Frunza in vant

De zeci de ori am uitat de zei,
De mii de ori am vrut sa uit de toate.
Bat vanturi, pe rand; fiorii duc cu ei
O inima moarta, iubiri stramutate.
Ruga spre ceruri, frunza in vant
Asa mi-e iubirea, in van, pe pamant.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!

Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!

Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?

Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?

Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

El cuprinse, dulce, sanul ei

El cuprinse, dulce, sanul ei,
greu, puternic, si-i rapuse gura
cu sarutul lui - iar langa ei
arborii isi prelungeau faptura
in amurgul limpede cazand,
in racori de aur si de vant...

Si isi cunoscura-atunci dintai
gustul si mireasma, si-si simtira
de la crestet pana la calcai,
trupul, cum tresare si se mira.
Si apusu-i bantuia, plecand,
cu vapai de aur si de vant...

Si tipau si pasarile-n cer.
Mana ei ii palpaia pe umar.
Sta in lume cuplul lor stingher
iar, in jur, perechi fara de numar -
si-i impodobea pe rand, pe rand,
dragostea, cu aur si cu vant...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbor invers

Arbor invers, cu radacinile-n vant,
cu talpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingand
anotimpurile anului.
Cu mainile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbura-adanca
in care dorm ursii cu capul in jos, in zadar
spre-un cer de pamant vrand s-ajunga.

Mereu cu creierul gol, cu ideile
rasfirate ca pe-un deal pomii rotati,
dus in nori, in scanteile
celor neluminati.
Vazut ca in apa, mereu,
si fosnind de un vant de pamant,
cu radacinile infipte in curcubeu
si-n culori ce nu sunt.

Arbor invers am ramas, rupt din sfera
cu sfera aceasta aidoma, geamana...
Si totul imi pare stiu, dar nimica
din ce stiu cu ce este nu se aseamana.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeci si mii de cutite

Zeci si mii de cutite se apropie de mine
Toate isi cunosc atit de bine tinta,
Toate sunt de la tine,
Toate se apropie de mine cu viteza.
*
Zeci si mii de cutite
Toate bine ascutite
Toate numai bine de infipt in inima
Sunt bune...
Au viteza, iar eu trebuie sa alerg
Mi-au spus ca pot sa aleg...
M-au intrebat, le vreau in inima, in minte sau in suflet?
Le-am spus ca nu conteaza, oriunde...
*
Zeci si mii de cutite se indreapta spre mine
Apoi in fata-mi se opresc...
Zeci si mii de cutite,
Toate ruginite, insa bine ascutite
Se indreapta catre mine si in fata-mi se opresc,
Imi intra in inima, in suflet, in minte
Dar toate astea la ce folos?
Zeci si mii de cutite n-o sa ma faca sa uit
De tot ce simt si de tot ce-a fost...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea unei iubiri

Inima mea e rece,
Tu ai uitat de mine,
Si toate acele clipe
Petrecute cu tine;

Sunt unele momente,
In care vreau sa vorbim,
Sa stam pana tarziu
Si tot sa povestim.

Sa ne aducem aminte,
De tot ce a fost frumos,
Cand tu imi faceai viata,
Plina de sperante, era roz.

De ce de la o vreme,
Noi ne-am instrainat?
Oare asa de repede...
Tu de mine ai uitat?

poezie de Iulian Denis Paraschiv
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug si ruga

E rugul pregatit
Miros de lemn uscat
Spre ceruri azvarlit,
De ruga-nconjurat.

Ea nu e vrajitoare,
Copila este inca
Si cere indurare,
Legata sus, pe stanca.

Dar cine s-o asculte
Cand plange si implora?
Vocile sunt prea multe
Si focul o-nconjoara.

In piept nu-i rasuflare
Si voce nu mai are.
In gand isi cheama Domnul
Sa-i ocroteasca somnul.

Aclama iar multimea:
"E dusa vrajitoarea!"
Ea zboara spre inalturi
Dand valuri mari in laturi.

S-a dus apasatoarea
Viata pamanteana.
Cu ingeri albi pe umeri,
Cu lacrima pe-o geana,

"Sunt libera!", isi spune
Si-si pleaca-n jos privirea.
"Multimea sa se-adune,
Ii plang nefericirea.

Ei cred ca au invins-
Invinsu-i-a minciuna
Ce mintea le-a cuprins
Si le-a furat lumina."

