Zidirea legendei

Sunt locuri unde suntem obligaţi să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.
Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată.
Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă.
Să nu confundăm profunzimea şi înţelepciunea cu laşitatea.
Ultima dorinţă a celui care moare ar fi viaţa.
Bătrâneţea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.
Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.
Unui sărac nu-i poţi dărui un imperiu, ar fi o minciună.
Înţelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.
Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alţii.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Nimeni nu te obligă să fii responsabil, eşti ori nu eşti.
Observaţia incoruptibilă este crudă.
De ce orbii ştiu mai multe decât noi.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt locuri unde suntem obligaţi să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui sărac nu-i poţi dărui un imperiu, ar fi o minciună.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de putere ascunde frica de moarte.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani romani

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.
Nahutz li kesef, un chisel-chisea nu strică.
Lo bati le valot, dar valuta e un fort.
Aavod kashe, adică ascuns în sefe.
Acest texticul ( nu cititzi greshit) are o cheie.
Nimic nu se compară cu admiraţia.
Bach ţine loc temporar lui Dumnezeu.
Subarboretul mi-a adus brevetul.
Herzogenhorn şi Feldberg, nun,
Carne tocată printr-un tun.
Subarboretul mi-a clădit brevetul,
Copacul nu suprtă pădurea.
Dudul dudui, castanul se castră,
Frasinul fu prezident la ţară de du" ment.
Sâmbovina, bat-o crina, ulmul, culmul şi drezina,
Carpen, cimişir, cireş, faci amorul pe un preş.
Bre, dar sideroxylonul se nălţă mai ca balonul.
Un arin, castan porcesc, toate ne reînfrăţesc.
*********************************************
Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Umblaţi uşor, treziţi morţii.
Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie.
Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
În dragoste nimic nu este normal.
Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său.
Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale.
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Fericirea nu este o proprietate.
Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul.
Alarma nu este pentru surzi.
Te pui cu prostul, dai de dracul.
Nu poţi urca mai sus decât muntele visat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate absolută

E trist când spui că orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbeşti astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid şi-l execuţi,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
şi nu aştept nici un transplant.

Înţelepciunea şi laşitatea nu sunt rude,
Diavole, îţi propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viaţă,
ştiu, Faust dorea şi el aşa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
cred că am să caut o altă cale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arşiţa nopţii

Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în muşchi, articulaţii, oase.
Are forţa de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naştere.
Viaţa este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?

Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-şi trădeze egolatria.
Abstinenţa la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morţii.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, duşmanii vieţii devin prieteni.

Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
nu pot lua fericirea.
Nefericite păsări, izgonite în cerul pustiu.
Logica nopţii îmi spune
că există o armonie în noi
pe care nu o cunoaştem ziua.
De ce ne este frică de noapte,
de moarte?
Ascultă cum cântă iarba
cu glasurile celor plecaţi dintre noi.
Până atunci sărută-ţi iubita, ea există.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este rău, ştim, ce este bine, nu prea, deci dincolo de bine poate fi orice.

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ceea ce faci, nu eşti numai "ceea ce mănânci". Eşti ceea ce gândeşti, ceea ce simţi. Eşti ceea ce gândeşti despre tine tu, nu eşti numai ceea ce gândesc alţii despre tine. Pentru că le poţi manipula percepţiile. Nu eşti nici măcar ceea ce ascund că gândesc alţii despre tine. Pentru că ei pot ascunde admiraţie sau invidie. Eşti gândurile tale ascunse despre lucruri, despre oameni, despre tine. Eşti în cele mai ascunse rugăciuni, pe care îţi e teamă să le mărturiseşti. Poate, îţi e teamă de judecata altora sau îţi e ruşine de tine însuţi. Altfel, nu ai mai avea niciun gând nerostit. Eşti ceea ce laşi în urma ta.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul unei marmure

Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezeşti cu silicoză sau poţi muri chiar,
Adică te răstrezeşti, fereşte-te de oamenii călduţi,
Nu sunt nici sfinţi, nici diavoli, mai broscuţi,
Ei cred că viaţa este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieţii omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viaţa mea este din piscuri şi orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Aşa cum ai promis, tăcerea-ţi este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viaţă moare.
Tu uiţi că Domnul ne-a dat glas şi inimă şi minte să cunoaştem,
Să învăţăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naştem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu eşti ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deşi-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puţin şi tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viaţa nu ştiu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuşi om, mai bine ne năşteam atomi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume obosită este o lume care nu se odihneşte - iar o lume care nu se odihneşte este o lume zgomotoasă, condusă de tendinţa de mişcare a sunetului. Liniştea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe şi nu se fragmentează. Liniştea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu ştie asta. Liniştea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniştea rămâne în spatele sunetului şi Liniştea va fi acolo şi când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Linişte. Aşadar, nicicând Liniştea nu poate fi absentă din existenţă - este singura prezenţă care nu are formă şi care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poţi vorbi Liniştea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezenţă Absolută. Însă, deşi nu poţi vorbi Liniştea, poţi arăta către Linişte, chiar şi prin intermediul cuvintelor. Şi nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniştea nu este acolo, într-o direcţie, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt şi orice gând.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este cea mai mare sursă de inspiraţie pentru mine? Trebuie să spun că soţia, Susan, care are mai mult integritate decât orice persoană pe care o cunosc, iar integritatea este mai importantă decât orice pentru o viaţă fericită şi de succes.

citat din Charles Shaughnessy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara religiei pe care ai învăţat-o de mic de unde mai ştii că eşti desprins de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu este propria ta Inimă, cum si unde te-ai desprins de ea? Dumnezeu este veşnic Aici, iar acest Aici e la fel, fie că eşti în cea mai pioasă mănăstire, fie că eşti în cea mai desfrânat bordel sau crâşmă. Cum de nu poţi vedea asta şi la ce bun să cauţi un Dumnezeu căruia îi e frică sau scârbă de lume şi se ascunde în răceala unei biserici? Unde şi cum Iisus a predicat într-o biserică? Oare nu cumva când a spus: "Eu şi Tatăl Una suntem!" a făcut-o sub cerul liber? Asta este adevărata biserică! Biserica a devenit o afacere şi nu o cale spre mântuire! Dacă trebuie să mergi la biserică pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, nu o să-l cunoşti niciodată! Tot ceea ce vei cunoaşte vor fi veşnicele dogme ale separării, veşnica lor pomenire! Dumnezeu este mai aproape decât următoarea respiraţie şi infinit mai aproape decât primul/următorul gând. Ai fi în stare să baţi mătănii la toate bisericile acestei lumi, simple clădiri din lemn sau din piatră care găzduiesc separarea. Dar Adevărata biserică este propria ta inimă, este chiar faptul tău de A FI, a fiinţa fără gânduri, Aici oare când ai să mergi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!