Amfitrioana
intrați-mi în suflet sunt o amfitrioană
sunt copleșită câtă lume încape
pe fiece perete zâmbește o icoană
poeți și filozofi să-mi fiți aproape.
închiriați-mi inima ca un hotel
dar nu-mi răvășiți mândrie de versuri
culori din curcubeu au pictat un pastel
ploi mistificate au spălat eresuri.
nu-mi călcați peste inimă cu bocanci
mă doare să simt negre ostilități
am stat mereu departe de saltimbanci
de stafiile nopților bântuind prin libertăți.
gândirea savuroasă o pun pe tavă
lângă florile iubirii sinceră, suavă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu-mi pasă
Nu-mi pasă că nu știu unde ești,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri și povești,
Și te-oi găsi prin amintiri frumoase.
Nu-mi pasă că tu ești departe,
Căci eu ca-ntr-un căuș de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deși ispitele necontenit dau valmă.
Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Și nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă iubirii
Ce suflet trist ascunde-a mea blândețe!
Și o privire caldă mă-nconjoară...
Eu sunt prizoniera ta de veacuri,
Iubirea noastră zace acum pe catafalcuri,
În fața ei sunt un erou zdrobit de tancuri.
Iar inima plânge etern rănită...
Nu sunt un om cu inimă de fier,
Vreau să-mi șterg lacrima, să fiu iubită
De cel ce-mi este înger și mister.
Iubire de neegalat, inima mea merită.
Tu vei fi piscul meu de neatins,
Poarta deschisă către paradis.
Iubirea noastră îngerilor este
O filă de uitare, de poveste
Ce se sfârșește, grabnic, crud și trist.
Acum când simt că totul se sfârșește,
Iar lacrima din ochi, ca un izvor țâșnește,
Noi ne privim ca doi străini... Păcat!
Spre-a mă cunoaște nu te-ai încumetat.
Iubirea noastră zace de-acuma sfărâmată,
Te-ntreb plângând: "M-ai cunoscut vreodată?!"
Văd c-am avut această crudă soartă,
Dar nu, nu-mi lua și ultima speranță,
Căci tu ești totul pentru mine-n viață.
Iubirea-mi n-o să piară niciodată...
Și ning în suflet trandafirii despărțirii...
Sunt florile simbol al sufletului meu.
Acum când rupt e-n două și lacătul iubirii,
De plâns s-au scuturat toți trandafirii.
Tu vei pleca în lume, prea departe,
Eu te voi aștepta aici până la moarte,
Cât tu mă vei citi ca pe o carte.
Voi fi singurătate peste ani,
Plimbându-mă prin parcul cu platani.
Însă pe banca noastră unde-am stat...
Doar o oglindă care nu s-a spart
Și trandafirul dragostei uscat.
Tu ai plecat departe pe vecie,
Într-o lume de mister și agonie.
Dar te mai rog, te rog să uiți de mine!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt poetic
am creat temeiul pe un poem superb
un codru de vise am lăsat în urmă
în aburii gândirii nerăbdătoare fierb
pe flacăra iubirii decepții se curmă.
prin fiecare stea zâmbește Dumnezeu
în fluxul credinței și eu sunt un astru
cuceresc aurore ca un străvechi tezeu
mereu îndrăgostită de cerul albastru.
nesfârșite libertăți clipe de mare bucurie
dreptul meu de a scrie ce simt ce trăiesc
am răscumpărat un spațiu din veșnicie
adăpostită de cuvintele pe care le iubesc.
cu elan de poet cu mare dărnicie
slove din lumină în lume răspândesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amfitrioana
se perindă prin suflet poeți și filozofi
cu principii de iubire sănătoase, divine
sunt o amfitrioană primesc și teozofi
să limpezească-n minte învățături creștine.
cu sentimente calde îi întâmpin pe toți
la cina de taină îl invit pe Cristos
lumina mântuirii să-ndepărteze hoți
aștept idei supreme de la duhul sfătos.
trăiesc extaz lăuntric transcendent
mă poartă-n univers poetic sublim
împărtășesc cu lumea visul meu ardent
cernut de stelele cu care ne călim.
timpul e nestatornic liniștit concludent
cu splendori de vară mintea mi-o anim.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, copil orfan
Mă simt copilul nopților stângace,
Cu trup golaș în friguri nesfârșite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.
Și sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulți să mă sugrume...
Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Și sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Și le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.
Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -
Și șovăind primesc și buzdugane
Cam peste tot... albindu-mă ca ceara.
Mă simt copilul nimănui pe lume,
Și gol, rănit, vitraliu-n pironire,
Și mă clătesc prin versuri de mâhnire,
Și-o vreau pe mama... pașii să-mi îndrume...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de noapte
tristețea curge-n mine ca un râu de lavă
îmbătrânesc și-n trup toate oasele dor
am uitat de zâmbet de simțirea suavă
hulpave flăcări ard aripi de amor.
stelele-mi sunt aproape ca să mă anime
strălucesc în noapte cu un singur scop
să-mi călăuzească visele prin lume
în jocul cu cromatici sunt un caleidoscop.
iubesc în mii de rime viața îmi e dragă
ca lumina ochilor când nu lăcrimează
splendorile naturii mai pot să mă atragă
luceafărul iubirii încă mă mai scanează.
timpul convertește gânduri știe să le aleagă
înțelepciunea-n suflet adânc o formează.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădina vieții
în grădina vieții eu mă simt o roză
împletită în cunună cum nu s-a prevăzut
nu sunt spinoasă nu sunt o mimoză
în leagănul angelic mereu am șezut.
soarta mea se-ndreaptă spre apoteoză
poeți și filozofi în lume am văzut
în grădina vieții eu mă simt o roză
fericită că în bezne nu am căzut.
mulțumescu-ți Doamne m-ai scăpat de nevroză
am tâmplele albite în mod neprevăzut
cuget în noaptea luminată de veioză
la îngerii albaștri care au decăzut.
în grădina vieții eu mă simt o roză
împletită în cunună cum nu s-a prevăzut
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertăți lichide
vise statornice ning din univers
diademe de lumini se așează pe tâmple
viața e trăită ca un fapt divers
lumea fără granițe cu minuni se umple.
sunt lacrimi care ascund un dor
sunt fericiri păzite de îngeri și sfinți
sunt muzici pentru suflet pe care le ador
nesfârșite pasiuni transfigurează minți.
din libertăți lichide cuvintele curg
valuri de cerneală se consumă în vers
drumul spre veșnicie pornește din amurg
sprea steaua - revelația la care am convers.
torente de vibrații simt în trupul meu
din valuri de speranță se-nalță curcubeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă tine dragul meu...
Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,
Lângă tine am învățat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.
Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.
Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.
Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.
Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copleșită de senzații
simfonia pământului țâșnește din izvoare
glasul muntelui răsună în cascadă
în poiana soarelui pe florale covoare
pășesc fericită, zburd ca o cicadă.
umbrele mele fug se tem de lumină
raze mă înconjoară de jur împrejur
armonii cerești le-absorb în albumină
oprind jocul fantomal din clarobscur.
trăiesc o lume de visare de uitare
a tot ce-a fost urât în sufletul meu
deschizături albastre găsesc prin căutare
știu ca toate drumurile duc la Dumnezeu.
trăiesc cu lumina iubirii sacră fremătare
sunt copleșită de sublime senzații mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de August floral
florile iubirii înfloresc pentru noi
zâmbetele lor sunt valuri de parfum
fluturi se îmbată adunați în roi
eu imortalizez clipele de acum.
cântă florile la fereastra mea
toată dragostea se împarte la doi
cântă fericirea cum știe doar ea
să scoată din lume amaruri, nevoi.
timpul mă iubește eu îi sunt datoare
cu o viață demnă cu un suflet bun
mă înfășoară în lumini încântătoare
în spiritul meu doar minuni să adun.
marea mă cheamă pe țărm de opal
să simt mângâierea fiecărui val.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incantație
într-o lume plină de pure vibrații
eu rezonez cu poeți visători
cu elan emfatic exprim incantații
mă simt mereu atrasă de stele de sori.
mă contopesc cu romantismul magic
lupt împotriva întristărilor sumbre
complexul de valori este nostalgic
sclipiri în suflet să destrame umbre.
cuceresc timpul cu metode obiective
temperamentul meu e rampă de avânt
iubesc continuu- stări semnificative
le zămislesc în versuri și în cânt.
doruri și speranțe sunt comunicative
lumini îngerești le așez în cuvânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugul agoniei
în agonie sunt flacără și rug
ard de dorințe cu vise bizare
peste mine a trecut un plug
brăzdând nopțile cu coșmare.