De foc se-ndeparteaza,
Acasa pleaca toti
Si noaptea toti viseaza
Un inger pe la porti.

Aude fiecare,
Stingandu-se pe fuga,
O voce soptitoare
Ce se preschimba-n ruga.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e pana

Şi mi-e pana... numai sânge,
Numai lacrimi, numai vise,
Însă n-o să poată plânge
Lângă uşi, mereu, închise.

Şi mi-e pana numai soare,
Doar speranţă şi -adevăr,
Arma, de la cingătoare,
Este floarea mea... de măr.

Şi mi-e pana... cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric... dans de iele
Sau un lup... în dosul stânii.

Şi mi-e pana... ca pelinul
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-şi fac plinul
În răcoarea... de izvor.

Şi mi-e pana... nebunie
Când săgeată, când amor,
Tainică... filozofie...
Clipa-n care mă-nfăşor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i moarta

Dragostea-i dusa, este moarta
Nu-i de gasit pe nici o strada
N-o mai aud chiar de ma doare
Si n-o mai vad sub nici un soare
Nu mai prezinta complicatii
Nu mai tradeaza mici reactii
Zile si nopti s-au dispersat
Si s-au trecut si s-au uitat

Eu, vreau sa mai prind un tren
Spre rai sau spre infern
Mincind o piine alba amara
Flamind, ca un baiat sarac
Dar erou dezolant al propriei iluzii.

Iubirea-i moarta, este dusa
Nu mai asteapta linga usa
Nu o mai intilnesc pe strada
Pe nici o ruta, in nici o gara

Vreau, totusi sa prind un tren
Spre rai sau spre infern
Mincind o pine alba-amara
Si, sa te-ntilnesc pe tine
Saraca tot ca mine
Un oarecare om de vis a vis

Puternica si impozanta
Iubirea de ieri e azi moarta
N-a mai ramas din ea nimic
E timp cernut, e timp ucis
Nu ma voi mai gindi la ea
Si nici nu o voi mai vedea
Nu mai voi mai gindi ades
Nu-i voi mai spune:
"Te iubesc"!

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri neîmplinite

Cerul îmi vorbeşte în tonuri de mov şi roz aprins
Soarele zâmbind mi-a spus pe curând,
Un stol de iubiri neîmplinite îşi iau zborul
Gândul mi-e la tine iar
Te aştept...
Luceafărul mi-e prieten bun
În taina serilor de vară,
Privesc spre cer şi vreau un semn, o minune divină
O stea căzătoare să-mi lumineze calea spre tine,
Şi te voi afla într-un final!
Capătul de drum se află la marginea singurătăţii
Inima îmi tresară,
Şi alerg spre iluzia unei iubiri împlinite.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-a ramas

Am intrat in lumina.
Dar lumina nu m-a vrut.
Acum cred
C-am sa supar tristetea
Dac-am s-o rog
Sa plece.
E tot ce mi-a ramas!

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugaciune

ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant

poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mama

Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea sirenei

Inchisa-n turnul parasit
Si bantuit de vanturi rele,
Mica sirena si-a gasit
Sfarsitul, printre randunele.

Masuri din sfere erau toate,
Fragile, cuiburile lor,
Sirenei i-a parut ca poate
Sa-nvete graiul zburator.

Credea ca pasarile-i spun
Cum sa-si ia zborul de pe geam.
Ea asculta, c-un dor nebun
Sa-si vada printul din ocean.

"-Te-mbata muzica, printesa,
Ii spuse-un corb pensionar,
Dar nu uita, tu esti aleasa
Sa-noti, tu pentru zbor n-ai har!"

Nu asculta sirena, insa,
Si, lectia cand s-a sfarsit,
S-a aruncat in gol si, dusa,
De stanca dura s-a zdrobit.

De dor te arde, sa suporti
In sange fierbinteala lui.
Moartea nu face decat morti,
Caci nu dai viata nimanui!

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu implor!

Peste tot pamantul, dimineata,
Trece-o umbra invelita-n ceata.
E ora cand o noua zi se-nvata,
Cand clipe trec si mai scurteaza viata.

Colinde se mai scriu pe la rascruci
Si vanturi ne-mpresoara-n frigul iernii.
Dar n-a sosit nici ceasul de bejenii
Si nici nu-i inca timpul sa te duci...

