Atât de alb...
Ai rămas bătrân
ca trunchiul pătrat
de pe ramura geamului
înflorit în cuburi de gheață
peste noaptea de Bobotează
Dar ești la fel ca sentimentele mele
plutind în eternitate,
chiar dacă noi am rămas aici
la-nceputul cu muguri
a verdelui de brad -anual-
mâncat miniaturilal
de secundarul de la mâna dreaptă
ascuns sub mâneca paltonului alb...
Atât de alb...
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubirea trecută
Am dat ușor cu mâna pe cer
și a rămas o dâră neagră de noaptea trecută.
Am prins și o pasăre
și mă întreb cum de ciocul ei
se plimbă de o parte a dârei
așteptând corpul să înopteze.
Am dat ușor cu mâna pe mine
și a rămas o dâră
de noaptea trecută
când erai în brațele mele
și ai dat cu mâna ușor
și a rămas o dâră
din iubirea trecută.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori noaptea
uneori noaptea
când merg pe stradă
mă întâlnesc cu mine însumi
îl întreb dacă are un foc
și cât fumăm împreună țigara
vorbim despre aceeași mamă
aceeași iubită
aceeași singurătate...
apoi ne dăm mâna și ne despărțim
sperând că-ntr-o altă noapte
ne vom întâlni iar...
n-am să înțeleg niciodată
de ce el a rămas așa tânăr
eu atât de bătrân...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine o vârstă...
Vine o vârstă la care
mi-e mai ușor să socotesc.
Deja am multe din
datele problemei
și doar câteva necunoscute.
A fost cât pe ce să mă îndragostesc
De cine nu trebuia
(Am aflat asta mai târziu)...
Cât pe ce să traiesc
și nu să supraviețuiesc,-
Cât pe ce să fiu fericită,
dar nu era de mine.
Așa că mi-a rămas numai
singurătatea ridicată la pătrat,
Tristețea ridicată la cub,
Rădăcina pătrată din
cât mi-a mai rămas de trăit,
( oare cât să-mi dea?!)
Mai bine ridicam
dragostea la cub,
Generozitatea la pătrat,
Scădeam nemulțumirea,
Lacrimile și frustrarea
Și adunam zâmbetele,
Dar deja e cam târziu...
Am ajuns la... egal cu:
Povestea vieții mele?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile îmi povestesc
Peste mine ninge cu frunze,
Frunzele toamnei mele arămii,
O toamnă care nu își cere scuze,
Împac o liniște cu ea, de amintiri.
Tăcerile îmi povestesc trecutul,
Apasă peste trunchiul oblojit,
Mă ofilesc culorile, puțin albastrul,
Seninului frumos înmărmurit.
Ce mi-a rămas? Doar pașii ce mă poartă...
Aleile la fel sunt pline cu noroi
Și bălțile cu apa tulburată,
De alții ce-au trecut, singuri prin ploi.
Îi plâng, cu nostalgia omului încărunțit,
Cu noaptea prețuită peste rime,
Pe albe foi de timp îngălbenit,
Vorbesc cu scrisul despre tine... și de mine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii umbra mea...
Fii umbra mea pe mâna mea cea dreaptă
O, Doamne-Dumnezeul meu Cel viu
Atâta dor e-n mine și Te-așteaptă,
Atâta dor de ce-aș putea să-Ți fiu.
Atât de mult am stat în închinare
Atât de mult m-ai ascultat din cer,
Atât de multe Ți-am rămas datoare,
Atât de multe-am îndrăznit să-Ți cer.
De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine
De-atâtea ori nefericirea mea
S-a înălțat cu strigăte la Tine,
De-atâtea ori ai plâns când mă durea.
Și-atât de mult am înțeles că-Ți pasă
Că nu mă vrei pe-un drum de suferinți
Că mi-ai zidit acolo sus o casă
Și m-ai suit alăturea de sfinți.
Ești Împăratul meu, ești Dumnezeul
Ce m-ai sfințit 'nainte de-a mă ști
M-ai ridicat și m-ai ferit de greul
Acestei lumi de fiecare zi.
Ești umbra mea pe mâna mea cea dreaptă,
Ești Domnul meu, ești Domnul Dumnezeu
Te-aștept să vii, tot sufletul Te-așteaptă,
Ajuta, Doamne, sufletului meu!...
poezie de Adriana Cristea (24 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte din livezi
(Soției mele, poeta Titina Nica Țene)
Când a trecut atâta amar de vreme?
Iubito, peste noi zăpezi s-aștern,
Cât sunt aici cu tine, nu te teme
Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern.
