A

Salutam din bloc
Ca un buldog, salutam,
Pălăria scoteam, capul cădea,
Cravata scoteam, gâtul rupeam,
Zât, nu te zgâi, cămaşa scoteam,
Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei,
Pantalonii mei, panta rei,
Iubeam, mulţi copii făceam, apoi eu muream,
Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei
Mă citesc plângând, pe rând.
Prea multe taine lăsam, spoream misterul
Dâmboviţean, morminte pupam,
La lumiere que je sens, insondabil păream.
Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi, bre,
Poate eşti câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os,
Pe Gaia o avurăm toţi, că Zeul Ea n-are soţ,
Te du, te du, moş Enkidu, că vin Enoh şi Noah,
Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte,
Nu-i păcat, Ullikumi este un dar,
Un Pokemon fără radar.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ehei, trecut-au anii!

Înalt frumos ca bradul
Mămica te-a făcut.
La oaste şi la fete
Eşti tare priceput.

Aşa să fie oare?
Sau e doar amăgire
A ce erai odată?
Măi, măi, aşa să fie?

Ehei, trecut-au anii
Peste al nostru chip,
Dar n-are importanţă
Că eşti frumos... ţi-o zic.

Un rid pe ici pe colo,
E... ce mare scofală
Când minte ţi-e întreagă
Şi gândul tău pofteşte
Şi râzi de bătrâneţe,
E drept... puţin prosteşte!

Şi n-are importanţă
Că păru-i mai sărac,
În schimb ai chica mare
Şi totu-i compensat.

Desigur ar fi multe
Acum de relatat,
Dar teamă-mi e de tine,
Că te-oi fi supărat,
Că te-am ciupit oleacă,
Dar nu de unde vrei,
Ci de un loc anume,
Pe nume nu-i pot spune.

În consecinţă, Nae,
Încep a mă scuza,
Puţina ironie,
Desigur, nu e rea.
Ea mintea o ascute
Şi spiritul la fel,
Mă iartă şi nu crede
Că am sufletul mişel!

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

La joacă, mai mare dragul,
Duduiam pe bătătură,
Găinele săreau gardul,
Dărâmam vârful la şură.

Prin mărăcini şi coclauri
Ne lăsam pe râpe-n hăuri,
Scotoceam cuiburi de grauri,
Scoteam popândăi din găuri.

Din pădure culegeam
Roşcove şi mere creţe,
Gura pungă ne-o făceam
Mâncând pere pădureţe.

Sus, în pomii ce gemeau
Plini de fructe, în livezi,
Crengile sub noi trosneau
Şi mâncam gorgoaze verzi.

La bostană ne duceam,
Fărâmam dovlecii ţepeni,
Îi suceam, îi încercam,
Făceam felinar din pepeni.

Îi trânteam până-i spărgeam
Şi mâncam din ei, măi neică,
Gura toată ne-o mânjeam,
Parc-am fi mâncat la teică.

La păscut mergeam cu vaca
Dincolo de sat, departe,
Păştea-n linişte, săraca,
Eu citeam cu drag o carte.

Ai plecat, copilărie!...
Să te-ntorc nu se mai poate,
Farmec, locuri, poezie
S-a ales praful de toate...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Barone: Să fi mâncat o cutie de cereale şi scoteam un interviu mai bun!

replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă unei ploi de-o vară

Ploua mărunt şi abundent
Şi ne iubeam concomitent;
Precoce tu, iar eu tardiv,
Şi ne iubeam consecutiv.

Bătea un vânt călduţ şi lent,
Şi ne lăsam concomitent;
Micuţă tu, iar eu masiv,
Şi ne lăsam consecutiv.

Zăream un curcubeu absent
Şi ne uitam concomitent;
Pasivă tu, iar eu activ,
Şi ne uitam consecutiv.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune ambulatorie

Păcat prostia că nu doare
căci doctorii ar şti ce este
păcat că nu-i nici de vânzare
toţi ne-am îmbogăţi fără de veste

Cum doctorii nu ştiu ce este
eu stau la rând pentru consult
făcutu-m-am iar de poveste
un prost în minus nu-i prea mult

Mai stau la rând pentru consult
inteligenţa tot nu-i de vânzare
impersonal pe mine mă ascult
păcat prostia că nu doare

Că doctorii nu ştiu ce este
un pas când fac şi dau iar peste

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, de ştiam de la cernut

O, de ştiam de la cernut
Toţi şi-or pune azi centuri
Să dăm cu-al ploii scrot,
Greu mai merge la fuduli
Alarmat marşalul lamă
Basme scrie pe o lampă.
Noapte bună, fatădoamnă,
Ninge cu copii de zahăr.
Ninge, viscol, vodkă bei,
O, de ştiam de la cernut
Că dragostea cu sânge-omoară,
Că fructele sunt cap de oameni,
Te-nfundă-n zât şi te vioară,
Lăsam politicile-acestea
C-un dedesubt mai primitor
Abia se-nfiripa romanul,
Şi libidoul – ce sfios!