E umbra ta aceea ce ma doare
Si versul meu e crud si-nlacrimat.
Nu vreau sa plang ce-n urma ai lasat
Si nu-ti implor iubirea trecatoare.

Mai trece timpul peste ceta zilei,
Sunt anii nostri cei ce vor sa treaca.
In amintire, iar tristeti ma-ncearca,
Am sa invat sa caut ochii tai.

Peste tot pamantul in amurg
Mai trece-o umbra, invelita-n ceata.
A mai trecut o zi, de dimineata,
Pe-obrajii mei doar doua lacrimi curg.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet desfrunzit

Rupt de biserica, de sfinti si de-arhangheli,
Ravasit de vant, manat de furtuni si zapezi,
Colindat de naluci, cuprins de indoieli,
Tu, suflet pribeag, abia te mai vezi!

Cersind astazi mila, indurarea suprema,
Visezi la o pace si n-o s-o mai ai;
Gresesti suportand asta lume boema,
Nu poti sa tot crezi ca te afli in Rai!

Slove batrane innegresc fila cartii,
Te pleci sub povara impusei taceri.
De vii si te duci spre hotarele mortii,
Ai totul de dat si nimic n-ai sa ceri.

Ce vina e, oare, in fiinta curata?
Nu stie ce-i demon, copil va muri;
Un inger pe umeri tot drumu-i arata,
Aspra e calea, trist se va sfarsi.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indemn

Zboara mai sus decat ai zburat pana acum
Dar nu uita ca-i din pamant al tau drum
Si nu uita ca pana si vulturii ce zboara mai presus de vant
Au fost candva simple furnici, si se vor intoarce in pamant.
Ucide! Fura! Minte!
Dar ucide-ti amintirile ce iti aduc aminte
Cum e sa iti curga durere prin vene
Si cum e sa astepti resemnat, moartea sa te cheme.
Fura din clipele frumoase ce ti-au fost luate
De timpul care a uitat a tale fapte
Fura-ti armele furate ce-ar putea renaste eroul
Din sufletul gol, unde acum pluteste ecoul.
Minte, dar minte-te pe tine
Ca nu esti doar un simplu pion ce se abtine
Sa atace regina, pe tabla de sah a vietii
Minte-te ca esti surd! si ca nu auzi cum urla in tine suspinele greutatii.
Eu nu te rog, eu nu iti cer, eu doar te indemn
Sa fi de piatra, sa fi din fier, iar daca pe aceasta mare esti doar un lemn
Lasa versurile mele sa te aduca
La mal si sa te transforme intr-o stanca.
Inchide ochii, asculta ranile cum urla in tine
Lasa-le sa-ti vorbeasca, la fel au facut si cu mine
Dezleaga-le de lanturi, spre raiul lor lasa-le sa zboare
Caci la fel ca zilele... sunt si ele pasari calatoare.
Nu deschide usa inimii pentru oricine bate la ea
Sunt multi ingeri mascati in lumea asta rea
N-o deschide celui ce vrea doar un simplu dans cu sentimentele tale,
Deschide-o celui ce s-ar incuia inauntru daca ar avea cheia in mainile sale.
Taci! Rabda! Tine in tine!
Se apropie ziua cand raul se va transforma in bine
Gradina moarta de atatea flori uscate
Se va transforma in raiul ce iti va da voie, cand altii se vor opri, tu sa pleci mai departe.
Daca ai de gand sa renunti, sa lsi armele jos si sa fugi
Sa stii ca nu ai unde sa te ascunzi, nu ai unde sa ajungi
Destinul a fost mereu cu un pas inaintea ta si o sa fie
Asa ca oprestete! si pe a ta carare las-o sa fuga doar a mea melodie

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire

Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire din iubire (Şi tot ce-am vrut a fost...)

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în braţe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfinţit.

Şi tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit şi am căzut oftând.

Şi tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubeşti... să simţi şi să-ţi doreşti,
Să urci în dragoste munţii şi coline,
Să fii ce-am vrut şi să mă împlineşti.

Uitând de dăruire şi splendoare,
Tu ai uitat să mă iubeşti... încet...
Ai ignorat şi inima ce moare,
Şi ruga lăcrimându-mi în verset.

Nu tot ce simţi te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simţi!
Priveşte-n tine înspre regăsire,
Iubeşte prin fapte să alinţi...

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământeşti,
Şi-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce eşti!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parintii

Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe sub pamant.

Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!