Amurguri roşii

Amurguri roşii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopţii în ajutor
Şi peste poarta bolţii înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.

Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăţ
De pânze de păianjeni,
Şi apa miraculoasă
La lumină să-i aduc.

Căci au trecut mulţi ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei
Nu a mai scos,
Şi mie atât de sete
Şi foame de iubire,
Fără nici o speranţă
De mai bine în viitor.

Şi de-am să mor de sete,
Cu gândul la apa fermecată,
Ascunsă în zări îndepărtate,
Râvnită în amurguri roşii pastelate,
Sau visată,
Să ai tu cititorule noroc de fericire,
Niciodată alterată.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de seară

Peste salcâmii înfloriţi
Seara încet se lasă,
Îmbăiaţi în valuri de parfum,
Păşeam încet spre casă,
Cu pieptul plin de verde alpin
Şi pacea mult visată,
Ascunsă în raftul cu dorinţi,
De noi doi sărutată.
Accent divin, cu sfinţi cuminţi
Sub pleoapa înstelată,
Pe braţul viu să mă alinţi,
Să nu uit niciodată
Răsfăţul raiului sublim,
Iubire parfumată.

poezie de Valeria Mahok (5 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmec viu

Ai pingelit drumul spre soare
cu paşi vânzători de-ntuneric,
clepsidrele răsar pe trotuare
ca pietrele reci în amurguri,
e-un gând mai absurd decât viaţa
icnind în ungherele nopţii
în clăi de fâneţe şi
birturi cu unsoarea pe uşi
şi firma ascunsă sub pat?!
Leşinuri absurde-n tribune
şi zâmbete vii în saloane
tatuează zarea cu visuri,
cu licori sângerânde
şi amurguri întristate de zei.
Ai pingelit drumul spre soare
cu paşi vânzători de lumină,

în farmecul ei viu nu se moare.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrupare

în maţele duhului tău Dumnezeu desenează fluturi-îngeri
carnea aeriformă a sufletului nu are năravul amorului
iubirea ta-i vopsită-n lumină

la fântâna cu apă de poezie
îţi e sete de mâine
acolo poate că nu or mai fi
necesităţi de speranţă
şi speranţa se va face trup,
trupul lui Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece noi

Spune-nserarea: "Mi-e sete de umbră!"
Spune luna: "De luceferi mi-e sete!"
Fântâna limpede cerşeşte
şi vântul suspină.

Mi-e sete de-arome şi râsete,
sete de cântece noi
fără lună şi crini
şi iubirile moarte.

Un cântec al zilei de mâine, să mişte
viitorului liniştitele iazuri.
Şi de speranţă să umple
mâlul şi undele lor.

Un cânt luminos şi-odihnitor
plin de gânduri,
neatins de tristeţi şi mâhniri,
neatins de iluzii.

Fără carne lirică- un cânt
ce umple de râset tăcerea
(un stol de orbi porumbei
lansaţi spre mister).

Un cântec spre lucruri ţintind
şi spre sufletul vântului,
să afle odihnă în bucuria
inimii nemuritoare.

poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii roşii din câmpii

Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare şi iubire
în reflexe de lumină
cine ştie câte gânduri
geana nopţii le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet şi cuvânt
flori de dragoste şi dor
lunga noapte se aşterne
peste chipul tău de vară
printre arşiţa de stele
ard în ruguri din priviri
macii roşii din câmpii,
hora visurilor mele.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a adus nou creştinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu şi nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte şi oamenii au trăit şi au murit cu ele. Dar ei n-au trăit şi n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creştinismul s-a instalat ca un spin. Şi ele s-au dilatat de câte ori înţepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roşii au fost totdeauna deliciul ascuns al creştinismului, şi martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roşii, ca tot creştinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermecată de amurguri

exprim sentimente la modul narativ
soarele poveştilor mă inspiră mereu
am un spirit de umor inventiv
scot din piatră seacă norocul meu.

fermecată de amurguri ce devin aurore
pot transforma tristeţile în bucurii
în flux nemărginit se scurg atâtea ore
aşteptând nerăbdătoare extazuri azurii.

îmi extrag energia de la rădăcini
seva vieţii mele din lumina curge
vaste clarităţi răsar arbori divini
fecundati de iubiri demiurge.

muguri de speranţă fericită gust
departe de amaruri de dezgust.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, amurguri...

Oh, amurguri violete...

Vine
Iarna cu plânsori de piculine...

Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...

Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...

Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.

Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...

Oh, amurguri violete...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Eu prezent, tu viitor
Eu un nor şi tu un dor.

Eu un sunet surd în ceaţă,
Tu lumină şi speranţă.

Eu un spasm şi-o încleştare,
Tu o muză ce-mi apare.

Eu un gând purtat de vânt,
Tu un înger pe pământ.

În raza ta eu simt iubire,
Tu ce atingi devine fericire.
Vino, şi stinge al meu timp finit,
Şi du-mă din prezent, în infinit!

Vom merge impreună pe cărări,
Fără timp, din zări în zări,
Vom fi munţi, vom fi-nălţimi,
Vom fi drum spre alte lumi.

