Suflet desfrunzit

Rupt de biserica, de sfinti si de-arhangheli,
Ravasit de vant, manat de furtuni si zapezi,
Colindat de naluci, cuprins de indoieli,
Tu, suflet pribeag, abia te mai vezi!

Cersind astazi mila, indurarea suprema,
Visezi la o pace si n-o s-o mai ai;
Gresesti suportand asta lume boema,
Nu poti sa tot crezi ca te afli in Rai!

Slove batrane innegresc fila cartii,
Te pleci sub povara impusei taceri.
De vii si te duci spre hotarele mortii,
Ai totul de dat si nimic n-ai sa ceri.

Ce vina e, oare, in fiinta curata?
Nu stie ce-i demon, copil va muri;
Un inger pe umeri tot drumu-i arata,
Aspra e calea, trist se va sfarsi.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza in vant

De zeci de ori am uitat de zei,
De mii de ori am vrut sa uit de toate.
Bat vanturi, pe rand; fiorii duc cu ei
O inima moarta, iubiri stramutate.
Ruga spre ceruri, frunza in vant
Asa mi-e iubirea, in van, pe pamant.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Daca" traducere libera a poemului " If" by Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul

Cand toti in jur si-l pierd

Si pentru asta pe tine vina dau.

De poti sa crezi in tine

Cand se-ndoiesc chiar toti

Si a lor indoiala sa le-o asculti,... de poti.

De poti in asteptare

Sa nu fii obosit

Sa nu raspunzi minciunii

Atunci cand esti mintit.

De poti cand esti urat

Sa nu raspunzi cu ura.

Sa nu te crezi prea "sfant",

– Prea multa-nvatatura -.

De poti visa, dar visul sa nu te stapaneasca

De poti gandi, dar gandul sa nu te copleseasca.

De poti trai triumful si pierderea la fel.

Sau... sa-ti auzi cuvantul rostit in adevar

Rastalmacit de altii doar spre folosul lor.

Tot ce-ai facut in viata, de poti vedea pierdut

Si-apoi de dimineata s-o iei de la-nceput.

De poti pune gramada castigurile tale

Si-apoi mizand pe-o carte, chiar tot sa pierzi, asa...

Sa-ncepi iar de la capat urmand aceeasi cale

Fara sa sufli-o vorba de neizbanda ta.

De-ti poti forta chiar muschii si nervii,... inima

Sa te slujeasca-n taina mult dupa ce-s slabite

Doar prin vointa-ti tare ce striga "Inainte"!

De poti vorbind prin lume virtutea a-ti trai,

Si chiar umbland cu Regii sa nu-ti pierzi bunul simt

Nici prieteni, nici dusmanii de nu te pot rani,

Pe toti sa-i vezi deasupra dar pe niciunii "sfinti".

De poti umplea minutul ce zboara azi rebel

Cu saizeci de secunde traite-n vesnicii,

Al tau este Pamantul cu tot ce e pe el

Si mai presus de toate, OM, fiule, vei fi.

poezie de Rudyard Kipling / Marius Alexandru (22 ianuarie 2013), traducere de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate!
Depărtarea, tutelara,
Are lanţuri ca de moarte.

Slove scrise, decriptate,
Ne sunt singure comoara...
Ce-i ia dragostei povara
Dorului? Nimic nu poate.

Când topită va fi ceara
Şi sigiliu pus pe toate,
Racilele expiate,
Ştearsă îmi va fi ocara!

Ce-i ia dragostei povara?

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A catre E

Vai, de la A pana la E
Atata departare e
Si de la E pana la A
Tot alfabetul va -ngheta.

Si nu va exista nici cale
Sa lege blandele vocale
Vocalele imparatesti
Care am fost si care esti.

Si de la A pana la A
E toata nebunia mea
Si de la E pana la E
Cum trece timpul repede.

Si A spre E ridica glas
Iubito singura-ai ramas
Si E spre A ca-ntr-un deochi
Ridica negrii, blanzii ochi.

Mai stai ii spune A lui E
NU ai de ce, nu ai de ce
Mai stai ii spune E lui A
Ma duc, ca se va -ntuneca.

Si jos intr-un absurd spital,
Consoanele au astazi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor.

Iubitul meu, cu a de mana!
Nimic din noi n-o sa ramana
Si ne vom stinge-ncet, incet
In insectar si-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea
Ii plange departarea A
Si de la A pana la E
Un pod cetos de turturi e.

