa şi, în fericita lui închipuire, îşi binecuvântează soarta, - pe un astfel de om nu-l numeşte nimeni nebun, pentru că acest lucru li se întâmplă multor bărbaţi.

Erasmus în Elogiul nebuniei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rostim un adevăr, e inutilă încercarea de a ne modula vocea, deoarece nimeni nu va ţine cont de acest lucru.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri aprinse

când nopţile nu au culori am coşmare
şi-aş vrea să le atârn într-un cârlig
nu dorm şi mă gândesc la lumea mare
din care vreau doar splendori să câştig.

regret c-am semănat în lume suspine
şi gânduri stranii am ascuns în pădure
dar în urma mea versuri dragi vor rămâne
au rezistat stoic vremurilor dure.

vreau nopţi violet cu stele pe tâmple
cu vise măreţe care să se-mplinească
azi izvorul poetic cu doruri mă umple
rog Maica Dumnezeie să mă miluiască.

când versuri se aprind ca nişte sfeşnice
îmi luminează calea spre cele veşnice.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice...

Orice lucru e frumos,
Când îl faci cu mult folos,
Ca pe cei dragi să-i alinţi,
Iar pe ceilalţi, să-i încânţi.
#
Nici Raiul nu era Rai,
Dacă Iadul nu-l vedeai...
Ca să ştii să preţuieşti
Tot ce ai, nu ce doreşti.
#
Orice iubire îi frumoasă,
Dacă este sănătoasă.
Adulată reciproc,
E noroc, în plin noroc.
#
Nicio femeie nu-i urâtă,
Când zâmbeşte şi-i discretă,
Harnică şi înţeleaptă,
Iubitoare şi deşteaptă.
#
Orice mamă e frumoasă,
Luminoasă şi sfătoasă,
Cu copii pe lângă masă
Şi un bărbat harnic acasă.
#
Orice gând este frumos,
Când eşti bine sănătos
Şi n-ai nicio datorie,
Vieţii să îi pună frâie.
#
Nicio boală nu e boală,
Dacă noaptea nu te scoală,
Ziua să-i găseşti remediul,
Dar să stai bine cu CEC-ul.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul râde de ce îşi aduce aminte, deşteptul, de ce vede, inteligentul, de ce urmează să se întâmple, iar înţeleptul râde de ce nimeni nu înţelege, ceea ce îl poate face să pară prost.

citat din romanul Plutonul 23 de Constantin Gornea (2012)
Adăugat de Constantin Gornea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de sticlă

Acum ştiu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseţii
ascunse sub piele,
Vibraţia blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum ştiu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin şi lapte
Aer şi miere
Şi-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalţul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum ştiu femeie de sticlă
Cine eşti, cine sunt, cine am fost
La început de Lume

În sfera Paradisului...

poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!