La vânătoare
Pădurile bârfei atât de dese-acum
Și căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâșii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.
În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.
E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împușcăturile se-adună în trupul de femeie.
E criză de valută intersufletească...
Loviți în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul își retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinși și reci.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre întuneric
- poezii despre umor
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre prietenie
- poezii despre ochi
- poezii despre gură
Citate similare
La mare
Aici nu-s om, - o dulce melodie
Pe care valul o retrage de la mal...
poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică sau citate de Renata Verejanu despre muzică
Iubirea după geamul termopan
Iubirea după geamul termopan...
E ca și cum - cerul cu vată-i în urechi,
E ca și cum - să n-ai nici un dușman:
Nici unul nou, nici unul vechi...
Iubirea după geamul termopan...
O schimb pe-un strop de libertate -
Cum să auzi că e sfârșit de an,
Și cui să strig că am avut dreptate.
Iubirea după geamul termopan...
Un vacuum sau poate-o șmecherie?
Sau pieptu-ți e un deal viran,
Castelul dorului - doar o fantezie...
Iubirea după geamul termopan...
E ca și cum ești fără țară,
E ca și cum un sâmbure-n bostan
Idee n-are ce se-ntâmplă-afară...
Iubirea după geamul termopan...
poezie de Renata Verejanu din Iubirea pe toate le vede
Adăugat de Alina Dragancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- poezii despre dușmănie
- poezii despre dreptate
- poezii despre dor
- poezii despre castele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Visarea pleacă uitată din iarnă
S-a rupt o fărâmă din cer,
pe trupul meu s-a așezat
noapte polară.
Mă caut între spații inexistente,
orice țipăt se pierde undeva,
în alb.
Aud glasul vântului,
dar nu văd de unde vine,
nici încotro se duce.
Pădurile înfrânte
calcă glorioase peste mine,
drumurile caută la margini
care pier.
În mine plânge o frunză
rănită de zăpezi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre iarnă
După ce căprioara a ros lanțul, după ce a scăpat din cursă, după ce a rupt cu puterea ei plasa, după ce a ieșit din pădurea înconjurată de un brâu de flăcări și după ce, în fugă, a sărit cu iuțeală dincolo de locul până unde ajungeau săgețile vânătorilor, ea cade într-o fântână. Ce poate să facă eroismul când destinul este potrivnic?
în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânătoare, citate despre păduri, citate despre foc sau citate despre eroism
Pe ochii mei ard zile din veacuri viitoare.
aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime și Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre timp, aforisme despre zile sau aforisme despre ochi

Un cuplu suspect la mare
Escapada lor, firește,
Bârfei zilnice nu-i scapă:
Secretara se prăjește,
Șeful intră-n schimb, la apă.
epigramă de Valerian Lică din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre șefi, epigrame despre timp, epigrame despre schimbare sau epigrame despre bârfă
Din cauza bârfei, o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bârfă

Am ceva din filozofia tobei. Cu cât mă loviți mai tare, cu atât mă fac auzit mai departe.
aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre filozofie
Zece
Cu cât etși iubito mai departe,
cu atât sunt mai multe între noi.
Mă aflu acum la câteva stărzi, zece minute
și zeci de amintiri distanță de tine
și îmi tot vine s-o iau în direcița opusă ție
ca să fie și mai multe între noi
mai multe toamne și ploi,
mai multe continente pe Pământ
și mai multe aripi de plumb;
Apoi m-aș întoarce la tine
în mai puțin de zece minute,
te-aș găsi în pat dormind
sau la telefon vorbind
atunci te-aș lua în brațe
și ți-aș șopti la ureche
zece șoapte, zece minute:
între noi nu mai este nimic,
nici măcar un element bazic,
nici un dor, nici o poveste,
doar 10.
poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre telefon, poezii despre plumb, poezii despre ploaie, poezii despre minute sau poezii despre continente
Anotimp sufletesc
în memoria mamei Ana
Așa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Și zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Și plânge uneori fără să-și deie seama:
Ce anotimp domnește în vorba omenească,
Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit?
Nereținându-și jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioși acoperit.
Așa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-și revarsă,
Și îmi rănește graiul dansul ei cel rece
Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, -
Dar ochii părintești, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre sănătate, poezii despre suflet sau poezii despre nori
Răutatea este mama bârfei.
aforism de George Budoi din Dicționarul bârfei (2008)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre răutate, aforisme despre mamă sau aforisme despre bârfă
Plictiseala și telefonul sunt sursele bârfei și ale calomniei.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre telefon sau citate despre calomnie
Culmea bârfei
Să tragi cu urechea la Babele din Bucegi.
culmi
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi sau citate despre Bucegi
Două căprioare
Printre frunze adormite, trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate, zboară în aer corbii
Din a voastră rană, în picături se scurge
Câini-n urma voastră, ling al vostru sânge.
După voi se țin și două căprioare
Săracele n-au aripi! deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate, în trupul speriat
Dar de ce să moară, că n-au nici un păcat.
Să zboare să se ducă, dincolo de mare
Să nu mai poată trece, câinii pe picioare
Picioarele ascuțite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă, măcar un sfert de ceas.
Vânători cu pușca și imima de piatră
Ca lupii dupa carne, prada o așteaptă
Când cerbul mare vede! căprioara plânge
Dar glonțul intră-n carne și trupul pică-n sânge.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre picioare, poezii despre zbor, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre moarte sau poezii despre lupi

