Atât de alb...
Ai rămas bătrân
ca trunchiul pătrat
de pe ramura geamului
înflorit în cuburi de gheață
peste noaptea de Bobotează
Dar ești la fel ca sentimentele mele
plutind în eternitate,
chiar dacă noi am rămas aici
la-nceputul cu muguri
a verdelui de brad -anual-
mâncat miniaturilal
de secundarul de la mâna dreaptă
ascuns sub mâneca paltonului alb...
Atât de alb...
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.