Ehei, trecut-au anii!
Înalt frumos ca bradul
Mămica te-a făcut.
La oaste și la fete
Ești tare priceput.
Așa să fie oare?
Sau e doar amăgire
A ce erai odată?
Măi, măi, așa să fie?
Ehei, trecut-au anii
Peste al nostru chip,
Dar n-are importanță
Că ești frumos... ți-o zic.
Un rid pe ici pe colo,
E... ce mare scofală
Când minte ți-e întreagă
Și gândul tău poftește
Și râzi de bătrânețe,
E drept... puțin prostește!
Și n-are importanță
Că păru-i mai sărac,
În schimb ai chica mare
Și totu-i compensat.
Desigur ar fi multe
Acum de relatat,
Dar teamă-mi e de tine,
Că te-oi fi supărat,
Că te-am ciupit oleacă,
Dar nu de unde vrei,
Ci de un loc anume,
Pe nume nu-i pot spune.
În consecință, Nae,
Încep a mă scuza,
Puțina ironie,
Desigur, nu e rea.
Ea mintea o ascute
Și spiritul la fel,
Mă iartă și nu crede
Că am sufletul mișel!
poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lia Dumitrescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre râs
- poezii despre mamă
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.