Rondelul rozei ce infloreste

O roză-nfloreşte, suavă…
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă şi tainică slavă.

Nu-mi pasă de-a vieţii otravă,
De chinul ce-şi urcă talazul
O roză-nfloreşte, suavă;
Ca nor risipit e necazul.

Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Şi nu mai e viaţa grozavă,
Deşi mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nfloreşte, suavă.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătase suavă

azi m-am trezit ieri
erai de mătase suavă
dormeai în colţul perfect
al ideii de pat

genele-ţi lăsau un vis dezvelit
o noapte prelungă
şi o coapsă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amanta

Era suavă, delicată,
Din vrere nu-mi ieşea vreodată,
Mi-a dat atâta bucurie...
Pân-am luat-o de soţie!

epigramă de Ion Micuţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cu-o vorbă caldă şi suavă,
Poţi ridica, un om în slavă;
Şi tot de-acolo, c-un cuvânt,
Poţi da cu dânsul de pământ!

epigramă de Alexandru Clenciu din ziarul "Amprenta" (aprilie 2000)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă părului tău

Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.

S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.

poezie de George Pena (2008)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei dudui

Eşti atâta de suavă
Că la viaţă de n-aş ţine,
N-aş mai cumpăra otravă,
Ci te-aş săruta pe tine!

epigramă de Ion P. Antonescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, şi am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să ştiu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsaţi-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Am risipit şi voi mai risipi,
Inegalabilele simfonii,
Din clipele trăite la extrem,
La licitaţia de mare şlem.

Am risipit avere şi iubiri,
Sclipiri de ochi şi grave prăvăliri,
În goana nebunească după timp,
Din viaţa devenită anotimp.

Am risipit risipa ce-am avut,
Preaplinul de simţiri necunoscut,
Cu nemurirea pusă-n buzunar
Mereu îndrăgostit, mereu hoinar.

Am risipit în vânt chiar viaţa mea,
Cu poezia tolănit pe-o canapea,
Ca un inconştient nemuritor,
Eu am trăit doar clipele de dor.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăuta

respir prin mănunchiuri de gânduri
port în braţe pulberi de stele
culese într-o noapte din ele
în larg, un val
se zbate în marea nebună
privesc răsăritul luminii
cu petalele sufletului deschise
a dulce visare, a suavă chemare
tremură curcubeul pe cer
în delirul aprins al unui vis nestins
se scurge şi curge în zare
mireasma suavă a rază de soare
în inima serii coboară cocorii
au plecat la culcare şi norii
pe ţărm, o lăută mai cântă
un cântec străvechi
despre iubire, speranţă şi viaţă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în zori

E clipa-n zori, lumina ne începe
Iar Dumnezeu seninul plouă-n slavă
Un zâmbet porţi în trist de stea suavă
Femeie-aceeaşi ce-mi eşti munte-n stepe.

La gând de rost am ţintuit potcoavă,
Sub pas de cuget chinul se concepe...
Ascult la muzica visării de pe
Ecoul de eternitate, Avă...

Părinte, Coasta-n năluciri mă-neacă,
Feroce e mirării rezumat,
Puţin de întrebare-nfiptă-n teacă.

Dimensiuni eresuri la pătrat
Trandafiriu înţeapă, vremea treacă
Un duh din sânge leneş deshumat.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei chelneriţe

Esti amabilă cu toţi,
Zâmbitoare şi suavă.
Însa mă întreb de poţi
Să li te offeri pe tavă.

epigramă de Alexandru Nacu
Adăugat de Alexandru Nacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delectările primăverii

Se-aude ciripitul în surdină
la ora când creştinii se închină.

Şi-n depărtare se văd pomi în floare
învăluiţi în taină şi culoare.

Procesul înverzirii iar ne poartă
gândirea, la edenica Poartă.

Ma mult ridicăm privirea spre Slavă
văzând îmbrăcămintea albă, suavă.

Miresmele vorbesc de-o altă viaţă
fără cutreierări prin foc şi ceaţă.

La tril de ciocârlie întristarea
nu-şi poate înfăptui lucrarea.

Privind cum zboară buburuze
băieţi au început să se amuze.

Ninsori de petale în luna Mai
sunt încântări pe calea spre Rai.

Preţuind tot ce ne dă Creatorul
ne delectăm admirând decorul.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele cununi ale gloriei sunt cele mai strălucitoare, iar primul sărut dă cea mai suavă încântare.