Si de la E pana la A
Consoanele se vor usca
Si vai, cand strigi pe E cu A
Polen sonor, inseamna EA.

Si E in locul ei se zbate,
Ea cea mai trista dintre toate,
Si A nu stie ca nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.

Adio E, iubirea mea
Semneaza trist vocala A.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervaţia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiect de imn

Pace, din mine fugit-ai, din piept, din poem,
Din vene, din craniu, din ochii cu cearcane grele;
Totusi la mine eu nu te rechem
Sa vii ca o unda vrajita in line inele.

Vina intai peste lumea intreaga, si-alina
Sangele, plans prelingandu-se fara de vina.
Vina si-alina orase bolind in ruina,
Vina, regina a vietii, curata lumina.

Uite, viseaza prietenii mei sa ridice
Sloboda lume ce Marx a visat-o mereu.
Ajuta-le bratul sa stranga-ale visului spice,
Si-apoi, daca vrei, poti sa vii si in sufletul meu.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigma vietii si a mortii

Am cautat fara incetare,
Trecand prin slova cartii
Un raspuns, o alinare
Enigma vietii si a mortii.

Am incercat fara succes
Umil in fata sortii,
Pariu cu geniul ne-nteles
Enigma vietii si a mortii.

In gand, spre Cer m-am avantat
Si pana-n fata Portii,
Sa dezleg am tot sperat
Enigma vietii si a mortii.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, Frate

Pentru tine, Frate
Te vad ingenuncheat, invaluit in Pace si Lumina
Plangand al meu pacat, desi tu nu ai vina
Sufletul tau, haina fina
Mi-acopera ochii de-a lumii lumina
Soptit... tu frate spui
Tu, Doamne, poti! Poti intr-o clipita
Sa faci din om nimic
Dar... iata... n-are vina
Inselata a fost de un vremelnic om
Ce i-a furat surasul... si-a blestemat
Ca-n veci sa fie roaba acelui pacat
Drumul e lung, crucea e mare...
Deschide-i Doamne... sa ajunga in Rai
Iti fie Tie mila, de-a mea strigare
Caci viata mea, Doamne, oricand poti sa o ai.

poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din intuneric

Cohortele pustiului, trecut-au peste noi,
Infigurarea sfanta e bunul Deceneu,
Si duce spre slavire a noastre oase moi,
Unite de stinghie, creaind un ateneu.

Dar cine sa rasufle din intuneric oare?
Poti tu suflet pribeag sa duci cainta-n suflet?
Sa vezi, privind in jur iubirea cum iti moare,
Poti spune cu candoare ca asta nu-i pamflet?

Dand frau gandirii pribegite-n nestiinta
Ce lasa-n in viata, o simpla amintire,
Crezand-o ca dezleaga din om o nefiinta
Va-npresara uimire creand desavarsire.

Si tot ce-aduce viata, din intuneric, piara,
Ducandu-si preaslavirea si simpla-i nemurire,
Dand nastere, unor figuri de ceara,
Ce-n sufletul curat nu-nseamna Mantuire.

Dar izbavirea noastra, ce cade din inalt,
Va duce peste zare spre lungul orizont,
O simpla amagire pasita dintr-un salt,
Ce-ntru-un final macabru va devenii un pont.

Sa nu crezi in lumina ce ne-a adus speranta?
Sa simti ca din pustiu te va patrunde-un gand?
Sa=l lasi sa te raneasca, desavarsind pedanta!?
Lugubra-i umbra-nbatranita ce ne-a lasat plangand.

Dar... din intuneric, toate, vor fi desavarsite,
Edificand vointa si ganduri necurate,
Clatind in lacrimi sfinte fiintele jertfite,
Le vei pastra oroarea... din lucruri minunate.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul trecutului...

De la o vreme incoace
Ganduri multe zabovesc
Si in zorii diminetii
In ""trecut" tot ma trezesc

Si sunt ganduri ce candva
Erau fapte neinsemnate
Iar acum de dorul lor
Vantul in inima imi bate

Este un vant ce sufla rece
Printre amitiri trecute
De ce dragostea este cruda???
Si raman doar inimi frante..

Dar de ce va spun eu astea
Ca sunt greu de inteles
Iar si dragostea si ura
Toate eu mi le-am ales.

