Să plângă în zori lăcrămioare...

Cu lacrimi am plâns pe mormânt,
Cu boabe de rouă la soare
Şi-apoi am sădit în pământ,
Să plângă în zori... lăcrămioare...

Eu ştiu cât de mult m-ai iubit
Şi poate am dat cu măsură,
Apusul cu noi s-a grăbit...
Mi-am pus peste suflet armură!

Şi viaţa-mi s-a scurs printre valuri
Cu pierderi dar şi cu-mpliniri...
Au vrut să mă înece talazuri
Mi-au pus doar triteţe-n priviri!...

O ancoră mi-a-ntins Cel de Sus
Corabia de ea să-mi agăţ,
E Ana,... dar parcă ţi-am spus,
E darul din Cer făr' de preţ!

În inimă-mi cântă-o vioară
Şi simt uneori că mă-nalţ
De n-ar năvăli ca la moară
Gânduri... să macin în valţ!

Mă-ntreb de-or mai fi lăcrămioare
Să-mi plângă şi mie în zori
Când sufletul meu va fi boare
Să-l suie deasupra de nori!....

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe seci

Mă simt ca închis într-un sicriu
Pierdut pe singuratice poteci
Bătut de gânduri şi de ploi
În nopţile reci.

Astept o stea să îmi surâdă
Să plângă trandafirii-n zori
Să bata vântul cald de vară
Prin crengi şi flori

În cărţile ce zac în praf
Să-mi fie scris destinul meu
Cu sânge cald de vrăjitoare
Ca la un zeu

Să-mi poruncească cei din umbră
Să mi dăruiesc sufletul lor
S-aştept să cânte iar cocoşii
Şi-apoi să mor.

poezie de Alin Ojog (9 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromă de lăcrămioare

Am înflorit, cu tine-s lăcrămioare,
Şi-mi vărs polenul vieţii împrejur
Mă plimbă vântul ca pe-o alinare
Să pot surâs de gânduri să îţi fur

Tu doar să-mi fii aleanul de iubire
Vorbeşte-mi din privire, doar atât,
Izvor să-mi fii şi-n suflet primenire
Ca să devin ce vrei şi chiar mai mult

Dacă vei vrea, culege-mă buchete,
Să-ţi pun arome-n clipe şi-n sărut
Petale albe să îţi fiu în plete
Şi mângâieri ce poate n-ai avut

Iar dacă simţi că floarea îmi păleşte
Să nu te sperii, îşi va reveni,
Cu-o lacrimă o udă şi-o iubeşte
Şi vei vedea... şi ea te va iubi

poezie de Adi Conţu (21 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromă de lăcrămioare

Am înflorit... cu tine-s lăcrămioare
Şi-mi vărs polenul vieţii împrejur,
Mă plimbă vântul ca pe-o alinare,
Să pot surâs de gânduri să îţi fur.

Tu doar să-mi fii aleanul de iubire,
Vorbeşte-mi din privire, doar atât,
Izvor să-mi fii şi-n suflet primenire,
Ca să devin ce vrei şi chiar mai mult.

Dacă vei vrea, culege-mă buchete,
Să-ţi pun arome-n clipe şi-n sărut,
Petale albe să îţi fiu în plete
Şi mângâieri ce poate n-ai avut.

Iar dacă simţi că floarea îmi păleşte,
Să nu te sperii, îşi va reveni,
Cu-o lacrimă o udă şi-o iubeşte
Şi vei vedea... şi ea te va iubi.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iubeşte-mă, ca pe-un ultim amănunt!

Eu nu mă cunosc, iubite, nici nu ştiu de unde vin-
Poate, m-ai cioplit în frunza sau achena de pelin,
Ori, m-ai adunat din vise, înspre zori, pe-un val pribeag,
Să nu-ţi fie solitară noaptea şi să-ţi ţin de drag.

Poate, m-ai găsit pe buze când de sete fremătai
Şi m-ai aşezat în floarea de salcâm din luna mai.
Sau m-ai întâlnit în lanul de secară, printre maci,
Ori, în gustul căpşunincii, ce zâmbea printre araci.

