Parintii

Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe sub pamant.

Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii si parinti in Saptamana Patimilor

In Saptamana Patimilor,
copiii se maturizeaza.
Cauta in cosul
Maicii Domnului
ouale rosii.
Constient
isi asculta
parintii,
Inconstient,
ratacesc
intr- o
Carte de rugaciuni-
Tatal nostru,
care esti
in ceruri,
sfinteste
Numele lor,
Usa milostivirii
li se deschide,
In timp ce suferinda
Mantuire Il nvie
pe Iisus Hristos.

In Saptamana Patimilor,
Cresc ingerii,
Cresc parintii,
precum aluatul,
care dospeste
in casa credintei.

Spinii incercuiesc
sufletele lor,
cuvintele sangereaza
cu lacrimi
si "Hristos a inviat!"
e simbolul copilariei,
inviate in adevar.
In Saptamana Patimilor,
copiii vad chipul
lui Iisus in Cartea Sfanta.

poezie de Lilia Manole (28 aprilie 2016)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu are parinti

Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.

C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.

Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.

C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.

N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.

Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.

Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.

Si-n sicriu ii purtam, cu capacul rasfrant
Si acasa plecam, si-i lasam in mormant.

Si nici nu ne gandim sa venim inapoi,
Poate nu au murit si mai striga la noi.

Si, probabil, curand, vom vedea, vom simti,
Ca-ntre noi si parinti au crescu vesnicii.

Ca-ntre noi si parinti urca drumul de lut,
Drum de neinteles, drum de nestrabatut.

Dar acum e tarziu si simtim si vedem
Ca parintii devin robii altui sistem.

Si ce suflet avem, sa-i bagam in pamant,
Dedicati, noi si ei, ritualului sfant.

Daca-n viata au fost, fie blanzi, fie fermi,
Ii fixam in pamant, ii trimitem la viermi.

Dumnezeu ne-a uitat, varsta-si iese din minti,
Mor parintii in noi, noi murim in parinti.

Vine iarna in ceas si da viscolul spic,
Cine n-are parinti nu mai are nimic.

Niste oameni mai plang, niste clopote bat,
Cine n-are parinti este mort si ingropat.

Este ultimul rau, este ultimul rapt,
Cine n-are parinti nu exista, de fapt.

Nu exista averi, nu exista noroc,
Cine n-are parinti ce sa aiba in loc?

N-are pret nici un pret, n-are nimb nici un nimb,
Cine n-are parinti, ce sa aiba in schimb?

Cine n-are parinti, are ultimul drept,
De-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.

Timpurii suferinti si tardive cainti,
Un popor de orfani, cine n-are parinti.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (14 octombrie 2002)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula de timp

Am naufragiat pe o insula de timp
suspendata intre Cer si Pamant
o insula troienita astenic
de colb temporal...
M-am gasit implicat in insula de timp
prin mine si cu mine,
un robinson nealterat de ceas
traindu-si viitorul nedublat
M-am ingropat in insula de timp
ningeau secundele peste mine in valuri
de-as fi putut intoarce-atunci clepsidra
sa germinez cu puls intors, netulburat...

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardere

Fiinţă tu - găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, şi ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?

Al seminţiei mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde şi când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopţii să te-ncânt?

Nepriceput pe lângă vetre
dar înţeles de zei şi pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?

Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas şi gând?
Mă-ncredinţez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârşesc arzând.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodatâ iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gand cu gand

Pasind pe urmele pe care le-ai lasat aseara
Ma sperie un singur gand
Matem ca poate una o sa dispara
Sau poate-o sa dispara toate
Rand pe rand.

Citind povesti care sa-mi spele visul
Adorm adesea-n pat doar eu plangand
As vrea sa vii s-aduci cu tine paradisul
Dar n-ai sa vii si-am sa zambesc in umbra
Cand si cand.

Stand, asteptand sa vii sa-mi saruti chipul
Ma mint, ce trist!... dar tot raman visand
Cate-amintiri va astupa in timp nisipul
Si cate nopti vor trece in uitare
La fel ca orice minte ce dispare
Gand cu gand.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La timp

Din toate marile iubiri
Ce le-am trăit în lumea asta,
Nu am prea multe amintiri...
Că le-a aflat, la timp, nevasta.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

M-am ridicat când am căzut,
Am pierdut tot ce am avut,
Am plans crezand ca maine pier,
Plangand m-am trezit in cer.

M-ai chemat la tine cinci minute,
Mi-ai aratat frumusetile tacute
Ai spus: viata-i dura pe Pamant!
De aici vin sfintii rand pe rand.

M-ai intors acas' la mine-n lume
Sa lupt cu grele, lupt cu bune,
Sa inteleg cat, cum putem cere,
Si cum prin pacate, platim durere.

Si daca mai plang sau mai oftez
Este ca acuma pot sa cred,
Ca-n viata nimic nu ai cand ceri
Ci atunci cand, incetezi sa speri.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini,
Petale ofilite si lumini
se risipesc in adieri de vant.

E timpul cand frunzele plang
cu lacrimi mute pe poteci,
Fiori prin inimile noastre reci
ranesc atatea vise ce se frang.

