Iubire in stil modern

ne construim cazemate
în jurul cutiei toracice
ne mutăm acolo definitiv

tu ţi-ai invitat câţiva prieteni să locuiască pe canapele suspendate
va hârjoniţi
faceţi cercuri din fum
tipele sunt în extaz
o zi e prea scurtă
dimineaţa o luaţi de la capăt

eu mi-am sechestrat personajul favorit
să doarmă pe podea
trăim de ceva timp împreună
nu ne ştim numele
nu ne salutăm
ne privim din când în când
şi ne imaginăm poveşti cusute la maşina electrică

zilnic luăm pauză de-o oră
mă scoţi la plimbare cu maşina ta ultimul răcnet
pe coridoarele înverzite
cd-playerul rulează o melodie
cunoscută
închidem ochii
ne înjurăm în gând
vitezometrul anunţă scurt
timpul a expirat
poftiţi fiecare în buncărele dumneavoastră

poezie de Tatiana Gradinaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat se teme când o femeie îi conduce maşina. Bărbaţii sunt de părere că majoritatea femeilor nu apreciază un echipament de calitate şi o lucrătură delicată. Maşina este mândria şi bucuria unui bărbat. Şi tot timpul se întâmplă acelaşi lucru. Ea deschide portiera în curbă şi o face praf de un chioşc de ziare. Dacă însă el o iubeşte cu adevărat, o să îi dea voie să-i conducă maşina. O dată sau de două ori. Este ca un gest simbolic, prin care îi arată că are încredere în ea şi că în ochii lui, ea valorează mai mult decât maşina.

Sherry Argov în De ce bărbaţii se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina albastră a directorului, avându-l ca şofer de data aceasta pe blondul Enka Iulian, opri pe o stradă cu multe case, pentru că acolo spusese geograful că dorea să ajungă. Iulian Enka nu-l întrebă de ce acolo şi nu în altă parte, opri doar, iar imediat ce lunganul coborî, porni neîntârziat maşina, pe care o considera o adevărată bijuterie albastră pe roţi, într-o scurtă plimbare prin oraş, poate chiar şi prin afara lui, o plimbare de vreo câteva ore, de moment ce Lucian îl asigurase că totul era în ordine. De când aştepta domnul Enka ocazia de a se urca în această maşină? Se gândi că poate îşi va cumpăra şi el una asemănătoare în curând, doar îşi permitea acum...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne imaginăm că femeia e o fărâmă de strigăt

aruncată pe podea
şi mâinile tale
într-o seară ca asta
ar îndrăzni să o ridice
până în dreptul urechilor

să ne imaginăm că ea ar intra în timpan
şi ar călători în adâncul tău
prin toţi muşchii
ar traversa zonele cu risc de inundaţii
ar înnopta în iris
şi dimineaţa te-ar trezi devreme

să ne imaginăm că ai fi obligat
să trăieşti cu ea în sânge
că venele tale dilatate ar accepta-o
şi zilnic strigătul ei te-ar controla
până în adânc

să ne imaginăm că femeia aceasta
îţi traversează fiecare celulă
şi oricât de mult ai vrea să se sfârşească
nu poţi să aduni strigătul
din irisul tău

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din motivele numărul 1 pentru care oamenii sunt săraci material e că au nişte emoţii foarte neplăcute, frici şi convingeri negative legate de vânzări şi marketing. Hai să ne imaginăm locul ăla cu mâncare faină în care îţi place să mergi şi să mănânci, deşi nu e chiar ieftin, dar ştii că te premiezi pe tine când mergi acolo. Hai să ne imaginăm maşina aia faină pe care ţi-o doreşti şi dacă ai avea banii i-ai da fără să stai pe gânduri doar să fii la volanul ei. Hai să ne imaginăm excursiile alea faine în care vrei să mergi şi pentru care ai da banii fără să clipeşti sau să îi consideri pierdere. Haine, evenimente, tehnologie, cărţi şi cursuri, toate alea după care toţi salivăm... Toate sunt legate de vânzări şi marketing şi toate ne iau banii. Iar noi i-am da cu plăcere, dacă i-am avea. Şi atunci, de ce nu te poţi vedea TU de partea celalaltă a tejghelei? De ce crezi că e ceva rău să vinzi şi să promovezi ceva ce ai tu de dat, dacă tuturor ne face atât de mare plăcere să cumpărăm? De ce ne imaginăm că vânzările şi marketing-ul sunt un lucru rău când noi cheltuim bani pe ce ne place zilnic şi iubim să descoperim un serviciu, produs sau firmă de calitate?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noştri, mamă.
Diana: Cum?! Şi de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Şi totuşi, să stea aşa, acolo... Ce ciudat! Şi maşina aia albastră... Luci, cu ce-aţi venit acasă?
Lucian: Cu maşina directorului, mamă, bineînţeles.
Diana: Cum ai putut?! Ţi-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; şi am uitat, din cauza şedinţei, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îţi pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu maşina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toţi reporterii ăştia, poliţia, body-guarzii voştri... Aş admira în voie maşina aia... Scuze, domnişoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideţi dincolo!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără somn în Mănăştur