Ca Tokio, regula e dură,
Nu dovlecei, bomboane doară.
Nu scalp, chirurgul ia o carte
O coase chiar la subţioară.
Când inima tranşează versul,
Ea scoate-n geam un scrot, târându-l.
Aici se isprăveşte cearta!
Respiră soaţele, pământul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea comunismului, de ziua iubitei, o scoteam la o amandină. Astăzi trebuie să cumpăr toată cofetăria.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cherie

Iubirea este cea mai proastă investiţie,
Pui la bătaie o inimă, primeşti o invitaţie la Primărie,
Pui un suflet, acolo, ai un bilet gratis,
Pierzi totul, casă, linişte, mal, te îneci,
Eşti un Titanic în miniatură,
Am visat într-o noapte
Că eram câine, te-adulmecam
Ca pe o pâine, erai proaspătă, caldă
şi primitoare, ce vrăji mi-ai făcut,
eşti vrăjitoare?
Te aud cum răspunzi cu o voce de prunc,
Am vrut cândva de pe bloc să m-arunc,
Nu era nimeni, nici nu visam,
Din Lună tu îmi zâmbeai. Eu lătram.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidirea legendei

Sunt locuri unde suntem obligaţi să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.
Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată.
Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă.
Să nu confundăm profunzimea şi înţelepciunea cu laşitatea.
Ultima dorinţă a celui care moare ar fi viaţa.
Bătrâneţea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.
Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.
Unui sărac nu-i poţi dărui un imperiu, ar fi o minciună.
Înţelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.
Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alţii.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Nimeni nu te obligă să fii responsabil, eşti ori nu eşti.
Observaţia incoruptibilă este crudă.
De ce orbii ştiu mai multe decât noi.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instrumente organice

Eu îmi devoram degetele
unul câte unul
ea îşi înghiţea sânii
într-un pahar
cu lapte.
Morţii îşi trăgeau draperiile peste morminte.
Ne scoteam limba
o singură doză nocturnă
pe discul lunii
cântam împreună
la patefon.
Pisica exploda pentru ultima oară
sărutul nostru
din acordeon...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea a pornit la drum

Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec uşor,
Azi te naşti, mâine eşti adolescent,
Apoi te îndrăgosteşti, simţi gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toţi murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viaţă,
Altfel viaţa nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitaţi,
Tot o formă de viaţă, nu ştim nimic despre viitor,
Vor şti alţii, este marea ştafetă a vieţii,
Fără studii, tratate, doar poezie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reguli şi nereguli

Nu fă altuia, ce să nu-i faci?
Placi, nu placi. Pitpalaci.
Nu judeca pe aproapele tău, nu judeca nemic.
Chipul tău cu al cui seamănă. Eşti hun?
Ia de aici tutun. Să nu omori, oricum mori.
Cine fură un om să pună un pom.
Sapă o groapă, o să te-ncapă.
Nu minţi, deşi ai minte.
Mai bine puţine, decât multe bube.
Cui i se cuvine cinstea? Celui ce nu o are.
Supărarea din cuvinte este mai rea decât jocul la bursă.
Nici un cuvânt nu întrece o faptă, atunci de ce vorbim?
Darul nerăsplătit este sublim.
Limba vicleană departe ajunge. Unde?
Priveşte ochii şi nu mâinile femeii.
Să nu crezi că eşti sfânt, nu eşti.
Ş. a. m. d. Spune şi tu ceva.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darvinismul dâmboviţean

Când e vorba de furat,
N-are mamă, n-are tată!
Nu-i vorba de-un deputat,
Ci de-o specie clonată.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde fugi copilărie

Când prindeam o zi frumoasă,
Doamne, ce mai alergam!
Plecam adesea de-acasă,
Nici-o treabă nu aveam.

Câmpu-ntreg îl colindam
Printre lanuri de porumb.
Socoteală nu dădeam.
Ne bucuram aşa de mult!

Când era porumbu-n lapte
Uitam de masă, de tot.
Aprindeam focul în noapte
Să mâncăm porumbul copt.

Din cenuşă îl scoteam.
Ne făceam negri pe gură.
După ce ne săturam
Simţeam somnul cum ne fură.

Era noapte răcoroasă,
Stelele luceau pe cer,
Cam târziu veneam acasă,
Ne culcam pe lăvicer.

Încet, încet somnul venea
Fără vise, liniştit.
Cu grijă mama ne-nvelea
Când vedea c-am adormit.

Doamne, câtă bucurie
Era în viaţa de copii!
De ce pleci copilărie?
Oare la noi, mai revii?

Unde fugi copilărie?
Dece iei cu tine tot?
Dacă vrei îţi dăm simbrie
Numai să rămâi pe loc.

poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima trădare este mai grea, apoi totul se normalizează.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apolo

Apolo nu are cunună,
Aroganţa o să-l răpună,
Prea multe talente el are,
Dar lira nu are căutare.
Apolo, te du să te culci,
Te-nconjură silfele dulci,
Pe frunte-ţi străluce o stea
De sticlă, nu-i peruzea.
Dar el fi-va slăvit,
ştie să cânte. Nu-i mit.
Degeaba-l vorbiţi, că dispreţul
E tot ce dă precupeţul,
Apolo e nalt şi frumos,
Cu toţii suntem mai gios,
Ne fandosim, scârţâim,
Apolo – idealul sublim.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa?