De când ți-a înflorit pe deget iarbă,
-vergheta legământului pe veci-
Lumina din oglinzi se-mpletește salbă
Când prin poezia mea tu treci.
Chiar dacă, tu, acum, nu mai ești
Fetița din livezi, dar ești bunică,
Porți cu tine traista cu povești
Pentru nepoțica cea mai mică.
A trecut, când, atât amar de vreme?
Iubito, peste noi se-aștern zăpezi,
Eu sunt aici, alături, nu te teme
Și-ți mai culeg cuvinte din livezi.
poezie de Alxandru Florin Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Bobotează
În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi,
O fată crede că visează
Pe iubitul cel dintâi,
Dar în zori se Întristează,
Că în vis... iubitul nu-i...
În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi.
Nu plînge! Neiubită nu rămâi!
Un Făt-Frumos tot te veghează,
Dar el încă u cutează,
S-apară-n visul tău dintâi,
În noaptea de Bobotează.
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rău nu am pus eu în faptele mele? Și dacă nu în fapte, în cuvintele mele? Sau dacă nu în cuvinte, în voința mea? Tu însă, Doamne, ești bun și îndurător; măsurând cu privirea adâncimea morții mele, tu ai secătuit cu mâna ta dreaptă hăul stricăciunii din fundul inimii mele.
Sfântul Augustin în Confesiuni, Cartea a-IX-a, capitolul I
Adăugat de Teodora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfaltul îmi tot ceartă tălpile
ba că-s verzi
ba că pășesc ca pe o mare neagră
ba că șoptesc aiurea de prin valsul florilor
ba una ba alta
parcă din ciudă că tălpile mele
încă mai poartă pe ele pământul întors peste grâu
iar răspunsul pașilor mei neînvățați cu tropotul tramvaielor
e precum liniștea aceea deplină dintre două eternități
cât o pâine
deși știu că e doar supărat că iarba trece greu prin el
poate râvnește la un trifoi înflorit
pe când copiii nu mai știu să deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecută i-am dăruit din lacrimile mele
mi-am pus apoi tălpile la uscat și visele
nu vă mai mirați așa
visele încă au rămas să împace asfaltul cu cerul
i-am promis că voi merge în palme și în genunchi
cât să nu-l mai doară câmpia din tălpile mele
nici dealurile nici munții nici deșertul
.........................
odată cu răsăritul
așa ca să nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
și zbor peste tine asfaltule
uite
nu mai fi supărat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit primăvara
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop și lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrățișarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale și ulcele, viața scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferința e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
ducă-se în lumea largă
eu m-am stins demult în zodii
în istorii triste și pustii
la final, într-o zi, de va fi,
vă zic acum
noapte bună, oameni buni
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de brad
Plouă cu muguri de brad
stâncile cască focuri de tabără
iarba pe schiuri
coboară pe verdele crud. Două albine
mi-au luat ochii
și izvorul gura
și vântul palmele
și tăcerea limba. Plouă cu muguri
de brad
iar pe tine
roua strălucește
în buchete
de stele...
Dinspre stână
urșii se aud cum
desenează oile
cu un lătrat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câteva zile
te-ai refugiat în frumusețea ta
ai crescut din nimic
și-ai înflorit într-o seară de mai
în mirosuri de flori de tei
ești atât de frumoasă în
cât un vers întreg
cât o poezie
mi-ar trebui un caiet de o sută de file
de somon
să scriu despre frumusețea ta
mi-e frică să te iubesc
de câteva zile te-ai re
fugiat în frumusețea ta
te aștept acolo să re
vii au rămas sentimentele (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de iarnă
Ceva s-a-ntâmplat cu ferestrele noastre-înghețate.
Geamurile s-au acoperit de flori minunate.
Pojghița de gheață ceva mai groasă jos,
Tulpini și frunze ascunde în corpul ei lucios
În vârful tulpinilor, muguri mari de albăstrele,
Maci de câmp, flori de borangic, lalele.
Toate au înflorit deja, în ciuda iernii grele.
Nu se tem de frig, cum lumea se teme.
Chiar dacă vara capetele-și ridică spre lumină,
Acum se roagă ca frigul mai mare să vină.
Pentru că în noapte le-a picta chiar gerul,
Și terminându-și opera el și-a ascuns penelul.
poezie de Bernadeta Krawiec, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești Iubirea
Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut și vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
și apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi și mi-ai spus:
"Nu! Aceea e ușa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Și-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
de chemări nerostite...
vinovată de dor inutil risipit,
din nou am pălit...
am pălit precum floarea ce tulpina i-o rupi...
