Actorul
Lui Mihai Volontir
Intrase în lacrimi încerca să plângă
Așa cum ar putea să plângă cineva
Dacă într-o bună zi se va găsi lângă
Propria moarte, a sa.
Apoi intra în zâmbet cu prietenii toți:
Cu ei râdea mai mult decât cu gura,
Râdeau în el chiar și cei morți,
Sfărmând trădarea, împrospătând arătura.
Intra pe urmă-n dans, cu viscolul de seară:
Dansau zăpada anului întreg.
Striviți de oboseală, dansau și amețeala
Dansul lor nici cu plugul nu pot să-l șterg.
... Și în sfârșit, intrase în propria-i făptură...
Vorbea încet, doar singur să se-auză.
Se risipea-nserarea, fără-nici o lovitură
Răbdarea-i mai zăcea palidă pe buze...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1979)
Adăugat de Alina Dragancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Toți bărbații
Toți bărbații
Care au trecut prin inima mea
Unii în fugă,
Alții reținându-se îndelung -
Ar putea și azi să mai revină
Cel puțin
Pe frunte să lase un sărut.
Toți bărbații
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Și un sfat a reținut precis),
Și apoi să-și ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toți bărbații...
Aș dori, chiar toți
Unii tineri, veseli,
Alții deja morți...
Să mă ierte,
când nebună cer
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu faci niciodată o femeie să plângă...
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuți să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ți mai zâmbească;
Își va pune pecete gurii și nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranță.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei și pentru tine.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Și-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi pașii venind către tine.
Iți va fi dor de zâmbetul ei și de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...
poezie de Angelina Nădejde (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!

În portul Amsterdam
În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beți și sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mișcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.
În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinții lor mari pește fript și tăceau.
Pe șervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou și dansau.
Te invitau la masă uneori liniștit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi și urcau pe vapor.
În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei și râdeau,
Ele tropăiau cu raze în păr,
Lunecând în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe niște umeri groși,
Un peisaj dezolant în bătăi de saboți,
Vulgar râdeau și scuipau istoviți,
Morți de beți urinau și-njurau printre dinți.
În portul Amsterdam toți matrozii beau,
Beau până la delir, se trezeau și iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetățeni,
Pentru curve din Hamburg și-a' lor târfe femei,
Suflau nasu-n batiste, beau, apoi urinau
Înjurându-și neveste ce acasă-i înșelau,
Închinau pentru morți, închinau pentru vii,
Pentru curve, burlaci, concubine, soții.
În portul Amsterdam, în portul Amsterdam...
cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela se simți oarecum ciudat în brațele comandantului, la pieptul lui gol, de parcă din doctorița cea eficientă și aprigă, care știa sigur întotdeauna tot ceea ce avea de făcut, s-ar fi transformat brusc într-o fetișcană vulnerabilă și timidă. În spatele lor auziră o tuse înnăbușită, de parcă cineva le atrăgea astfel atenția asupra sa. Stela se despinse din brațele comandantului misiunii, iar el își întoarse privirea spre cel ce intrase în încăpere. Fiindcă fusese mult prea fericit, nici nu auzise ușa deschizându-se, nici când respectivul intrase în cabinet; la fel și Stela, nici ea nu sesizase acest amănunt.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrei sa faci pe cineva sa plângă, fă-l să plângă de fericire!
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Reflecții Maxime Axiome XII
Adăugat de Cinepa Stefan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Învățătoarea
Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos și blând: învățătoarea.
Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,
Unii mai vrednici, alții mai poznași,
Dar toți tăceam când auzeam pe sală
Mult așteptații, cunoscuții pași.
Intra cum ar intra în casa ei
Și ne vorbea de câte sunt pe lume,
În limpezi vorbe, pline de temei,
Și pentru înțelesul nostru-anume.
Voi ști oricând, chiar anii de-ar mai trece,
De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul, de dulceața ei din grai,
De-nvățătura-i, niciodată rece.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015

Comentează! | Votează! | Copiază!

