Transfigurare

Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, şi am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să ştiu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsaţi-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După amiază

Cine oare a murit
În oraşul 'ncremenit,
În oraşul necăjit?
Bate clopotul a gol
Cine e de-acum sobol?
Cine spânzură de cer
Cu suflarea ca de zer?
Bate clopotul şi bate;
Mare doliu în cetate –
Au murit o mie poate
De tot bate şi mai bate.
De tot bate şi mai bate.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (noiembrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt rău

Sunt rău
Muşc, nu glumă
Zilele trecute am muşcat
Un măr
Îi simţeam seva cum se prelinge
Pe gâtu-mi de taur
Dar nu m-am oprit
Să ia aminte toate merele:
Nu vă mai mâzgăliţi cu ruj
Şi
Nu vă mai daţi rotunde

V-am spus că-s rău
Uite, ieri
Mă bâzâia un ego
L-am pocnit de masă
Fără nicio remuşcare
Se deschisese ca o carte cu poeme
În care-i puteam citi
Toate vorbele mieroase

Dar cel mai rău am fost
Când am rupt
Legământul cu nefericirea
I-am spus:
Ştiu că mi-ai fost fidelă
Dar iubesc pe alta
Vreau copii luminoşi cu ea
Nu o fi perfectă ca tine
O să-mi mănânce ficaţii uneori
Însă sânii ei mustesc de viaţă

Acum, că mi-am mărturisit păcatele
Mă iertaţi!

poezie de Lucian Velea (18 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt bucuria
din locu-n care m-am născut
când colindam odinioară
de la Bădeni pân' la Maxut.

Şi sunt pământul ce-l călcară
părinţii mei până-n Jiori
de la Scobinţi la Pietroşica
de-atâtea ori, de-atâtea ori...

Eu vin din anotimpuri multe
şi amintiri îmi port în spate
de la Hârlău pe Zagavia
de la Feteşti prin alte sate.

Cine sunt eu? Unul ca tine
ce se întreabă zi de zi
de ce oare inima-mi mai bate,
de ce trăiesc?
Dar pentru ce-aş muri?!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate judecăţile de "valoare" pe care le emitem sunt False şi sunt date de falsul sentiment de "eu": - eu ştiu cine vorbeşte acum. - eu ştiu cine sunt. - eu cunosc. - eu vreau. - eu cred etc etc.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Te-ai... Îmbătat?! Cine?! Tu, şefu'?!
Lucian: Da, Nis, eu... M-am îmbătat rău de tot, nu glumă, cum nu poate fi exprimat în cuvinte, sigur cum anume, nu vă pot spune, pentru că habar n-am, nu-mi amintesc deloc, nimic... Dar e clar că aşa s-a întâmplat. Şi de ce vă uitaţi toţi aşa, la mine? Ce-i, nu vă vine să credeţi? Vi se pare imposibil? Din nefericire, e adevărat! Foarte adevărat. Vă amintiţi că v-am promis o perioadă de vacanţă de o lună de zile. Păi, după doar două zile de la plecarea voastră de aici, din navă şi până mai alaltăieri, n-am făcut nimic altceva, decât să stau închis în rezerva mea şi să beau într-una tot ce mi-a picat în mână, fără a ţine cont ce anume era în sticle, atâta timp cât nu era apă, lapte, suc sau ceai. N-am mâncat, n-am făcut nimic altceva; am băut într-una, până n-am mai ştiut de mine, iar roboţii nu m-au putut opri, pentru că înainte de a intra în rezerva mea, am blocat sistemul de închidere al uşii, cu o parolă codificată, cu recunoaştere sonoră... De ce mă priviţi aşa?! Ştiu, vi se pare imposibil ca eu să fi făcut aşa ceva. Acum şi mie mi se pare imposibil, dar adevărul e că am făcut-o! Cu vârf şi îndesat! Vă întrebaţi de ce?! Vreţi să ştiţi şi motivul pentru care m-am îmbătat în asemenea hal?! Mda, n-are rost să vă întreb, e clar că vreţi să aflaţi...
Lia: Luci... Nu spune nimic!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns când l-am ascultat pe Radu Lupu la Paris. Ştiam cine este agenta lui şi am rugat-o, dacă se poate, să mă lase în culise. Aşa că m-am dus să-l salut. Acum: Ce poţi să-i spui unui asemenea om? Bravo? Felicitări? M-am dus spre el, l-am privit şi singurul lucru pe care i l-am spus a fost: Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. S-a uitat la mine şi mi-a zis: Eu mulţumesc. Atât.

Vassilis Varvaresos în TVR 1, Nocturne (24 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă...