Sau pădure-n vârf de munte, ţi-am crescut, când ţi-era cald,
Când te-ai scufundat în valuri, printre valuri ţi-am fost fald,
Să-ţi îmbrac singurătatea şi la mal să te aduc
Şi-n tăcerea de sirenă să te-agăţ, să te seduc.

Poate că ţi-am fost amurgul amăgindu-te candid,
Când reginele de noapte cupele şi le deschid,
Sau zoreaua dimineţii ce te-a smuls dintr-un coşmar,
Ori o genţiană-albastră pe-o cărare de hoinar.

Numai tu mă ştii pe-afară şi-năuntru, pe de rost-
Fără tine-s o morgană, doar în tine, adăpost
Mai găsesc, să-mi prind de umeri, aripă de albatros,
Ca să zbor deasupra lumii şi să nu mă uit în jos.

Eu nu mă cunosc, iubite, şi nu ştiu dacă mai sunt-
Tu, iubeşte-mă ''cu teamă'', ca pe-un ultim amănunt!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult ...

Ce mult te-am iubit!
Nimic nu ţi-am spus, niciodată,
Nimic nu ţi-am spus, niciodată.

Ce mult te-am iubit!
În foc parcă ardeam, în foc,
În foc parcă ardeam, în foc.

Ce mult te-am iubit!
Sete mi-era de tine, sete,
Sete aprinsă-mi era de tine, sete.

Ce mult te-am iubit!
Foame adâncă de tine-mi era, foame adâncă,
Foame adâncă-mi era de tine, foame adâncă.

Ce mult te-am iubit!
Nimic nu ţi-am spus, niciodată,
Nimic nu ţi-am spus, niciodată.

Acum cad zăpezi peste mine,
Zăpezi şi boabe de rouă,
Zăpezi şi boabe de rouă.

Acum cad zăpezi peste mine,
Numai zăpezi cad peste mine,
Numai zăpezi, numai zăpezi...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

TABLOU DE PRIMĂVARĂ

Pluteşte-n aer iz de primăvară
Şi firul ierbii dă în verde viu,
Natura întreagă începe să tresară
Şi ceru' îmbracă voalul azuriu...

Plesnesc pe ramuri mugurii din pomi
Treziţi din somn de razele de soare,
Cresc săbii lungi de frunze pe rizomi
De irişi, de crini şi lăcrămioare...

La streşini, candelabre de cristal
Plângând îşi dau tributul primăverii,
Pe râu curg ape repezi în aval,
E zbor de fluturi... vremea învierii!

Eu rup din cer un petec de albastru
Şi din seninul lui croiesc veşmânt
Să îmbrac un suflet singur ca sihastru
Şi să-l înalţ deasupra de cuvânt!...

,, Când liliacul va înflori din nou''
Să-ţi aminteşti,,, iubire'', atunci de mine,
Că ţi-am pictat pe suflet un tablou,
... De n-am să pot veni la întâlnire....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra Filozofală

Am visat un înger alb coborând din Univers
Cu Piatra Filozofală să mi-o dăruiască-n zori
Şi cu harul său divin să mă lumineze-n vers...
C-o rotire triumfală s-a pierdut apoi în nori...

C-un nesaţ de alchimist prelucram aur din flori,
Din rouă de pe zorele şi boboci de trandafiri,
L-am desprins din curcubeu, de pe strune de viori
Să lucească în cuvinte şi-n căldura din priviri.

Am strâns armonie-n piept şi-am uns sufletul cu mir,
Cu divină înţelepciune am pus ordine în gând,
Apă vie am strâns din Cer şi-am băut-o din potir...
M-a trezit o rază-n zori... când dormeam aşa profund...

Şi crezând c-a fost real căutam un ambalaj
Cu Piatra Filozofală, darul meu primit de Sus,
Şi-am găsit numai un ciob decodat într-un mesaj
Pus în dreapta cerebrală cu modelul lui Iisus...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai...