în temnița de foc a amintirii
te strig te chem prieten drag
sting cu lacrimi flacăra mâhnirii
să-mi fii aproape cu povețe de mag.
simt deznădejdea că pe o povară
secundele îmi lasă un gust amar
fii tu prieten sublimă primăvară
când zorii iubirii ca florile răsar.
aștept să vină trenul fericirii
să mă îndepărtez de gara amăgirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi
Nu-mi fi iarnă,
Să-mi fii vara ce-ncălzește!
Nu-mi fi toamnă,
Să-mi fii primăvara ce-nflorește!
Nu-mi fi negru,
Să-mi fii albul ce sclipește!
Nu-mi fi armă,
Să-mi fii scutul ce păzește!
Nu-mi fi dor,
Fii-mi SPERANȚA ce trăiește!
Nu-mi fi altul,
Să-mi fii tu, cel ce iubește!
poezie de Denisa-Elena Marinescu din Șoapte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
consum esența vieții cu foame excesivă
răsfir înțelepciune pe câmpul arat
nu sunt vedetă n-am aere de divă
dar cerul din suflet nu este înnorat.
las în urma mea romantice versuri
surse din sudoarea minții fremătânde
am ars ciulinii alături de eresuri
nu știu vre-un Iuda care mă va vinde.
îngeri prin mine vreau să se perinde
am sângele dulce ca mierea de albine
gândirea îmi este un soi de merinde
angelice lumini le port în retine.
dorul de steaua mea ades mă cuprinde
ca setea arzătoare de mângâieri căline.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de stea
De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.
Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.
Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?
Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câtă frumusețe! Câtă fericire!
Câtă frumusețe îmi arăți
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăți;
Câtă frumusețe îmi ascunzi!
Câtă frumusețe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ți mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbești, nu am puteri;
Câtă frumusețe îmi păstrezi!
Câtă fericire-mi dai în dar
Când îți văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!
poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
M-am regasit demult deasupra starii
Perceptii... iluzii... siguranta ca sunt
Calatoare prin lumea uitarii
Nu-mi spune cum sa fiu si ce sa fiu
Tu nu mai esti demult, ce-ai fost odata...
Dar nu te condamn, imi ajunge sa stiu
Ca nu voi fi ca tine niciodata
Nu-mi cere sa alerg dupa nimic
In loc de-o floare am primit gradina
In loc de-un suflet am o lume plina
Si steaua mea spre care ma ridic
Nu imi doresc prea plinul care-l ai
In saracia mea ma simt ce-a mai bogata
Insa nu cred c-ai sa-ntelegi vreodata
Din bogatia ta, cum n-ai nimic sa-mi dai!
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.În teatrul vieții
în teatrul vieții sunt doar un figurant
dar mi-am pus gândirea și sufletul pe tavă
timpul când e mohorât când e fascinant
urmând mereu smerită lumina suavă.
Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu
să mă încred în El și lumea s-o iubesc
minunata lui creație să o contemplu
și tot ce mă-nconjoară să prețuiesc.
Dumnezeu mi-a dat și mulți prieteni dragi
ore de veselie le transform în slove
viață de poveste tu mereu mă atragi
și-mi descrii sublimul din zări cu mangrove.
cresc sentimente dulci ca tufele de fragi
le propulsez spre cerul cu infinite slave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui
De n-aș avea în lume, de n-aș avea uitarea
Din inimă să-mi spele, cu patos frământarea
Aș crede mai mereu că-n viața asta-ntreagă
Sunt simplu lut aprins ce nu se mai încheagă.
Mă simt un vas topit, o luntre în derivă
Ce nu-mi aparțin nici mie, dimpotrivă,
Sunt naufragiat pe-o insulă din mare
Iar clipele mi-s grele și visele amare.
Privirea mi-o ridic spre cerul plumburiu
E noapte-n mine, Doamne, și nu pot să descriu
Cum mi se pare drumul pe care-acum pășesc
Ca un etern supliciu ce-n taină-l ispășesc.
Și simt în jurul meu o ploaie, o furtună
Când norii tot mai negri în jurul meu se-adună
Să-mi smulgă chiar din suflet, brutal și odios
O ultimă nădejde, aceea în Hristos.
Să nu m-abadonezi, să nu mă lași în lume
Grămadă de atomi ce-s lepădați anume,
Să Te apleci asupră-mi cu dor mistuitor
Și să-mi șoptești cu drag: Îți sunt Mântuitor!
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!