Furtuna

raza de soare
ce trece grabita spre apus,

boabe de nisip
rostogolind tacerea,

vant salbatic
rastignind lumina,

ploaie strivita
intre degete,

cuvinte pierdute
in silabe incendiate,

gemete si tunete
prevestin betia cereasca,
furtuna.

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de soare

Raza de soare, raza de soare,
ai plecat prin lunca haihui
ca un copil al nimanui…
Mi-ai intalnit iubita hotomane,
dormind intre ierburi si broboane
de struguri din vie
si foi ruginite, in toamna tarzie.
Am sa mi te fac dusman
Raza de margean,
ca nu suport sa-mi man gai iubita.
Am sa ma pitesc intre sanii ei ca sa-ti fac in necaz,
si-atunci sa vad daca o mai saruti pe obraz.
Dar raza de soare s-a uitat inapoi
Si ne-a stins pe amandoi.

poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cuvinte

Te vei libera de mine,
Eu voi zbura ca frunza-n vânt
Spre ceru-nalt dar înălţimea
Nu are creastă în cuvânt.

Şi te voi aştepta acolo,
Alambicate răni ce dor,
Le voi ascunde între ceruri
Şi vei fi doar un cititor.

Şi cercul se termină-odat',
Destin din litere făcut,
Am locuit în doi pe-o cale
Şi-apoi pe rând noi am zăcut.

Călatorit-am în cuvinte,
Ţi-aduci aminte cum scriam?
Acum, eu am uitat silabe,
Atunci, uitam ce mai eram.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

As vrea sa fiu

As vrea sa fiu fantana
plina de dor,

As vrea sa fiu vant
sa cutremur plopii,

As vrea sa fiu floare tarzie de toamna
si toamna sa ma doara,

As vrea sa fiu stele de bruma
pe-o creanga de salcam,

As vrea sa fiu luceafar
ce doarme pe umarul tau,

As vrea sa fiu zapada
pe cel mai alb taram,

As vrea sa fiu foc
sa ard pe al tau obraz,

As vrea sa fiu clauza
intr-un zambet usor,

As vrea sa fiu magie
si un sarut sa fur,

As vrea sa fiu...

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinta

Nu mi-am dorit altceva
decât să împart
cu tine...
lacrima trandafirilor ce mor liniştiţi -toamna,
zâmbetul din ochiul format de apa de ploaie,
căldura focului din inima ta
doar atât.
Tu?
Îmi ceri imposibilul... vrei totul.

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise

De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving şi toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste şi ploi.

Şi mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ţi pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieţii mele-ţi va fi foi.

De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un şuvoi de picuri de ploaie
Îţi scriu miresme despre anotimp.

Dintre cuvinte, dragoste şi viaţă,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Scrisori nu mai ştiu sa scriu...
Dar bezmetice cuvinte
Se ascund în tăcerea nopţii -
târziu.
Ca într-o ploaie silabele
Se strâng povestind
Cuvinte de dor, nu de
amor.
Gândurile mi s-au oprit,
Iubirea nu mai are rime -
dar revine
si foaia rămâne
nepătată de sentimente ucise -
de vise.
Foaia ştearsă de-amintiri,-
un ghemotoc-
o pun la loc...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaie,ploaie calatoare
Adu cu tine
Curcubeul viu colorat,
Ce apare cu sfiala
Pe cerul inorat.

O raza de Soare
Ii saruta culorile
Iar o picatura de ploaie
Ii atinge petalele.

poezie de Ganta Elena Daniela
Adăugat de Ganta Elena Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi

Iarăşi gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăşi sufletul plecat
Să te caute, te-aducă

Iarăşi tristă şi pierdută
Pe aceeaşi întrebare,
De ai ştii cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi şi soare

Iarăşi în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă

Iarăşi tu nu îmi dai pace,
Iarăşi tu te-arăţi, revii,
Cu lumina ta de ace
Coşi un dor şi-l ţii, mi-l ţii...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ploaie

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.

Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ţi-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.

Şi poezia mi-e o ploaie
Şi dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Şi numai toamna e de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce face ca oamenii să strălucească nu este raza de soare care luminează şi încălzeşte afară, dar este lumina care luminează şi arde în interiorul lor.

citat din Corina Abdulahm-Negura
Adăugat de Sorana Lau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte inghetate

M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.

Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.

Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.

Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.

poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanta tiganeasca

Iubitul meu apare peste camp calare
Cu calul in spuma si pletele-n vant zburand
La apus de soare, simt ca-n piept ma doare
Un dor spre ceva ce n-am simtit, necunoscut.

Ca un Fat Frumos cu par matasos
Pluteste prin aerul de seara, majestuos.
Plete negre-n vant, cu pinteni in timp
In coastele noptilor, coboara ceru-n jos

L-astept pe campie, prin noaptea-alburie
Care sta sa vie si-arunc straie-n calea lui,
Luna sta s-apara, soarele coboara
Stelele ne urmaresc sagalnice, sub gutui

Iubirea e vraja, campul e o mraja
Caii salta liberi si pasc departe de noi
Pomii ne nuntesc, crengile vorbesc
Si ne troienesc cu mantii subtiri, de albe flori.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În furtuna toamnei

Furtuna vine când e linişte
şi alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
şi râsetele seminţelor zboară
spre inimi uşoare cu suspine-n suflet
şi vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
aşteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzeşte cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
şi zboară fără oprire spre apus,
iar toamna îşi desface poala cu o moştenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu ştii să le uiţi
pentru a redescoperi fericirea ei.

poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre rau si bine

Opresc durerea
Cu un gand de iubire
Si-mi alin sufletul.

Opresc alunecarea
Ce duce spre abisuri
Si plutesc intre bine si rau.

Opresc caderea
Spre intunericul din mine
Si aduc rasaritul din zori.

Opresc tacerea
Ce-mi cuprinde fiinta
Si strig numele Lui Dumnezeu.

Opresc mania
Ce sta la usa mintii
Si merg mai departe iertand.

Opresc tristetea
Ce ma copleseste
Si fac loc bucuriei.

Opresc CLIPA
O fac nemuritoare
Si o ascund in inima mea.
(aug.2000)

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de septembrie

Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde şi părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeţi
Necuvântătoare
Şi clipe amare.
Apoi te-ai înfăşurat ca un şal
De vis şi de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru şi
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu fineţe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viaţa mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă

Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ţi dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ţi trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ţi iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miniaturi – Furtuna

Furtuna! Tu-mi intanzi o mana mica,
Ti-e teama si te ghemui langa mine
Sfioasa ca un pui de randunica,
Si ploaia, rapaind grabita, vine.
Ti-e parul ud si fata toata uda,
Alergi cu mana calda-n mana mea.
Miroase campu-a grau si-a iarba cruda,
Si tremuri si esti alba ca o stea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Picura
Ploua marunt
Ceata aurie
Copaci adormiti
Carari desfundate
Strazi bolnave
Noroi...

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori

Ploaia din nou (caldă sau bună?) şterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Şi pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca şi cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic braţele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aştept ca foşnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă aşez cu faţa către soare,
Deschid pleoapele şi-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deşirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!