
Copilărie
La joacă, mai mare dragul,
Duduiam pe bătătură,
Găinele săreau gardul,
Dărâmam vârful la șură.
Prin mărăcini și coclauri
Ne lăsam pe râpe-n hăuri,
Scotoceam cuiburi de grauri,
Scoteam popândăi din găuri.
Din pădure culegeam
Roșcove și mere crețe,
Gura pungă ne-o făceam
Mâncând pere pădurețe.
Sus, în pomii ce gemeau
Plini de fructe, în livezi,
Crengile sub noi trosneau
Și mâncam gorgoaze verzi.
La bostană ne duceam,
Fărâmam dovlecii țepeni,
Îi suceam, îi încercam,
Făceam felinar din pepeni.
Îi trânteam până-i spărgeam
Și mâncam din ei, măi neică,
Gura toată ne-o mânjeam,
Parc-am fi mâncat la teică.
La păscut mergeam cu vaca
Dincolo de sat, departe,
Păștea-n liniște, săraca,
Eu citeam cu drag o carte.
Ai plecat, copilărie!...
Să te-ntorc nu se mai poate,
Farmec, locuri, poezie
S-a ales praful de toate...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pastorală
Fata s-a tot dus cu vaca,
Toată vara, la păscut,
Vaca, stearpă e, săraca...
Fata însă, a... născut.
epigramă de Nicolae Popescu-Urzică din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireșele
în copilărie mâncam
cireșele direct din opn
nespălate. acum
le adunăm dintr-o
chiuvetă cu crengile nichelate
noroc
cu guvernarea de stânga
așa
nu se mai poate!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Comuniștii și alimentarea
De când sunt ei la guvernare,
(Deja-s vreo patru ani întregi)
Noi nu mâncam în Postul Mare
Cum nu mâncam nici în câșlegi.
epigramă de Ion Ciobanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
A
Salutam din bloc
Ca un buldog, salutam,
Pălăria scoteam, capul cădea,
Cravata scoteam, gâtul rupeam,
Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam,
Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei,
Pantalonii mei, panta rei,
Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream,
Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei
Mă citesc plângând, pe rând.
Prea multe taine lăsam, spoream misterul
Dâmbovițean, morminte pupam,
La lumiere que je sens, insondabil păream.
Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi, bre,
Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os,
Pe Gaia o avurăm toți, că Zeul Ea n-are soț,
Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah,
Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte,
Nu-i păcat, Ullikumi este un dar,
Un Pokemon fără radar.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva
Și-n ziua aceea când ne plimbam tăcuți prin casă
Deși mergeam pe parchet, simțeam o pădure în jur
Din când în când mai trosnea o creangă uscată
Căzută din ziua de ieri, întorceam capul speriată
Cu impresia că mii de ochi ascunși ne privesc prin pereți
Îmi place să cred și acum că te plimbai prin mine
Că-n gândurile tale eram o alee lungă și subțire
Un drum săpat în neant care garanta drepul la iubire
Eu asta făceam, pășeam încet, încet prin viața ta
Așa cum pășesc soldații prin zonele minate
Era liniște și senin, doar corbii se-auzeau
Și-un mare gol mă striga să mă plutească în inima lui
Ne-am împreunat palmele și ne-a ieșit un bol de cristal
Am intrat nestingheriți în parcul de distracții ivit
Era cald și plină vară, când orice era posibil, mai ales să fii copil
Râdeam și-am zis să mai încercăm o dată, ne-am încrucișat
Din nou palmele și de data asta ne-a ieșit un foc de lemne
Din care săreau scântei și-am început să spunem basme
Îmi place să cred și acum că această boltă cerească
O pregătisei de mult timp numai pentru mine
Și orice am fi făcut noi doi era ca și cum deschideam
Întâmplător Biblia și indiferent ce pasaj citeam ne însenina
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției
Zburam, ca tineri, peste munți,
Mergeam la baluri, dansuri, nunți,
Făceam ce vream, făceam minuni,
Și ne iubeam ca doi nebuni.
Dar azi, ajunși la bătrânețe,
Doar ne-amintim de tinerețe.
poezie de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (23 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicată ție, prieten drag!
Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieșeam cu toții afar' la joacă,
Îmi amintesc, și suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.
Ne jucam de-a v-ați ascunselea
Și făceam cornete din hârtie,
Cât aș vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toții ca-n copilărie.
Și mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împușcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.
Ai plecat, Cosmin, neființa ai urmat,
Și am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Și ai lăsat în urmă inimi îndurerate.
Au trecut doi ani de când ești printre îngeri,
Și de când cu tine parte din noi ai luat,
De-aș întoarce timpul la clipele de ieri
Azi cu noi ai fi, la fel ca altădat'.
Noi te vom păstra mereu în amintire,
Tu vei fi o parte din sufletele noastre,
Și te vom privi în zori și asfințire,
Ca pe un soare nou pe zările albastre.