Hai, iubite, să-nnoptăm pe covor de lăcrămioare
S-ascultăm privighetoarea la concertul din zăvoi
Noi să fim,, doi'' spectatori când dă liliacu-n floare
Să ne căutăm norocul printre frunze de trifoi

Eu în voalurile lila te aştept... a câta oară?
Din flori mov de liliac să-mi strecori norocu-n sân
Greierii-mbrăcaţi în frac să ne cânte la vioară
De n-am pierde iarăşi clipa!... Ştii că timpul e hapsân!

Fură vise şi iluzii şi le risipeşte-n hău
Şi nisipul din clepsidră îl strecoară în zadar
Când, în nopţile cu lună, nu mă strângi la pieptul tău
Să bem tainic fericirea din potire cu nectar...

Hai, iubite,-i luna mai, să-nnoptăm sub pomi în floare
Să imaginăm o clipă cum c-am fi în Paradis
Iar când merii vor rodi şi-om fi la apus de soare
Să nu muşti,, fructul oprit'',... să mai prelungim un vis!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solar

Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalţă-n zare
să-mi agăţ palmele de soare.

Şi cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.

Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
şi ultimul pic de sudoare...
să-l am în arşiţa de soare.

Fac cald şi eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am şi eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.

Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!

... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua dragostei de viaţă

Eu te simt în raza blândă,
primăvară parfumată!
În dorinţa mea arzândă
te presimt ca niciodată,

când în zori, pe-o adiere,
calmă şi uşoară vii
să creşti mugurii de miere,
pomilor şi printre vii.

Străluceşti şi porţi în plete
un noian de violete
Iar din galbene narcise
împleteşti noaptea la vise.

Eu te am în suflet, fată!
Tu, mereu îmi înfloreşti
floarea vieţii, parfumată
cu idile şi poveşti!

Un bujor-aprins zâmbeşte
unei dalbe lăcrămioare.
Faţa ta iar străluceşte,
lăcrimând de-atâta floare!

Roua dragostei de viaţă,
tot preface-n nestemate!
Şi mi-am dat cu ea pe faţă
să fiu primăvară-n toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi...

Azi mi-am prins în păr fire de argint
Nu am multe toamne...(Ce frumos mă mint!)...
Am doar primăveri, în lila mă îmbrac,
Sunt în anotimpul florilor de mac

În zori mă trezesc cu privighetori
Ciocârlia-mi urcă triluri pân' la nori...
Eu culeg din lan roşii flori de mac,
Spice şi cicoare... cunună să-mi fac

Cu privirea sus, dincolo de nori,
Iau din cer azurul şi îl pun în flori
Şi din albăstrele îmi fac un buchet,
Lângă ele pun un surâs discret...

Îmi pun la urechi cireşe- cercei
Şi mă ninge vara cu floare de tei
Cu parfum de roze seara mă răsfăţ
Să nu vină iarna!... Nu vreau să îngheţ!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmp de lăcrămioare (Poetului Gheorghe Ene)

Ai plecat luând cu tine, primăvara.
Ai iubit-o atât de mult
încât ai vrut să fie numai şi numai a ta.
Te-ai dus singur,
la sărbătoarea liliacului
să păstrezi pentru tine
floarea cu cinci petale,
trifoiul cu patru foi şi iasomia...
Ne-ai lasat nouă lăcrămioarele...
Câmpuri întregi de lăcrămioare,
pe barăgane,
amintesc de trecerea ta.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb...

Mă-ntreabă inima haină,
Cât o mai las mult în amar...
I-am spus că eu nu am vreo vină,
Că n-am destin uşor, stelar.

Mă-ntreabă sufletul ce zace...
Cât îl mai ţin să plângă mut,
I-am spus că eu aş fi vrut pace...
Dar soarta crudă, nu a vrut.

Trăiesc o zi ca pe-o poveste...
Şi plâng tacit, că nu îmi eşti!
Aştept să-mi dai curând o veste,
Să vii şi să mă fericeşti...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino,-i primăvară!...

