Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-aază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
Le-așez, fidel, în rime potrivite,
într-un poem pe care să-l citești,
când prinsă de uitările-ți vrăjite
o să te-ntrebi mirată: "cine ești"?
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secrete
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.