"A vrut să se încălzească"! zise cineva. Nimeni nu știu ce frumuseți văzuse fața, și-n ce strălucire intrase împreună cu bunica, în ziua Anului nou.
finalul de la Fetița cu chibrituri de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi
rămân înăuntru în zbatere, ele singure cu mine
mă pedepsesc și încep și ele să plângă
apoi se uită înapoi și văd încleștat trecutul
de prezentul care vor să-l uite, chiar mâine
ce-a mai rămas din mine, rămâne
o felie subțire de timp rătăcită
falange lungi de degete pietroase, căzute
strivesc cuiburile mele mult îndrăgite
cuiburi din adânc de aduceri aminte
de pe munți, lacrimile încet mi se preling
prin eleștee de stalactite, cristal încrustate
iar din peșteri, văgăuni și scorburi uitate
sorb adâncuri de mult în mine uitate
iar eu curg încet prin lacrimile mele
izvor nesecat de aduceri aminte
în lacrimi de stânci de munte zdrobite
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul pierdut
Am patruzeci și opt de ani
și asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l știe
care privește dintr-un iaz
de-oglindă fumurie
spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
și nu se bucură, și-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Socrate ar intra în cameră, toți ne-am ridica în picioare ca să-i dăm cinste, dar dacă ar intra Iisus Hristos, I-am cădea toți la picioare.
citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avea o siluetă de invidiat. Propria-i umbră intrase la idei.
Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nimeni nu se împotrivi, puseră, într-adevăr, muzică. Iar acum dansau toți, nu doar sărbătoritul și partenera aleasă de acesta. Lucian o ochise deja pe cea pe care avea de gând s-o invite la dans; evident, tot pe enigmatica domnișoară consilier... Iar cum de data aceasta, spre deosebire de momentele în care îi cerea prietenia, ea nu-l refuză, iată-se dansând alături de ea. O adevărată desfătare, după părerea lui. Dar nici ea nu se simțea prost lângă el, doar privirea lui, ageră, intimidantă, o deruta ușor. Totuși, era foarte plăcut să danseze cu el.
citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre oamenii politici «providențiali» aflați la cârma țării s-a spus, pe bună dreptate, că dacă nu au șansa de a intra în istorie vor intra cu siguranță în geografie.
citat din Mircea Dinescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar de l-ar fi avut pe Mihai prin preajmă, chiar dacă era doar un puștan de nici 18 ani, totuși, fost campion mondial la lupte, arte marțiale; interesant... Puștiul s-ar fi descurcat într-o asemenea situație, dar el, geneticianul, ce putea face? Habar n-avea... Nu-i rămânea decât să se supună agresorilor, deși varianta nu era deloc foarte convenabilă lui; intrase însă singur în această încurcătură nedorită. De ce nu acceptase oferta polițistului, sau măcar pe-a tatălui său? Preferase să plece singur, să facă pe viteazul! Iată unde ajunsese... Discret, trase cu coada ochiului spre individ; deși era negură, îi putu zări trăsăturile; nu era un tip fioros. Avea însă o armă, ceea ce contrazicea aspectul său fizic; era totuși agresiv... Cât de agresiv oare?! Alex spera să nu afle.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful tranziției la români
A fost în viață cam nătângă
Și nici acuma nu mai poți
Să faci pe cineva s-o plângă,
Că doar... i-a îngropat pe toți!
epitaf epigramatic de Ștefan-Cornel Rodean (2008)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean

Comentează! | Votează! | Copiază!
În propria ta glorie să nu te lași să arzi.
citat din Renata Verejanu
Adăugat de Victor Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om căruia îi este frică de moarte, îi va fi frică de viață de asemenea, pentru că viața aduce moarte. Dacă ți-e frică de dușman și închizi ușa, nici prietenul nu va putea intra.
citat clasic din Osho
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plângă în zori lăcrămioare...
Cu lacrimi am plâns pe mormânt,
Cu boabe de rouă la soare
Și-apoi am sădit în pământ,
Să plângă în zori... lăcrămioare...
Eu știu cât de mult m-ai iubit
Și poate am dat cu măsură,
Apusul cu noi s-a grăbit...
Mi-am pus peste suflet armură!
Și viața-mi s-a scurs printre valuri
Cu pierderi dar și cu-mpliniri...
Au vrut să mă înece talazuri
Mi-au pus doar tritețe-n priviri!...
O ancoră mi-a-ntins Cel de Sus
Corabia de ea să-mi agăț,
E Ana,... dar parcă ți-am spus,
E darul din Cer făr' de preț!
În inimă-mi cântă-o vioară
Și simt uneori că mă-nalț
De n-ar năvăli ca la moară
Gânduri... să macin în valț!
Mă-ntreb de-or mai fi lăcrămioare
Să-mi plângă și mie în zori
Când sufletul meu va fi boare
Să-l suie deasupra de nori!....
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Daniko devenise medicul rațional și rece, ca și cum tipul jovial, pus pe șotii, poate îndrăgostit, care intrase mai înainte în cameră nici nu mai exista; vorbea calm, autoritar.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!