E uşor de criticat
Şi de luat în zeflemea,
Dar fiindcă nu sunt literat,
Lăsaţi-mă în zeama mea.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am îmbătat cu aer
de câte ori clipa mi-a oferit durere
visez şi acum cercurile de apă din jurul fericirii
în care
m-am înecat

am tuşit apoi

m-am bucurat de o falsă eliberare
pentru că
nodul încercărilor se desfăşura în continuare

am văzut cum tălpile răspundeau inimii
ridicând mâinilor cruci care
le întorceau palmele spre cer şi atunci
limba buzele ochii
cereau în rugă îndurare

şi acum cer
au rămas desenatori profesionişti ai unei vieţi
în care
filele nu cad, oamenii rămân în scaunele lor
în jurul unei mese ţinute în taina inimii
în fiecare seară

prin mine
atunci
se plimbă orbii cu toate cârjele pământului
pe care
le aud
ca într-un cântec cu un singur ton
e un tropot de armăsari

mi-a spus tata că sunt gândurile
neliniştirii mele
l-am ascultat cuminte şi-am început
să-i domesticesc vorbindu-le
nu mă ascultă. eu repet întruna
până când
se va îndura Dumnezeu
să mă adune în palma Sa
pentru o veşnicie

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tuse cu subînţeles

după ce m-am gândit
mi-a venit chiar să plâng:
cine sunt eu? m-am gândit
iar în gât
râdeau prosteşte nişte bomboane expectorante
(?!)
nu am o viaţă de invidiat
m-am gândit
şi după ce m-am gândit
parcă am supt la bomboanele alea
şi am tuşit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă azi să dorm mai mult

Lăsaţi-mă să dorm mai mult,
patul mă tot strigă,
în vreme ce îndatoririle-mi bat la uşă.
Lăsaţi-mă să dorm mai mult
pentru că ochii mei obosiţi au nevoie de odihnă,
lăsaţi-mă să visez mai mult.

Lăsaţi-mă să dorm şi să mă odihnesc mai mult,
permiteţi acestei zile să fie una deosebită,
când reuşesc să-mi alint trupul.
Lăsaţi-l să stea întins fără griji,
fără termene limită şi lucruri care trebuie făcute,
fără apeluri telefonice, internet şi TV.
Lăsaţi-mă azi să dorm mai mult.

poezie de Elizabeth Padillo Olesen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos

Foaie verde lămâiţă, cin' m-a pus să mă însor
Este-a mea, şi când guiţă, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, să vadă că sunt bărbat!

- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ţi-am spus să nu mai bei?
Acum să-ţi arăt carate, cu toţi cocoşeii mei;
Eşti un mare beţivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!

- Te rog, nu mai da că doare, nu mai beau nimic!
Eu ţi-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ţi zic:
Am băut, ultima oară, că m-ai supărat
Nu te mint, dracu' să moară, dorm de vrei su-pat!

- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai mişti în front, nu-ţi revii în fire
Mori, şi-ţi fac din flori un ront, pentru pomenire.

- Puiul meu, te rog frumos, îmi eşti puişor
Uite, că mă culc pe jos, coastele mă dor;
Lângă tine m-aş culca, sunt căsătorit
Cine mă... va mai scula, dacă am murit?

- Am eu grijă, te trezesc, eşti al meu bărbat!
Lipa, lipa, te pleznesc, şi-ai sărit din pat;
După care, te îmbraci, te duci la sevici
Unde, bănuţii îi faci, şi-i aduci aici!

- Rămâne cum mi-ai vorbit: rămân însurat!
O soţie mi-am dorit, şi de dracu-am dat;
Soţioara mi-e miloasă, un lucru firesc,
Este vrednică în casă, şi eu o iubesc!

- Poate te mai prind la birt, să vezi ce te bat:
Ridici paharul cu spirt, şi te... 'işi în pat?...
Iar la noi nu te gândeşti, la copiii tăi:
Mare beţivan când eşti, printre nătărăi?

- Ai dreptate nevestică, nu mă cicăli!
Vreau de tine să n-am frică, şi te voi iubi;
Acum tu m-ai dezbătat, şi sunt fericit,
Rămân, să mă culc în pat: pot şi la iubit!

- Ai să poţi când eu îţi spun, şi când te doresc!
Taci, şi fă-te omul bun, ca să te iubesc;
Iar dacă mai bei odată, noi, ne despărţim!
Mă fac o prostituată, depravaţi să fim!

- Puiul meu, nu fi prostuţă, jur, că nu mai bea-auuu!
Fica noastră îi drăguţă, şi-un cadou îi iau-au;
Regret tot ce am făcut, mi-eşti puiul iubit,
Uite, cum miros şi put, de când m-ai trezit...?

- Miroşi numai a trăscău, du-te şi fă baie!
... O să scap de nătărău, şi îl culc în paie;
Sau, dacă, s-a bărbierit, s-a făcut frumos
Sunt dispusă la iubit: şi-n pat şi pe jos!