Lui Vitejanu Cosmin - Marian
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul
Pomul pe care Domnul îl oprise
Făcea de toate, și caise,
Smochine, chitre, pere moi și prune,
Cari de cari mai grase și mai bune,
Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme și murmure. Căci
În Paradis se îmbinau deodată
Tot bunătăți din lumea toată.
Să nu te-ndemne gândul: "Ia și papă!".
Să nu îți lase gura apă
Și să mai ții porunca minte
A sfântului și bunului Părinte?
Înger să fii, și tot și-ar fi dat brânci
Inima vai să rupi și să mănânci,
Necum să fii băiat și fată,
La pomul care da și ciocolată.
Ei se uitau la poame, iar pe
Copac se-ncolăcise ispititorul șarpe
Și ochii lui de mâță, aurii,
Îi împingeau să guste pe copii,
Care dădeau copacului târcoale,
Măcar din portocale;
Că se cojesc, mai mare dragul,
Nejerpelite cu briceagul.
Ce-or fi mâncat, ce nu vor fi mâncat,
Destul că au căzut în greu păcat.
Ba de abia atunci, mi se pare,
Li s-a deschis mai bine pofta de mâncare
Și-au învățat la Raiul din pădure
De-abia să sară legea și să fure.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi sub destin
De nu plecam din satul meu
prin lumea largă, păcătoasă,
nu dam de mult amar și greu
Și sigur mi-ai fi fost mireasă.
Aveam trăsură cu doi cai,
o curte mare și o casă:
o, fata mea cu păr bălai
și-acum de tine-mi pasă!
Mergea la târguri uneori
să facem bani pe vite,
vindeam legume, lapte, flori
și câte și mai câte...
Mergeam la coasă, adunat,
pe luncă prin zăvoi...
nu mai duceam dorul de sat
și-aveam copii și noi.
La sărbători mergeam mereu
cu toți la joc, la hora mare,
sau făceam rugi la Dumnezeu
și aprindem o lumânare...
Dar uite că n-a fost să fie;
n-am dat de cel trifoi cu patru foi,
cu caii nu mă duc la fierărie
și satul nostru plânge după noi!
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dovlecii la vânzare
Iese ursul la plimbare
Și-ntâlnește-o vulpe mare
Cu un sac plin de dovleci
Și-o întreabă: "Unde pleci?"
- Duc dovlecii la vânzare
În poiană-n piața mare.
- Dă-mi și mie un dovleac,
Pentru tine e un fleac...
- Eu mă tem c-o să te-îneci
Cu semințe de dovleci;
Mergi mai bine în pădure
Și mănâncă fragi și mure,
Uite, ține două mere,
Mă grăbesc, la revedere!
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (23 februarie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!

De mere pădurețe m-am săturat, de pere mălăiețe încă nu...!
calambur de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset subtil...
m-am născut, am crescut
undeva peste Prut
printre dealuri și văi
și coclauri
și cu vaca ieșeam
uneori la păscut
și povești am iubit cu balauri...
am trăit, m-am trecut
tot mai mult prin străini
printre zări, printre țări
printre toate
dacă mor
înc-o rugă mai am la destin
să mă ducă acasă
că poate...
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Traiul în evoluție
La-nceput mâncam din "poală",
Apoi am mâncat din oală,
Astăzi numai pâinea goală,
Mâine poate... din "globală"...
epigramă de Constantin Enescu (5 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Simple amintiri
Copil fiind uitam toate năzdrăvăniile,
să pot face altele și mai și,
dar aveam uneori ghinion
cineva mă așeza în mijlocul acțiunii
și să vezi apoi șiretlicuri și emoții.
Totul se termina cu bine și nepăsare,
plecam de acasă pe furiș,
hoinărem cu prietenii de joacă
pe râu, prin livezi ori prin vii
de nu știa nimenu unde suntem.
Uneori plecam prin păduri,
ascultam poveștile ciobanilor,
mi se păreau pline de lucruri neștiute
și vream să văd lupi și urși
în realitate, nu-mi era frică.
În fiecare zi mă trezeam devreme,
să nu-i vină vreo idee mamei,
să mă trimită cu oile ori caprele la cioban,
cel mai mult îmi plăcea să iau calul
să-l călăresc și să-l împiedic în măgură.
Seara aduceam calul acasă,
dar eram plin de zgârâieturi și mărăcini
rămași în tălpile picioarelor,
umblam peste tot desculț.
Nu eram supărat niciodată
studiam fețele oamenilor și le făceam porecle,
unii rămâneau cu ele
de le folosea tot satul.
Așa ne petreceam tot timpul,
când am plecat la școală
era altceva,
a început disciplina învățării
și s-a pornit moara de apă
care învârte pietrele viitorului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brăduțul meu
(Nepoților mei David și Bogdan)
Te-ai născut în vârf de munte,
Blând te-am mângâiat pe frunte,
Gingaș, plăpând și micuț,
Drag mi-ai fost, pui de brăduț!