Azi am fost o trestie negânditoare
Doar tremurătoare
Într-un subsol de bloc
Sub: tineri cu bebeluşi
Pe care îi iubesc ca pe ochii din cap
Sub bunicii aferenţi
Care îi iubesc (ca pe ochii din cap) pentru că aşa
E cel mai decent
Sub apartamentul doamnei
Cu păr scurt, şi rochie scurtă
Şi picioare tonifiate la Big Fitness
la 50 de ani.
Azi am fost prin preajmă.
Voi fi şi mâine aici.
O trestie fără creier
Perturbată doar de copilul
De vreo 10 ani
Fascinat de maşina de gunoi
Care vine, negreşit, în fiecare miercuri
La 10 dimineaţa.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am ajuns la Veneţia primul film pe care l-am văzut era semnat de Fellini. Când lucram împreună, Federico venea şi mă lua dimineaţa şi mergeam mulţi kilometri cu maşina. Mă privea şi îmi vorbea mereu. Îmi spunea că sunt muza lui.

Claudia Cardinale în ziarul Jurnalul Naţional (2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul cu bulină neagră

Să castrăm răsăritul
să-i dăm blana galbenă cu petrol
să ne punem ochelari de protecţie nocturnă
şi să ne dăruim ghivece goale de flori.
Să cadă copacii şi să rămână frunzele suspendate
să fugim unul de altul când ne salutăm
să visăm
la un râu de lebede
pe care apa cu gâtul lung
traversează o aripă.
Să ne închidem deci palmele cu ochii.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi ştiut acest amănunt?! Ba îl ştia şi încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câţiva ani... Mai ştia însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relaţie serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnişoara consilier şi de sentimentele pe care fiul ei le avea faţă de această domnişoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnişoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; şi nu cu o maşină, la o scurtă plimbare prin oraş sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă maşina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi retrag ultimul

răcnet îl bag într-o cămaşă roşie
aproape nesfâşiată de timp
mai are câţiva nasturi negri mici
cât un ţipăt de copil răzgâiat
ascuns în punga cu floricele
de porumb alb-gălbui sărate excesiv

a revenit la mine ca un bumerang
mi-a ţiuit urechea stângă câteva
minute poate o jumătate de ceas
cadranul negru merge la cămaşa
insuportabil de roşie cu buzunar
la piept în partea stângă unde
mai sus s-a retras ultimul răcnet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vals

veneam în fiecare seară în vechiul parc
ştii, acolo...
la margine de gând
în acel tragic veac
pe o bancă zgâriată, ruptă
un bătrânel şi o vioară
cânta duios o melodie
aceeaşi veche melodie
un vals purtat de timpuri printre anotimpuri
vibrau în mine tăcerile aldine
vibrau şi frunzele pe ramuri
divine tonuri se revărsau
pe aleile din vechiul parc
au trecut ani, mulţi, puţini, e greu acum de spus
azi e pustiu
doar vântul ţipă pe alei
bătrânul a fost dus pe ultimul lui drum
o altă melodie răsuna în urma lui
nu, nu era a lui
o lacrimă s-a scurs
pe aleile din vechiul parc
la margine de drum, la capăt de veac

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plimbare

Toţi aricii stau ghem în jurul tău şi aşteaptă
să croşetezi pădurea din ei
un loc
întins
în care lupilor le cresc
din urlet crengi
şi încolţesc păsări din luminişul plin de capcane.
Trupul meu se zbate în maşina de scris trupuri.
Din pâine se aud
paşi. Încă ne mai colindă lustra neştearsă.
În urma ta e toamnă. Cad foi şi cărţi şi ziare
şi cosaşi
iar bucuria-i mare când de la geam îi laşi
sărind în foşnet de hârtie
să plece la plimbare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări nerostite

Citesc, în ochii tăi, o întrebare
la care-ncerc să îţi răspund cumva,
deşi n-aş fi crezut că ai putea
să ai nevoie de-un răspuns pe care
îl ştii deja.

E-atâta timp de când noi, împreună,
am învăţat în ochi să ne citim,
chiar gândurile, toate, ni le ştim,
prin râsul nostru, dragostea răsună,
ne-o dăruim.

Te strâng în braţe pe o melodie,
cu buzele lipite-ntr-un sărut
ce, uneori, se-ntinde, neştiut,
pe-un timp intrat în scurtă letargie,
şi e plăcut.

Am să-ţi răspund la orice întrebare
pe care-n ochii tăi am s-o citesc,
în modul cel mai simplu şi firesc,
privindu-te şi fără ezitare,
căci te iubesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Sunt sechestrat de-un timp în casă,
Maşina nu mi-e de folos,
Pe stradă e zăpada groasă,
Şi nu mai ştiu să merg pe jos...