Nikolaus Lenau în Don Juan (1844)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reţine că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.

citat din Bartolomeo Cristofori
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfitrioana

intraţi-mi în suflet sunt o amfitrioană
sunt copleşită câtă lume încape
pe fiece perete zâmbeşte o icoană
poeţi şi filozofi să-mi fiţi aproape.

închiriaţi-mi inima ca un hotel
dar nu-mi răvăşiţi mândrie de versuri
culori din curcubeu au pictat un pastel
ploi mistificate au spălat eresuri.

nu-mi călcaţi peste inimă cu bocanci
mă doare să simt negre ostilităţi
am stat mereu departe de saltimbanci
de stafiile nopţilor bântuind prin libertăţi.

gândirea savuroasă o pun pe tavă
lângă florile iubirii sinceră, suavă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatrul vieţii

în teatrul vieţii sunt doar un figurant
dar mi-am pus gândirea şi sufletul pe tavă
timpul când e mohorât când e fascinant
urmând mereu smerită lumina suavă.

Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu
să mă încred în El şi lumea s-o iubesc
minunata lui creaţie să o contemplu
şi tot ce mă-nconjoară să preţuiesc.

Dumnezeu mi-a dat şi mulţi prieteni dragi
ore de veselie le transform în slove
viaţă de poveste tu mereu mă atragi
şi-mi descrii sublimul din zări cu mangrove.

cresc sentimente dulci ca tufele de fragi
le propulsez spre cerul cu infinite slave.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul coboară, nimic nu mai urcă

Două beţe solare poartă mantaua
Printre sălcii cu palide frunze,
Valurile mării răvăşite-s de vânt,
In inima mea foşnesc buburuze.

Un biet univers adoarme în palma
Viorii ce cântă-n tristeţe,
Porumbeii pe-o creangă de umbră
Dansează cu frunţile creţe.

Un leu desenat frumos pe-un sărut
Priveşte ştrengar cum sângele sui
În cupa speranţei anume căzută
În cleştele straşnic al fălcilor lui.

Pe-obraz mă mângâie complice
Patina suavă ce râmă de-a sila
Şi-mi face pat veşnic sub flori
Să dăinui în vise de-arome idila.

Beţele mele se frâng în tăcere,
Lacrimi fierbinţi în piept se usucă,
Marea înghite arcuşul viorii,
Totul coboară, nimic nu mai urcă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea suavă şi osânda plăcută

E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Şi scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneaţă din ochii păgâni.

E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... şi albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeţ... ca un zbor.

E noaptea plăpândă, sfioasă şi plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Şi fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.

E noaptea suavă şi osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri şi astrele cad
La porţi de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfinţită... de brad.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În hrana amară de sclavă...

Mi-e silă şi scârbă şi groază
Când munţii de ură se-aşează
Pe inima mea ostenită,
Şi-n grave sudalme rănită.

Aş vrea să mai văd câte-o oază,
Dar şerpii durerii veghează,
Şi simt zi de zi doar otravă
În hrana amară de sclavă.

Tăişul cuvintelor grele
M-apasă, mă face surcele,
Deşi tot repet că nu-mi pasă
Îmi vine să scuip pe-a lor masă.

Si-apoi te-ntreb Românie;
Te doare de-a noastră mânie?
Iar voi ce tronaţi în guverne
Uitaţi că nu-s toate eterne?

Românii se duc de acasă
Dar vouă nici că vă pasă,
Iar ei ca să aibă un mâine
Acceptă postura de câine.

De câine ce urlă pe stradă
Când nimeni nu poate să-l
vadă,
Şi turbă de-atâta durere
Muşcând vehement din tăcere.

Iar voi fără pic de ruşine,
Mai spuneţi că-n ţară e bine.
V-aş spune ceva, cum v-aş spune,
Dar o să vomit, fără nume...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sudori de sentimente

În sunetul şi focul inimii,
Păstra un prinţ a lui aleasă,
Cum poartă liniştea suavă crinii
Şi mirele pe-a lui mireasă.

Cu note puse laolaltă,
Îşi aşterne-a lui cântare.
Poate scrie despre soartă
Cu a inimii sudoare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu trebuie să fie cantitativă, ci calitativă, emergentă, suavă, vie, ardentă!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!