Când priveşti cum floricica dintre iernuri îşi revine
Şi aleargă păsărica ţopa~ţop peste câmpii,
Nu-i aşa că te încearcă fel de fel de bucurii
Şi că-ţi vine a pupa toate babele din mine?
Când se-aude cucuveaua ce te cheamă dintre vii
Unde strugurii-i visezi în butoaiele prea pline;
Nu-i aşa că te apucă, nu-i aşa, c-aşa îţi vine
Să m-alergi măcar o dată, ca apoi să nu-ţi revii?
Nu-i aşa că-i beznă totul, nu-i aşa că ai în minte
Gând gândeşti (deşi nu prea), ochii mei scăpărători,
Ce, c-o singură privire aruncată spre veşminte
Fac să zburde toate cele, înapoi şi înainte
Ca-ntr-un joc pe dezbrăcate care ţine până-n zori.
Nu- aşa că nu prea poţi să mă vrei numai cu... minte?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noah: Nu sunt aşa de obicei, îmi cer scuze.
Allie: Ba da, eşti.
Noah: Pot să fiu amuzant, dacă vrei. Pot fi gânditor, isteţ, superstiţios, curajos. Şi, ăăă, pot dansa step. Pot fi tot ce vrei. Doar spune-mi ce vrei, şi eu o să fac.
Allie: Eşti prostănac.
Noah: Se prea poate. (Allie îşi dă ochii peste cap şi pleacă.)
Noah: Haide, doar o întâlnire. Nu strică.
Allie: Nu prea cred.
Noah: Ce pot să fac să te răzgândeşti?

replici din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au întors maşina lumii

S-au întors maşina lumii,
s-au întors cu capu-n gios
şi merg toate dimpotrivă
şi pe faţă şi pe dos,
zise Bob Fabian Vasile,
carele îmi e amic,
eu nu am răspuns la toate
relele ce se ridic.
Satiri, Fauni şi Menade,
Pan, Silvan, Hamadriade,
Văcărescul mult ne sparie,
Ce e mic, rămâne mic.
Sămnul groaznic doară pare,
Nu-i puternic, te şi miri,
Multe valuri cad în mare
Peştii nu simt mai nimic.
Poate dragostele mele
Nu sunt toate dulci ca mierea,
Dară eu nu vin cu jele,
Cu jeleu împaci şi fierea.
C e să vezi şi ce să zici?
Pitulice, pitulici,
Tăţi doresc so hie binie,
Dar mai trebuie şi brici.
Să mai radă o barbă, două,
Nu-i păcat nici de un cap,
De e plin cu minciunele,
Suie capul în proţap.
Unul cheamă butca iute,
E un Mercedes tip X,
Masalale, dragomane,
Vezi să aibă şi un pix.
Pompă mare, aur, chietre
Scumpe ca un Picasso,
Iar sireacul se strecoară,
n-are bani nici de Loto.
Cu mazdrac şi galeongii,
Ba călare, ba tiptil,
Tot adună bilioane,
Ixplodăm fără fitil.

poezie de Boris Marian Mehr (ianuarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagatelizare

O lume se îmbarcă în mondializare
-Căci toţi suntem o rasă-n vârf de scară-
Şi-am creat multe trepte, către bunăstare,
Din crude experienţe... Viaţa nu-i uşoară.

Şi asta este lumea-n general;
Ce-şi recunoaşte singură valori şi tare
Şi-aplică ce câştigă-n ideal...
Ce vrea cu obstinaţie s-atingă... Fără încetare.

Există însă o ciudăţenie, de trist exemplu,
Un loc unde percepte, reguli nu există;
Un sit străvechi, unde poporu-i impotentu',
Unde chiar şi credinţa, acum, e falsă... Anticristă.

E-o ţară unde tot se ştie, a lumii sinecură,
Unde nici mintea -în multe şcoli extinsă-
Nici practica, n-o poţi împărtăşi, din pasiune pură,
Fără să fi părtaş de-o gaşcă... Parte prinsă.

Se poartă furt, minciună, tot cu nonşalanţă,
Prezumţia-i că-s toţi, definitiv, nevinovaţi;
Căci ştiu să-şi măsluiască greutăţile-n balanţă
Şi să devină infractori d-elită... Potentaţi.

E ţara unde alţii-ţi spun ce să vorbeşti
Sau dacă spui ceva, n-ai cui, e indiferenţă
-Paradoxal, contribuabil fiind- dar nimeni eşti...
E ţara unde şi prezent şi viitor sunt... Decadenţă.

Aici se face tot dintr-o întâmplare...
Mai explicit, se-ntâmplă totul între ei;
S-adune avuţii, putere, într-o bagatelizare
De legi, democraţie... Este zoo-ul lor, ehei...

Unde şi leii-şi fac... Şi tot ei sunt şi lei!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!