Voi nu aveti nici-o vina
Vina este doar a mea
Totul a inceput odata..
Cand am pierdut-o pe"ea"

Am crezut ca voi muri
Ca voi suferii pe veci
Daca nu ar fi fost unii
Astazi as fi fost povesti

Iar cum stiti si voi si eu
Toate-n viata se precurma
Chiar si ranile adanci
Se inchid pana la urma

poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 iulie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruinele iubirii

Cati ani trecut-au de cand
Sa traiesti n-ai fi putut fara ea
Iat-o acum in fata ta plangand
Oftezi si-ai vrea sa faci ceva..

Ai fi murit si ai fi inviat
Din dragoste pentru ea
In funda stelele- ai fi legat
Numai sa fie doar a ta.

Te iti la ea. Nu vezi nimic.
Nimic din ce atunci era
In universul vostru mic
Nu mai e loc de nici o stea.

Cat o iubeai!? Iti amintesti?
C-ai s-o inseli, ai fi crezut?
Te crezi de vina, oare esti?
Nici nu mai stii ce-i de facut…

poezie de Adria Gabriela
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te duci?

De ce-ti sunt aripile grele
Ca petalele de trandafiri plouati,
Of... inger de-amar...?

De ce-ti sunt ochii mari
Ca stropii unei ploi de vara,
Of... inger cazut...?

De ce eu vad ca radierea ta
Se stinge incet... incet...
Intr-o fadica lumina...?

De ce eu vad ca te ascunzi
In spatele unui zambet trist
Desprins dintr-o parodie sadica...?

De ce te duci... of... inger fugar?

poezie de Silvia Martha Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogăţii, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfaţă,
nici haina cea măreaţă,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
şi cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete

Zambet de floare
De la o stea,
Privesc si ma doare,
Ca nu e a mea.

Zambet din rai,
Din ceruri, de sus,
As vrea sa-i vorbesc,
Dar ce-ar fi de spus?

Zambet din ape,
Curat, minunat,
Sunt oare aproape?
M-am indepartat?

Zambet de foc,
Privesc, sunt in transa,
Pasiune si joc?
Momeala si plasa?

Zambet de gheata,
Nu stiu ce ascunde,
Si ia, si da viata,
Unde-i ascuns oare, unde?

Zambet tacut,
Nu stii ce gandeste,
E oare un scut?
De ce ma opreste?

Zambet puternic,
Privirea si pofta,
As fi un nemernic
De-as profita?

Zambet inchis,
Povara de dus,
Un semn interzis,
Nimic nu-i de spus.

Zambet de lemn,
O fi suparare?
Nu este alt semn,
Ce rol prinde " oare"...

Zambet in vant,
E dat la-ntamplare,
Dar rolu-i e sfant,
Acord, aprobare.

Zambet ironic,
Din buze de inger
Cu aer demonic,
Lovind ca un fulger.

Zambetul trist,
Mistere ascunde,
Intelesul sa-l afli
De unde?

Zambet manie,
Mi-l da mereu mie,
Cand spun vre-o prostie,
Dar iarta mereu.

Zambetul gol,
Nu e fericita,
Si-l da cu un rol,
Sa scape de-un rau...

Zambet din umbra,
Cand simti ca te pierzi,
Cand totul se curma,
Nu stii ce sa crezi...

Zambet furat,
Nu-i zambetul ei,
Dar e din inima ei,
Din cer imprumutat...

Zambetul cald,
O apa de mare,
Ma bucur, ma scald,
Ma joc in culoare...

Zambetul greu,
Cand ar vrea, dar nu poate,
Acolo sunt eu,
Aproape...

Zambet in lacrimi,
Mereu un mister,
Tristeti, bucurii?
Un sfat... cu-i sa-l cer?

Zambet din vina,
Regreta si vrea
Un loc si-o lumina,
In inima ta...

Zambet ascuns,
Cand e fericita,
Iubire-ai de-ajuns,
E infinita...

Zambet de miere,
Cand totu-i pe plac,
Primeste ce cere,
I-as zice, dar tac...

Zambet portita,
Un zambet viclean
De-i pus ca la carte,
Ii merge si-un an.

Zambet marunt,
Timid si retras,
Sa fie el sincer,
ori ma duce de nas?

Zambet de-amor,
Nu-l stiu prea bine,
Nu l-am cunoscut,
O fi inca la tine?

Un zambet ce este?
Nu stiu... mai astept,
Sa le-nvat mai bine,
Dar cat sa astept?

As vrea sa inteleg orice zambet...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!

Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!

Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?

Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?

Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visezi?