și, cu suflet înfrânt,
am vrut să cobor de pe propriu-mi altar...
să alerg în neant...
ci Tu (?) m-ai certat:
"te-așteptă un semen -mi-ai spus-
nu vrei să-i alini un durut?"
și-am rămas...
Am rămas dar, în urmă, din nou m-am oprit...
m-am întors în confuz...
am fugit spre-ntuneric...
m-am dus către Stix...!
Rânduism steluțe-n cununi pentru talerul toamnei,
dar, nimic n-am mai vrut!
Ardeam de dorință să-mi smulg din ființă averea-mi
și apoi să mă-mprăștii pe lespezi îngropate-n prihană,
jertfă să m-aduc inerției...
dar Tu (?) mi-ai surâs: "nu, mai rămâi, am nevoie de tine!"
Iar eu, am rămas!
Am rămas și acum sunt aici, din nou către nimb de lumină,
din nou în zenit, din nou ocrotită de vis!
Sunt aici! Sunt Prezent și, în zâmbet șoptit, te întreb:
cine ești? nu ești înger? nu ești propriul meu cuget?
atunci știu, ești mai mult de atât:
Ești Iubirea!
poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări de rouă...
tu voiai ca să-ți spun ce mai fac fericirile mele
mă gândeam să te mint că pe aici pe la noi tot mai plouă
dar cinstit, numai știu ce să pun în cuvintele cele
ce tot frig în amiezi diminețile mele cu flăcări de rouă
au rămas fericirile mele undeva în trecuturi departe
împânzite prin galbene ploi de suspine
înrămate-n păianjen de suple iluzii, deșarte
au rămas undeva în trecut, fericirile mele, cu bine...
nu mă simt obosit de nimic din iubirile mele apuse
nici nu voi a mă întoarce... pe aici pe la noi tot mai plouă
tu nu lua-n serios nici o vorbă din cele seduse
mă iertați, fericirile mele pentru galbene flăcări de rouă...
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Evanghelina
Ah, ah, pierdută Evanghelina
Sentimentele tale nu mai au ton,
Pun viața mea în loc de fisă
Și cade uitarea din telefon.
Te-am așteptat carte de carte
Rătăcind prin mine ca într-un circ pustiu,
Aluneci prin peșteri tot mai departe
Mi-e mâna așteptare și nu mai pot să scriu.
Căruțașii norocului de mult au plecat
Drumul ruginește sub urmele lor,
Mi-a ars tinerețea prin marile gări
Așteptând să vină ordinul de zbor.
Ghidul bătrân de singurătate
Iluminând sub zăpezi, atât am rămas,
Cuvintele tale ard în neștire
Peste veșnicia turnului cu ceas.
Ah, ah, pierdută Evanghelina
Te aștept, te aștept la drumul de jos
Cum cade carnea de pe mine
Tot învățând să mor frumos.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă mi-ai da aripile tale
să pot zbura
aș face să nu doară singurătatea, uneori
Aș înfășura-o pe inima mea
să simți că
Eu sunt acolo
mereu am fost
doar că întunericul
a mâncat cu tine la masă
șoptindu-ți că îți este mâna dreaptă..
Lupta-voi să o tai din rădăcină
cu roșul buzelor mele..
Uitată va fi
până la asfințit...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.
Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.
Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.
În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.
Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.
Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sare prin gaură
în gaură șiretul îl bagi
tragi și te uiți la bătrână
degeaba o întrebi dacă a mâncat
ea spune același lucru
e numai piele și os. simți
că se duce
tragi șiretul papucului
până simți deznădejdea
cum urcă în capul tău pătrat
de la ultimul chef. te uiți. o
simți că pleacă
te întrebi cât de mult
mai ții la ea. atingi mâna ei
e rece de la circulația deficitară
zâmbetul a rămas același
șiretul sare din gaură
în gaură și tragi ușor
e jocul învățat de la ea
când erai bolnav. spunea
că șiretul era iepuraș
vocea ei alina durerea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ți-am rămas
Suntem închiși aici de vii
Între aceste circumstanțe,
De-a fi târzii, de-a fi pustii,
Ori plini de vise și speranțe.
Eu una nu cred în hazard
Și nu cred în predestinare,
Verific doar dacă îmi ard
În suflet lămpile mai tare...
Trimite-mi despre tine vești
Și uită-te mai des la ceas,
Să știu ce faci, pe unde ești
Și spune-mi dacă ți-am rămas.
Eu zâmbetul ți-l știu supune!
Și tu o știi, orice ai spune.
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!