Ți-a fost greu, am înțeles,
Că te-am strămutat la șes,
Plângeai cu lacrimi fierbinți
După dorul de părinți.
N-ai uitat, încă ții minte,
Te-am crescut ca un părinte,
Vara pe arșiță mare
Îți făceam umbră, răcoare.
Sărbători ne vin în prag,
Te împodobim cu drag,
Astăzi te iubim cu toții
Și bunicii și nepoții.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulbere de aur
Praful se-abătea mereu peste-așezarea noastră
Ne-ocolea doar când ceața mării se lăsa, albastră;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur în praful auriu sclipind în soare.
Și-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,
Parcă ne-apărea-n asfințit chipul lui Isus;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur pur în praful ce sclipea în soare.
Așa era viața la Golden Gate, astfel trăiam,
Aurul prăfuia tot ce beam și mâncam,
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
"Trebuie să ne-înghițim porția de aur fiecare".
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
De gura lumii se țin departe pentru a avea liniște ca la carte: prietenia, banii și soția.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Iluzioniștii
ieșisem aproximativ la plimbare
așa cum ieși pe o poartă mică
spre o lume mare
din profil păream calmi oarecum triști
puțin adusă spre verdele tău
suficient de înclinat spre poemele mele
făceam minore exerciții de adeziune
optam în continuare pentru versul liber
frunzele se acomodau / necomplexate
își trosneau micile drame familiale
deprinsesem într-un fel coduri stranii:
eram de-ai casei!
în tandem aveam să întreținem
iluzia toamnei interminabile
atâta vreme de acum înainte urma
să ne zgâim la fosforescențele caruselului
să testăm argintiul metaforei nefrigul conservat
într-un lemn desuet cu memorii
ieșisem aproximativ la plimbare...
niciunul nu punea punctul pe i
lumea trecea barbar de răvășită
plictisul... depresia riscau să acapareze
conexiunile
prudenți livram
octombrie pașnic
încercam à la longue un soi de paliative
nu strigam cât ne ținea gura:
suntem pe moarte!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii
Când o vorbă zboară-n vânt,
Gura lumii cea spurcată
Îi mai pune un cuvânt
Și-ajunge modificată.
Cel ce, primul o primește
O transmite mai departe
După ce-o-''mbunătățește''
Cu o vorbă dintr-o carte.
Și-uite-așa o veste bună
Se transformă în dezastru:
N-a ajuns omul pe lună
Ci s-a prăbușit un astru.
Ceasul ce-a fost câștigat
E, de fapt, doar o minciună
Că de-un hoț a fost furat
C-a avut o mână bună.
Valerica de la bar
A născut tripleți, săraca
Însă ea n-are habar
Că, de fapt, i-a născut vaca.
Paznicul de la hotel
A murit azi-noapte-n cart.
Este doar cheflit nițel
Și puțin cu capul spart.
Măceșanu a furat
Un tablou de la muzeu
Dar, de fapt el a pictat
În ulei, pe Prometeu.
Și-așa pot să scriu o lună
Că exemple am un car;
Lumea nu vrea veste bună
Latră, dar n-are habar
Cât rău, o virgulă face
Cănd nu e la locul ei,
Darmite-un cuvânt ce zace
Într-o minte proastă. Hei!
Oameni proști, n-aveți ce face?
Clevetiți așa, de drag
Ia veniți la mine-ncoace,
Că v-aștept c-o vorba-n prag:
Gura voastră n-o închide
Nici pământul. Și muriți
Ca noi toți. Voi, ''linge blide''
Mai nimic nu o să știți!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile unei grăsuțe
(Sau mai simplu... eu.)
Doamne, slabă mai eram!
Patruzeci fix cântăream,
Mâncam doar o dată-n zi,
Din castroane de copii.
Ciuguleam precum găina,
Arătam ca aspirina,
Palidă, albă ca varu',
Speriam până și cântaru'.
Coastele-mi ieseau prin piele,
Făceam acordeon din ele,
Și de mă strângeai mai tare,
Trosneau oasele. Stupoare!
N-aveam cu se să mă-mbrac,
Încăpeam pe-un sigur crac,
De blug sau de pantalon,
Păream parcă un bufon.
M-aranjam frumos cu fard,
Haina stătea "ca pe gard"...
Iar lumea-mi spunea mirată,
"Ce mănânci? Aer, măi fată?"
Scândură! - de auzeam,
Rapid capul întorceam,
Fiindcă, sinceră să fiu,
Semănam leit. Pariu!
După ce m-am măritat,
Hocus-Pocus, m-am dublat,
Parcă aș fi luat de soț,
Un mic cu muștar în moț.
Am burtică, colăcei,
Vergeturi mai mult de trei,
Și credeți-mă, vă jur,
Nu știam c-am așa c*r.
Dacă vreți să v-ngrășați,
Musai să vă măritați!
Scândurica de-altă dată,
Azi e buturugă, tată...
pamflet de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!