Privesc cu groază cum coşmarul,
Se-ngroaşă, alb şi persistent,
Şi văd că nici de leac Primarul,
Cu o lopată... nu-i prezent...

Şi-atuncea eu, şi-n gând şi tare,
Căci sunt alegător cinstit,
Slobod cu pizmă o urare,
Cu locu-acela renumit,

Pe unde orice prunc zăreşte,
Întâia rază de lumină,
Atunci când tare se grăbeşte,
Pe astă lume ca să vină...

Şi chiar de-mi place sau nu-mi place,
Pe-afară iarna-i tot mai grea,
Iar dacă văd că n-am ce face,
Îmi bag picioarele în ea...

Cu hărnicie românească,
Văzând că-i în zadar gargara,
Omătu-aştept să se topească,
Când o să vină... primăvara...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusă de Lucian, maşina îşi continuă drumul spre oraş. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri maşina şi coborî grăbit, împreună cu Petre şi Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deşi la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnişoarei body-guard. Deşi era întuneric, "Ucigaşa" rămase plăcut impresionată de prezenţa lui, iar colegii ei o priviră îngrijoraţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nesuferitul! Alaltăieri m-a condus pe mine cu maşina directorului, acum pe domnişoara blondă, Maria... Mâine cine va urma la rând oare; domnişoara doctor Stela? Şi pe ea o s-o invite la o plimbare cu maşina directorului?! Neseriosul...

replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu viaţa m-am prins de mână

Cu optzeci de ani în urmă cu viaţa m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deşi timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut şi de viaţă m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ţinem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viaţa, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărţi. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărţi, cu copiii mei de mână.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia acceptase, spre bucuria comandantului; o putea din nou conduce până acasă; seara trecută ratase această ocazie. Urcară amândoi în maşina albastră, care ieşi în curând pe poarta Institutului, unde se opri, pentru o scurtă discuţie cu body-guarzii. Petre şi Adi pricepură rapid cum se prezenta situaţia şi merseră împreună cu colegii lor, body-guarzii Liei, Florin Neamţu, zis "Nemilosul" şi Bogdan Trană, zis "Temutul", în maşina acestora.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: În plus, nu i-am dat doar maşina, ci şi celularul meu, acesta definitiv.
Diana: Telefonul? Care telefon?!
Traian: Al meu, doar ţi-am spus. Nu ţi l-a arătat?
Diana: Nu. Nu-i bine ceea ce faci; maşina şi telefonul sunt lucruri de valoare, nu se împrumută.
Traian: Te rog, Diana! Maşina şi telefonul?! Eu mi-aş da şi viaţa pentru Luci, i-aş pune totul la dispoziţie, iar tu faci gălăgie pentru nişte obiecte, chipurile, de valoare?
Diana: Dar nu înţelegi că nu-ţi poţi permite să fii atât de atent cu el?
Traian: Nu, nu înţeleg! Luci nu ştie că eu sunt tatăl lui; de fapt, nimeni nu ştie asta, cu excepţia a câtorva persoane; le putem număra pe degete... Te rog, nu-mi răpi şi plăcerea de a-i oferi câteva lucruri, de a-i pune la dispoziţie tot ceea ce-i este necesar; atât îţi cer! În schimbul a ce? A nimic! Nu vreau decât să ştiu că lui îi este bine; crezi că-i prea mult?! Am acceptat tăcerea, am acceptat să tăinuiesc ceva ce... Şi crede-mă, mi-e foarte greu! Nu-mi cere şi să-l ignor! Nu sunt dispus să mai accept. Ce vre, i de fapt? Vrei să vorbesc în public despre toate astea? Acum? În acest moment?
Diana: Nici gând!
Traian: Atunci, nu insista! Deja am făcut prea multe compromisuri, doar pentru tine. Ce-am obţinut în schimb? Nimic. Măcar o fărâmă din atenţia ta? Nici gând! Am prea multe pretenţii, nu-i aşa?
Diana: Nu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul se afla şi el în drum spre oraş, împreună cu cei doi body-guarzi repartizaţi lui, în maşina acestora. La intrarea în oraş, îi rugă însă pe cei doi să pornească pe un alt drum, care nu ducea spre casa geografului. Fără a întreba din ce motiv, cei doi îi dădură ascultare şi opriră în dreptul altei case. Aici coborâră; doar lunganul intră în curte, cei doi rămânând afară, la poartă, lângă maşina lor, remarcând anunţul scurt de la poartă: "Nu intraţi! Câine rău!" Dar Brutus se bucură de prezenţa lunganului; ştia că va primi ceva bun de la acesta. Şi chiar căpătă ceea ce aştepta; Nis nu-l neglijă pe dulău.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!