Visezi?
Cand ochii-ti sunt pierduti in ceruri,
Iar eu ma pierd in ei
Si nu as vrea sa-mi mai revin
Ma crezi?
Cand spunh ca inima-mi iti apartine?
Si simt ca-n preajma ta innebunesc
Visezi?
La clipele ce au fost si o sa vina
La faptul ca ai inima mea
Ma crezi?

poezie de Radu Ciu
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug si ruga

E rugul pregatit
Miros de lemn uscat
Spre ceruri azvarlit,
De ruga-nconjurat.

Ea nu e vrajitoare,
Copila este inca
Si cere indurare,
Legata sus, pe stanca.

Dar cine s-o asculte
Cand plange si implora?
Vocile sunt prea multe
Si focul o-nconjoara.

In piept nu-i rasuflare
Si voce nu mai are.
In gand isi cheama Domnul
Sa-i ocroteasca somnul.

Aclama iar multimea:
"E dusa vrajitoarea!"
Ea zboara spre inalturi
Dand valuri mari in laturi.

S-a dus apasatoarea
Viata pamanteana.
Cu ingeri albi pe umeri,
Cu lacrima pe-o geana,

"Sunt libera!", isi spune
Si-si pleaca-n jos privirea.
"Multimea sa se-adune,
Ii plang nefericirea.

Ei cred ca au invins-
Invinsu-i-a minciuna
Ce mintea le-a cuprins
Si le-a furat lumina."

De foc se-ndeparteaza,
Acasa pleaca toti
Si noaptea toti viseaza
Un inger pe la porti.

Aude fiecare,
Stingandu-se pe fuga,
O voce soptitoare
Ce se preschimba-n ruga.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce suntem

Sunt momente multe-n care, te mai pierzi, eşti abătut
Şi devii un gând, o boare, doar un suflet neştiut
Lacrimile stau să-ţi curgă şi surâsul l-ai uitat
Nu mai eşti decât suspine adunate-ntr-un oftat

Te tot duci înspre niciunde, nici acolo nu ajungi,
Urmele vor să-ţi dispară, clipele-ţi sunt foarte lungi,
Poţi să speri... dar şi speranţa mi te-a părăsit cumva
Stai tăcut în aşteptare, crezi că nu te poţi salva

Şi atunci, din umbra zilei, vezi o mână cum se-ntinde
N-ai idee a cui este dar de umeri te cuprinde
Şi un glas ce-i blând îţi spune... Hai ridică-te uşor!
Şi eu am căzut o dată şi credeam că nu mai zbor

Tu te miri, necunoscutul îţi zâmbeşte liniştit,
E un om precum sunt ceilalţi, însă pare diferit,
Vezi pe chipul lui iubire şi nu vrea nimic în schimb
Poate doar o mulţumire... tu te uiţi de are nimb

Pare om, nu pare înger, înapoi tu îi zâmbeşti
Bunătatea lui îţi place şi în el te regăseşti
Te ridici şi pleci cu dânsul, paşii nu-ţi mai sunt greoi,
Şi-nţelegi cu-nfrigurare... îngerii suntem chiar noi

poezie de Adi Conţu (6 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demontarea abstracta

Crescendo, suprapunere, moloz.
Am farmitat ce nu era al nostru,
Cu imprumut spre grija incredintat.

Sa facem altul repede, indata.

Manechinul din vitrina stie tot,
E stalp de veghe, raza lunga.
Sa-l mutilam, sa-i oprimam stiinta?
Dar noi ce facem cu constiinta?

Sa spunem totul drept in fata,
Nu ne-ar ajunge maini de atata adevar.
Ne-am condamnat oare pe veci fiinta,
Sa nu mai facem parte lumii lor?

Ba e de vina manechinul,
Cu ochii lui supervizor...

Impresionat de framantarea noastra,
Decide si se sinucide spunandu-ne
Ca el e orb si ca nu-i pasa!

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In zadar

In zadar ne luptam sa gasim, in zadar,
Al vietii si-al mortii de piatra hotar
Nici noi nu mai stim ce-i bine sau rau,
Urcam in paradis, ne prabusim in hau?

Ce sens are viata, cand n-o intelegi,
Cand esti guvernat de absurde legi
Nici noi nu mai stim, e real este vis,
E drumul spre iad sau spre paradis?

Cautam fericirea cu-atata avant,
Ne-am vinde si fratii pe-o pala de vant
Daca ea ar aduce cat mai curand,
Implinirea ce-o afli doar in mormant.

poezie de Alex Dospian (2004)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!