E timpul cand culorile se mor,
Si parca noi tristeti reinvie,
E timpul de melancolie,
Cand toate amintirile uitate dor.

Ne-au asurzit iubirile in gand,
Si suntem astazi, simplu, doi straini,
E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini.

poezie de Marius Alexandru (18 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii vor să se opună războiului, etatismului trebuie să i se opună. Atât timp cât au ideea că individul este sacrificabil colectivului, că unii oameni au un drept să domine pe alţii prin forţă, şi că vreun (oricare) pretins "bine" justifică aceasta – nu poate fi pace în interiorul unei naţii şi nici pace între naţiuni.

citat din Ayn Rand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir Albastru

Puterea neamului de stanca.
Urmas al Omului din astru,
Crampei de luminare-adanca,
Cristal de trandafir albastru,

Cand timpul canta la fereastra
Si doua stele stau la sfat,
Tu versi o lacrima albastra,
Ce se preface in barbat.

In neamul nostru de mistere,
Aduci luceferi, rand pe rand,
Nascuti din lacrimi de durere
Si din stravechiul nostru gand

Sa fim din nou precum strabunii,
Poteci intre Pamant si Cer,
Calcand pe zambetul minciunii
Si peste tot ce-i efemer.

Zolit demult, pe zid de castru,
Din doua neamuri si-un Mereu,
Fior de trandafir albastru,
Speranta sufletului meu.

poezie de Pavel Coruţ
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Nu trebuie sa ceri. Sfarsitul vine,
Sa ne ingroape-n flori de portocal,
Doar doru-n viata inca ne mentine,
Prin vremi, deasupra fiecarui val,

Nenorociri cu chipuri de femeie,
Nenorociri cu chipul de barbat,
In zile-ncearca dorul sa ni-l ieie,
Si in iluzii groapa ne-au sapat.

Degeab-arunca zilele cu pietre,
Si-n gheare trupul jalnic mi-l framant,
Eu ard mereu tacerile din vetre,
Si cresc ca floarea noaptea din pamant.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2008)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe timp

Pe timp se aşezau cuvinte,
Într-un târziu am înţeles
Că nu eram decât un stres,
Castană-amară şi fierbinte.

Pe timp se aşterneau plecări
Ce îngânau aceeaşi strofă,
Dintr-o uitare limitrofă
Şi coboram nepuse scări.

Prin timp nu-nţelegeam ce spui,
Părea un fel de aiureală,
Într-o secundă de cerneală,
Din călimara nimănui.

Iar roţile descrise ieri,
Se învârteau a resemnare,
Prin certitudinea ce doare.
Era un timp spre nicăieri.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem timp

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.

N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.

N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulţumiţi de viaţă aşa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viaţa e grea.

Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Şi pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plajă

Platanii suri şi cedrii-n mare
seminţiile şi-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.

Văzduh şi port, pescari şi vameşi
au aţipit în spaţial cald.
Vântul alb c-un ochi se caută
de-aici pe ţărmul celălalt.

Ins pierdut în ceasul rar
mă uit prin spinii de la uşă,
oameni goi zac în nisip
tăcuţi, ca-n propria lor cenuşă.

În joc cu piatra câte-un val
şi-arată solzii de pe pântec.
Între slavă şi veninuri
mă-ncearcă boală ca un cântec.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrele lumii

Şi iernile parcă legate unele de altele
aleargă prn zăpadă
alt timp
sfârşitul sfârşitului
undeva
însingurat la margini de hotar
în asfinţit
poemul tău
îngândura aceleaşi pietre
sub lumini
numai astăzi
"de din spre stele
pietre care au durut"

poezie de Eli Gîlcescu (19 aprilie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-l pedepsiţi!

La Domnul şi la voi, cer îndurare:
Pe criminal, vă rog, nu-l pedepsiţi!
Dreptate nu se face-n închisoare,
Închideţi ochii! Daţi-l la părinţi!

Să fie judecat numai de mame!
Să fie rupt şi mestecat în dinţi!
Nu-l condamnaţi, nu-l împuşcaţi cu arme,
Creaţi o lege: Daţi-l la părinţi!

Nu condamnati parintii sa-i plătească,
Cum toti platim atatia detinuti,
Dati,, peste noapte"- o lege romaneasca,
Iar criminalul, dati-l la parinti!

Plangem si noi, plang Ingerii si Sfintii,
Si asteptam! Decizia-i la voi!
Lasati-l doar o noapte cu parintii,
Si dreptul s-apeleze 112!

poezie de Florin Tudoran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce tempus

Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporeşte subţire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul ceresc.

Tinere sînt încă, tinere toate popoarele -
eu, fiul lor, cît de bătrîn!
Munţii mai cresc, cu umbrele lor, din adîncuri.
Nici frunte, nici inimă n-am să-i îgîn.

Fosforul şi apa, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarţă în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obşteasca poruncă.
Eu trepte în sus - nu reiau.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care fierb - fără de-a avea în acelaşi timp şi căldură; ca apa sub presiune atmosferică redusă...

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!