Pădurile Patriei
Azi pădurile dispar
Dintr-un stat european
Și-asta demonstrează clar
Că aleșii dorm buștean!
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre somn, epigrame despre păduri, epigrame despre patrie sau epigrame despre Europa
Înfiorări
Prin troienele pădurii
Ciute gonite.
Vânătorii ochesc ținta
Disperarea muțește.
tanka de Valeria Mahok (27 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Taie capul Bârfei - limba va supraviețui.
citat din Richard Brinsley Sheridan
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftat închis în auz
Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviți.
Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.
Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,
Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă
Preludiu confuz.
M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă
M-am înălțat
În numele de Mamă.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1983)
Adăugat de Alina Dragancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre lemn, poezii despre foc sau poezii despre anotimpuri

Chemarea mamei
Aseară l-am văzut pe Decebal,
sta în munții lui
și deodată
a făcut un semn
cu mâna.
Ca din pământ
au apărut flăcăi vânjoși
ce-au umplut văile,
cu o voce
într-o singură limbă
au strigat:
"Suntem aici, stăpâne!"
I-auzi, mă cheamă mama,
vin, mamă, că m-am săturat
să umblu din poartă-n poartă,
am ajuns să cer până și apă.
Vin, mamă, am să încalț opincile,
voi îmbrăca hainele de dimie,
iar pe cap voi pune cușma
și am să port sub suman
sabia ruginită.
Mai știu să trag cu arcul
și voi ținti călcâiul
celui care ne-a furat țara.
Vin, mamă,
am să cosesc fânul,
voi culege spicele de grău,
am să cutreier pădurile
și mă urc la stei,
de unde voi privi țara,
așa cum m-a învățat El.
Decebal n-a plecat,
umblă între hotare.
Nistrul aleargă nechezând,
Tisa merge agale,
fredonând un cântec de leagăn,
Dunărea
păstrează-n oglinda ei fermecată
chipul Lui.
Vin, mamă,
așteaptă-mă, că vin!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre văi, poezii despre voce sau poezii despre mâini

Balada chibritului
Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universității,
Casă mare cu grilaj.
Casa asta, din păcate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate...
Dar încolo avea tot:
Scări, balcoane, coridoare
Și, ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe -
Fel de fel de locatari.
Într-un rând, venind acasă,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud pași în urma mea.
Și-o ușoară siluetă
Îmi vorbi abia șoptit:
"-Dacă nu sunt indiscretă,
Domnule, n-ai un chibrit?"
O fi tânără? Frumoasă?
Doamnă măritată, sau...?
Fără multe marafeturi,
Scot chibritul și i-l dau.
Urc apoi o scară-n fugă
Dar când trec prin coridor,
Drept în fața mea o ușă
Se deschide-ncetișor.
Și prin crăpătura ușii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasă:
"-Domnule, n-ai un chibrit?"
Pe-asta o cunosc eu bine:
E frumoasă ca un paj,
O servesc la repezeală
Și mai urc înc-un etaj.
Când, prin razele de luna
Ce treceau printr-o perdea,
Ce să vezi? O doamnă brună
Îmbrăcată-n pijama.
Este Ea! Chiar Ea! -
Femeia după care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Și nimica nu-ndrăznesc!
N-aveam încă cunoștință:
"Scuză-mă dacă-mi permit,
Soțul meu e dus de-acasă,
N-ai matale un chibrit?"
Un chibrit? Ce fericire,
Mai aveam vreo două-acum,
I-aș fi dat chiar patru dacă
Nu făceam risipă-n drum.
Altă scară, cea din urmă,
Pe culoar aud un zvon,
Ce-i? Un drac de fată-n casa,
Numa-n bluză și jupon.
Ma oprește cu sfială:
"-De nu sunteți prea grăbit,
Mă iertați de indrazneală,
V-aș ruga...-Ce? -Un chibrit..."
Trebuia să-i dau că altfel
Asta-mi scoate vreun ponos,
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos:
"Am gasit o gămălie,
Doar atât, îmi pare rău,
Nu știu dacă s-o aprinde.
S-a aprins? Norocul tău!"
Când, în fine, ajuns-odată
În odaia mea: tablou!
O amică (are cheie)
M-aștepta ca pe-un erou:
"De trei ceasuri stau în beznă,
Zice, ești nesuferit,
Sunt grozav de enervată,
Scoate fuga un chibrit."
Iar chibrit? Simți-i că-mi sare
Țandăra, curat pârjol:
"Ce-s eu fabrică de fosfor?
Sunt regie? Monopol?
De când am intrat în casă
Tot chibrit, chibrit, chibrit,
Dracu' să vă ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre vorbire, poezii despre universitate, poezii despre tinerețe, poezii despre soț sau poezii despre păr blond