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie poetică

Scuzaţi-mă doar adevărul
Că mi s-a ridicat părul
Din cauza unui vers
scuzaţi-mă nu pot să mint
într-un cuvânt încape cerul
când mă loveşte eterul
în următorul stau la rând
din cuvânt bând
Scuzaţi-mă nu pot să mint
Că beau zeamă de alint
scuzaţi-mă e prea frumoasă
şi cea mai arătoasă
cuvântu-nseamnă înc-un rid
dacă beau zeama din vid
în versuri mă întorc acasă
Scuzaţi-mă e prea frumoasă
într-un cuvânt încape cerul
când mi se întăreşte flerul
de poezie când vă pasă
că zbuciumul de poet nu mă lasă
scuzaţi-mă doar adevărul
că mi-a căzut părul
Scuzaţi-mă nu pot să mint
tăcerea mea e de argint
c-am băut zeama de alint

poezie de David Boia (2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ascult!

E miez de noapte;
De-afară se-aud şoapte,
Dar cine oare să bată
La uşa mea încuiată?!
Şi-n jilave geamuri,
De ce îmi bat ramuri?!
Scoală-te-mi zic şi descuie!
Scoate uşa din balamale şi cuie!
Şi deschide geamul mai mult,
Că vreau să ascult!
Sunt prea bolnav de-o vreme.
Cine oare să mă cheme,
În crucea nopţii, din senin?!
Sunt gândurile mele care se duc şi vin,
Vorbind pe săturate,
Cu orologiul din cetate.
Şi de mai bate cineva... Ei, lasă,
Nu sunt pentru nimeni acasă!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vină

Să vină, cine mai e de venit.
Profeţi, prooroci, oratori.
Eu, cât mai am de trăit,
Am timp să-i ascult, uneori.

Ştiu, ştiu, vorbesc fără şir
Şi se îngână, gesticulează.
Eu nu-i ascult să mă mir,
Nici anecdota nu mai primează.

C-o fi un potop, ori o ciumă
Şi iarăşi cam toate ce-au fost,
Rămâne veşnic rotunda sumă
De catastrofe - şi-un veşnic post.

Oricum, vreau să-i ascult de la capăt,
Sunt abonatul lor la delir.
În scurt răstimpul, până nu scapăt,
Să-mi spună totul, din păr a fir.

Să vină toţi! m-am răstit.
Cu tot ce-i în biblii şi epopei.
Să văd în lumea asta ce-i.
Să vină-n faţă, deci! m-am răstit,
Profeţi, prooroci, farisei.

Eu îi ascult, răstignit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Şi aripi s-au frânt, bătute de crivăţul rece
Apus... era totul apus!
Non sens, cu abateri şi erori de sistem
Când totul părea drept
Labirintul mi-a năucit universul.
Nu mai puteam să zbor... zboară tu pentru mine, am spus!
Eu nu mai eram frumoasă!
Vulturul îmi furase sufletul în întuneric.
Era devorat de minciună, trădare...
Erai de neiertat!
Am spus... pleacă tu, vreau să mor în linişte.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu şi mereu cercetaţi eu-l. Vedeţi cine este acest eu. Cine vede acum acest Satsang? Eu. Cine sunt eu? Sunt eu, Ionică. Foarte bine. Cine este acest Ionică? Păi sunt eu cel care peste o oră o să mă culc sau peste 3 ore mă duc la somn. Cine merge la somn? Eu. Mereu şi mereu cercetează eu-l în loc să afirmi eu-l. Când afirmi eu-l, tu te îndepărtezi de Dumnezeu. Când cercetezi eu-l, te reîntorci Acasă, în patria nemuririi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, o să ne avem

Cine spunea că dacă atingi soarele
te arzi?
Minciuni!
Eu, astăzi am fost in miezul lui
şi nu m-am ars,
am simţit altceva.
Ea, ea ardea!
Ardeau buzele,
am simtit când atingerea lor
mi-a lăsat răni pe fiecare gând.
Ardeau mâinile,
când buzele mele au atins
fiecare notă din simfonia
de netrăiri din ele,
am rămas cu o rană
ce nu se va vindeca niciodată.
Probabil n-am să mai pot
săruta altceva,
decât pe ea.
De ce?
Fiindcă cicatricile noastre
se potrivesc de acum.
Ardeau ochii când mi-a spus:
-Stop!!!
Îi era teamă sa nu se stingă,
îi plăcea flacăra,
îi plăcea lava ce îi curgea
din fiecare literă a gândului ei,
mă voia şi mâine,
eu, o voiam de acum.
Am simţit cum mă cuprinde.
Ce puteam să fac?
Am întins mâinile
şi am cuprins-o în braţe,
nu voiam ca lava
să se scurgă dincolo de mine.
M-a strâns în braţe,
şi am simţit
că m-a îmbrăţişat
o întreagă lume.
De undeva, un înger m-a lovit
peste ceafă spunându-mi:
Iubeşte-o!... Iubeşte-o!
Am lăsat-o uşor pe pat,
arăta ca o felină,
părul răvăşit îi acoperea faţa,
era o panteră,
pantera mea,
mă chema cu degetul,
cu trupul,
cu ochii,
cu totul ei.
M-am oprit...
Şi ea.
Am visat destul pentru azi,
ştiu, cândva o să ne avem
şi va fi cutremur.
Până atunci, ard!

poezie de Mihail Coandă (16 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viaţa mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă

poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!