Vom deschide împrejur
Dimineţi de aur şi azur,
Şi va ninge peste noi
Cu-albatroşi, cu vremuri noi!

poezie de Gheorghe Alionte (14 martie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu sorbim din fântâna vieţii altora, căci dincolo, vom avea parte de o sete veşnică!

Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete

Tânjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-aş putea, poate să-i spui
Orişicui
Ce hrană
Mă poate nutri şi ce mână.
Am pâine, merinde şi vin,
Pătulul mi-e plin.
Am poame-n livadă
Lăsate să cadă
Din pomi, din belşug,
Cirezile mug
De ugerii grei:
Mulgi câte ciubere şi doniţe vrei.
Nici vechea prisacă
Nu-mi este săracă.
Şi am în cămară
Şi miere amară.
Pe lângă bucate,
Mi-e silă de toate.
De rău şi de bine...
Mi-e foame şi sete de tine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire furată...

Iubirea furată,
Cu minte de fată,
Lasă-mi pacea şi onoarea
Ce în urmă mi-au rămas,
Zbuciumul îmi prinde firea,
Fără să-i mai dau răgaz
Liniştii de altădată.

Am fost doi copii ai lumii,
Rătăciţi fără de lege,
În basmul nopţii înstelate,
Karmic poate destinată.
Nu ştiam preţul minunii,
Dulce, amar de timp furată,
Sfintei nopţi de vis fugar.

Icoane sfinte îi voi pune
Pe-al bisericii altar,
Iubire cu-aripi plăpânde,
Pe un drum fără hotar.
De tine am scris în stele,
Să-ţi rămână amintirea
Pururi vie şi râvnită,
Lângă multe alte în lume,
Ce se nasc şi pier mereu,
Lăsând urme în cuvinte,
Trandafiri de viitor.

poezie de Valeria Mahok (27 aprilie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Mă bântuie fantome... M-am pierdut
În epicentrul dragostei solare...
Mai dă-mi lumina vieţii de-mprumut!
De tine-mi e din ce în ce mai foame.

Trimite-mi iar, la cer, un stingător!
Sub ploi mă simt din ce în ce mai bine
Şi izvorăşte lacrima-n pridvor
Cum izvorăşte,-ades, în ochi la mine.

Nu vezi şi tu că mă topesc de dor?!
De dor de viaţă şi de dor de tine.
Tu ai un rol în pământesc decor,
Eu m-am unit cu sferele divine.

Pe cumpăna luminii e-un sărut
Şi de iubirea ta îmi este sete...
De-l ai în plus, mi-l dă cu împrumut!
În ceruri, de furtuni, sunt noi alerte.

Şi numai tu m-ai mai putea salva...
Dar cum, când eşti atâta de departe?!
Mai prinde-mi fericirea-n îmbrăţişarea ta
Şi mângâie-mi făptura, cu clipocit de şoapte!

Nu m-aştepta la margine de zări!
Salvează-mă acum, pân-am să mor,
Căci peste mine vor cădea ninsori
Şi-are să-ţi fie iar pustiu şi dor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada mea

Strada mea cu nume de Luceafăr,
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puşi de tata,
Au vârsta mea şi au îmbătrânit.

Dar strada şi parfumul teilor e acelaşi,
La fel ca amintirile, ce au trecut,
Aud şi-acum sâset de bucurie,
Cum aş putea uita, ce-am petrecut.

În poarta casei văd pe mama şi pe tata,
Cu ochii adânciţi în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii,
Ce-mi conduceau plecarea cu toţii trei,
Căci mă chema grăbit al meu destin.

Acum, strada, ca şi poarta, e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus chemaţi de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.

Poate că într-o viaţă viitoare,
Din nou cu toţii ne vom întâlni,
Copilăria mai mult vom preţui,
Căci amintirea ei, rămâne în instinct.

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul pierdut

Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.

M-atrage puternic seninul ce-l ai,
şuviţa ce-atârnă şi vorba ta dulce
pe buzele roşii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.

Eu nu te-am văzut, dar te simt şi te ştiu
din vremuri străvechi, dintr-o viaţă-mpreună
pe care-am uitat-o, şi-aş vrea iar să fiu,
din nou, cel ce-a vrut, cald, "iubito" să-ţi spună.

M-apropii de tine, spre-un nou început,
aş vrea ca şi tu să mă poţi recunoaşte,
te caut de mult, eram "Gândul pierdut",
îţi intru în vis, iar iubirea renaşte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase
Şi a lacrimi care mint.

Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine... şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire
Ce se coace-n aşternut.

Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc... să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase,
Şi a lacrimi care mint.

Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire,
Ce se coace -n aşternut.

Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-e sete de cuvintele tale
Mi-e sete de izvor.....
Aş vrea să te urmez în cale,
Fără trecut, doar viitor!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce şi rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul şi cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
şi cerul îi ţese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată şi carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele şi paradis.

izvor fermecat singuratic
adapi trecători rătăciţi
la visul nordului atic
în runile marilor sciţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!