Arbor invers

Arbor invers, cu radacinile-n vant,
cu talpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingand
anotimpurile anului.
Cu mainile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbura-adanca
in care dorm ursii cu capul in jos, in zadar
spre-un cer de pamant vrand s-ajunga.

Mereu cu creierul gol, cu ideile
rasfirate ca pe-un deal pomii rotati,
dus in nori, in scanteile
celor neluminati.
Vazut ca in apa, mereu,
si fosnind de un vant de pamant,
cu radacinile infipte in curcubeu
si-n culori ce nu sunt.

Arbor invers am ramas, rupt din sfera
cu sfera aceasta aidoma, geamana...
Si totul imi pare stiu, dar nimica
din ce stiu cu ce este nu se aseamana.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza in vant

De zeci de ori am uitat de zei,
De mii de ori am vrut sa uit de toate.
Bat vanturi, pe rand; fiorii duc cu ei
O inima moarta, iubiri stramutate.
Ruga spre ceruri, frunza in vant
Asa mi-e iubirea, in van, pe pamant.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iresponsabilitate

Nu ma mai recunosc!
In ceea ce sunt,
In ceea ce-am fost...
Si-mi ingrop tineretea in arome de mosc.
Nu ma mai recunosc!
Inceea ce-am fost,
In ceea ce sunt...
Si-mi sugrum batranetea
Si-o ascund in pamant
Si nu stiu sa fi fost
Si nici daca mai sunt!
Doar viata ma poarta ca pe-o frunza in vant...

poezie de Falvian Sorin Mureş din Poezie pe gard (24 iulie 2009)
Adăugat de Falvian Sorin Mureş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul-demon timp

aripa vremii s-a oprit in loc peste noi
incremenita-n vazduhul de lapte
dar, obosit, falfaind numai c-o aripa-n vant,
timpul s-a frant in clipe si soapte
pravalit pe Pamant.

ce lumina alba-i acum peste noi
pare ca ploua cu boabe de ceata
sau poate ca ni s-au matuit noua pupilele
si lumea vazuta prin ochiul opac
pare o sfera de lac
in palma Ingerului-Demon Timp

poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Adina Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!

Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!

Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?

Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?

Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre tine

Alerg, ma pierd in vise...
Patrund in lumi interzise,

Zbor spre omaltimi ceresti,
Pe-un drum unde intalnesti,

Inimi care iar se frang,
Ca o frunza toamna-n vant.

Iubire aprinse, iar se sting
Si-n suflet imi ramane frig...

Te caut sa ramai aici,
Sa ma iubesti, sa ma ridici

Sa sa tresara intre noi,
Cerul pur... uitat de ploi.

Te simt in sufletu-mi pustiu,
Si cat te caut, doar eu stiu...

Dar tu... ascuns in mine imi zambesti,
Si ma iubesti, si ma iubesti

poezie de Bianca Avrămică
Adăugat de Bianca Avrămică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate primordiala

Inceputul nu are sfarsit…
Nu e corest,
Dar nici gresit
Asa a fost mereu sa fie
Asa va fi pana`n vecie
Un suflet vine pe pamant traieste viata alergand
Caci ea nu sta defel in loc
O sansa-ai restu`i noroc
Iar viata trece cum e clipa
Si moartea ne rapeste-n somn
Si sufletele iar adorm
Intr-un bau negru al mortii dorm
Nu e nimic si totusi e
Un suflet prins in neclintire
Si sta s-asteapta clipa-n care
O viata ii va da suflare
Nu stiu de-s ganduri sau doar soapte
Nu stiu ce e-n jurul tau
Vezi doar al mortii negru bau
E frig si este bezna-n jur
Si clipele mintile-s fur
Esti singur si vei fi mereu
Si tot asa voi fi si eu…

poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugaciune

ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant

poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ma uita iubirea mea

Eu cat te iubesc pe tine
Vremea iti va arata
Nu-mi doresc alta iubire
Si te rog nu ma uita.

Sus pe cer cum este luna
Asa este pe pamant
Numai una, numai una
Sufltel curat si sfant.

Norocul nu-l am cu mine
Dar nu cred ca ar conta
Vei pleca si o stiu bine
Dar te rog nu ma uita.

A trai fara iubire
Cum e nu-mi doresc sa stiu
Dar legat de-o amintire
Nu as vrea mereu sa fiu.

Stiu ca voi ramane unul
Lacrimi ma vor mangaia
Soarta azi ne schimba drumul
Dar te rog nu ma uita.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.

Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.

De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.

Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-as fi

de-as fi frunza,
de-as fi floare,
de-as fi apa,
de-as fi ninsoare,
de-as fi un crin, suav si dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce

de-as fi o unda,
de-as fi o zare,
de-as fi un tarm,
de-as fi o mare, de-as fi garoafa, molatica, dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce

de-as fi o ploaie,
marunta sau deasa,
de-as fi un nor,
ce toarce zapada,
de-as fi o frunza, uitata-n vant,
te-as veghea mereu iubito, si-n adancul mormant

poezie de Boros Otto (22 februarie 2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enghidu

A murit Enghidu prietenul meu
care ucise cu mine lei.
I

Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt absurde.
Si picioarele priveste-ti-le, seara, drept cum stai, atarnand spre luna.
Poate ca sunt mult prea aproape ca sa ma vezi,
dar si aceasta e altceva decat nimic.
Ma voi face departare, ca sa-ti incap in ochi,
ori cuvant, cu sunete de marimea furnicii,
ca sa-ti incap in gura.
Pipaie-ti urechea si razi si mira-te ca poti pipai.
Pe mine insumi ma dor, in scurta trecere.
Mi-am intins privirea si ea a intalnit un copac,
si el a fost!
Umerii priveste-mi-i, si spune-ti ca sunt cei mai puternici pe care i-ai vazut, dupa iarba si bivoli,
caci fara pricina sunt asa.
Cu ei mut departarea, ca pe un sac de piele
la moara de vant.
De-aceea cand ma ard in strafundul ochilor
niciodata atinsele de mine lumini,
suava durere albastra-mi intind peste crestet
sa-mi tina loc de cer.
Si daca ma dor pe mine insumi, cu rauri,
cu pietre, cu o dunga de mare,
atat cat sa-mi fie toate un pat,
totdeauna neincapator gandul meu
in vesnica crestere, o, n-am sa stiu ca si tu
te dori pe tine asemeni, si nu sunt eu acela
cu care vorbesc!

VI

Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating,
stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
fiecare umbra pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai putin mi-l intinde; fiecare lucru
il privesc cum as privi moartea, rareori
uit aceasta, si-atunci, din nimic fac dansuri
si cantece, imputinandu-ma si smulgandu-mi
bataia tamplelor, ca sa fac din ea
coroane de mirt.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adierii

iubirea mea ai ochi caprui
si simt puteri asupra mea
si jur ca nu te-as da oricui
c-ar fi pedeapsa cea mai grea
si sa te pierd nu as putea.

dragostea mea ascunsa-n vant
eu te privesc tu ma privesti
si ma atragi cu un cuvant
eu tot privesc tu ma vrajesti
frumoasa-mi esti.

tu trandafirul meu deschis
sa te sarut m-am hotarat
ca esti asa cum numa-n vis
apare-o clipa doar atat
o zana.. puff si-a disparut.

papadia-mi din gradina
se mai scutura un pic
de mult asteptam sa vina
vantul ca sa ma ridic
dar nu esti.. e doar un plic.

de ce nu vii iubito iar
sa fii tu trandafirul meu?
ar fi frumos.. n-ar fi-n zadar
in jurul nostru-n curcubeu
ne va veghea mereu, mereu.

pe-o adiere calda azi
astept si sper ca ai sa vii
pe pieptul meu astept sa cazi
e greu imbatranesc dar stii
as vrea sa fim mereu copii.

intoarcete acum sa stiu
ca esti a mea dupa ce mor
si nu e totul prea tarziu
pentru un sunet scurt de dor
si pentr-o noapte de amor.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare iar

Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?

E mai inalta, recunosc,
Si paru-l are-un pic mai mare,
Dar inca simt ca n-o cunosc,
Sa fie ea aceeasi oare?

Zambetul ei sa fie fals?
Iubirea sa fi fost o gluma,
Ori ma iubeste in secret,
Si mama ei asa o-ndruma...

Sunt eu mai mic, si asta este?
Motivul tristei despartiri,
Iubirea sta pe centimetri,
Sau se cladeste prin trairi?

Astept, privesc, si iar astept,
Sa inteleg macar un gram,
Din tot ce ni s-a intamplat,
O explicatie sa am.

Azi am trecut pe langa dansa,
Eu i-am zambit, ea mi-a zambit,
Eu am simtit un dor puternic,
Dar oare ea ce a simtit?

Nu as ierta o despartire
Fara motiv, fara cuvant,
Si totusi aceasta iubire
N-o pot lasa sa piara-n vant.

Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret pe o frunză

Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc in ploi

Nu mai stiu
ca pamantul pe care calc plange sarutandu-mi
aerul de pe glezne.
Nu mai stiu tremurul frunzelor
cand ochii mei ating cu privirea nervurile palpitande
Nu mai stiu de fapt cum e cu sarutul adevarat
cum se da
cum se confectioneaza
ce culoare, parfum si forma are;
poate e ca o bataie de aripi a unui porumbel?!
Nu mai stiu pentru cine imi place uneori
sa-mi mangai talpile goale.
Te iubesc in ploi.

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce am scris...

Am scris atat de mult despre pesimism
Incat nu credeam vreodata ca am sa ma mai schimb
Am fost prea negru-atunci in suflet eu
Credeam ca o sa fiu asa mereu

Dar afla ca stiu sa iubesc, si eu
Poate pre mult sa prea putin, nu stiu
Un lucru-i cert in inima-mi acum
Eu te iubesc, dar nu stiu cum sa-ti spun

Am sa cred in zambetul tau mereu
Si-am sa-l privesc atunci cand mi-este greu
Am sa te stiu mereu la mine-n suflet
Pe tine, chipul, si acel zambet

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi această frunză

Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.

Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si –apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.

Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.

Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.

poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!