Iubite,-i luna mai şi-i liliacu-n floare
Mi-ai spus că ai să vii după apus de soare
Când stelele răsar, pe boltă se adună,
Să ne plimbăm pe-alei în nopţile cu lună

M-am îmbrăcat în voaluri lila şi te aştept
Să-ţi simt căldura vocii şi clocotul din piept
Tu să-mi presori poteca cu flori de liliac,
Eu să îţi pun pe buze, pecete,... flori de mac...

Din cupa de lalele să bem ca din potir
Nectarul fericirii, iar îngerii cu mir
Pe frunte să ne ungă a binecuvântare
Şi să alunge dorul de-atâta aşteptare!...

Parfumul de narcise, zambile şi lalea
Să-nvăluie-n mister... iubiri de catifea...
Din albe flori de măr să-mi pui pe cap cunună
Să-ţi fiu regina nopţii sau raza ta de lună

Să ne trezim din vise abia la ziuă-n zori
În cântece de mierlă şi de privighetori...
Şi greierii prin iarbă ne cânte la vioară
Iubite, să dansăm!... Hai, vino,-i primăvară!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiş scăldat în rouă, cale veche, cale nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Şi mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii albastre

aspiraţii se dilată pe sfera albastră
gânduri cristalizate le transpun poeme
zori prietenoşi pătrund pe fereastră
la radio se-anunţă minunată vreme.

mi-am aţintit privirea spre zbor
corpul vibrează ca struna de vioară
aş vrea să am şi eu aripi de condor
să plutesc pe ceruri din zori până-n seară.

mă bucur de avânturi de libertate
pot să-mi imaginez farmecul vieţii
sentimente se desfată în seninătate
cuprind şi noaptea albastre reflecţii.

anotimpuri mă seduc prin vastă claritate
poeţii visători ştiu să-mi ofere lecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de o secundă...

Preţ de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceaţă nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.

Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătuşare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieţi actori
În decorul galben, tandru şi banal.

Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate – păsări fâlfâind –
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii şi-i întind.

Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă şi cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.

poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne şi poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii că toamna macii mor?

Mi-ai spus, iubite, în scrisoare
Că-n veci iubirea ta nu moare
Şi-o porţi cu tine în eter
Când zbori cu aripi de oţel.

Când zbori peste un câmp de maci
Iubirea-n torţe o prefaci
Să-ţi luminezi prin nouri calea
Şi pe pământ să vezi cărarea

Nu vezi de-acolo, de departe,
Cărări prea multe,-ntortocheate?!
Şi dacă-n lan sunt mii de maci
Ce cale îţi alegi? Ce faci?

Iubite, vezi să nu greşeşti
Căci pe pământ te rătăceşti...
Eu azi mi-am pus în piept un mac
Şi într-o torţă mă prefac!

Mai ştii? Ţi-am spus la început...
E doar un joc! Nu m-ai crezut?
Nu ştii că toamna macii mor?...
Rămân doar amintiri... şi dor!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cel care-a plecat...

Nori de plumb ca nişte ziduri între Soare şi Pământ
Au întunecat văzduhul şi apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....

Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Şi se lasă întuneric peste cel care-a plecat...

Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Şi se-aştern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă paşii care îl petrec
Şi bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...

Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost şi ce-a lăsat
Şi vor trece ani în şir, anotimp după anotimp,
Să aştearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste cu valori divine

lui M. C.

Rostită din adânc a fost iubirea mea,
Şi am cântat-o prin versuri de iubire...
Riposta ta, fost-a mult prea rea,
Şi-apoi m-am cufundat în amăgire.

Deschis ca pasărea ce zboară libertin
Aşa şi dragostea ce ţi-am purtat odinioară...
Şi mult am plâns la al meu destin,
Să îmi răspunzi cu gesturi ce-nfioară.

Nu ştiu de m-ai iubit precum mi-ai spus...
Nu ştiu de te-ai găsit prin mine;
Însă, ţi-am oferit şi ţi-am adus
Dragostea cu valori divine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!