
Balada chibritului
Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universității,
Casă mare cu grilaj.
Casa asta, din păcate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate...
Dar încolo avea tot:
Scări, balcoane, coridoare
Și, ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe -
Fel de fel de locatari.
Într-un rând, venind acasă,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud pași în urma mea.
Și-o ușoară siluetă
Îmi vorbi abia șoptit:
"-Dacă nu sunt indiscretă,
Domnule, n-ai un chibrit?"
O fi tânără? Frumoasă?
Doamnă măritată, sau...?
Fără multe marafeturi,
Scot chibritul și i-l dau.
Urc apoi o scară-n fugă
Dar când trec prin coridor,
Drept în fața mea o ușă
Se deschide-ncetișor.
Și prin crăpătura ușii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasă:
"-Domnule, n-ai un chibrit?"
Pe-asta o cunosc eu bine:
E frumoasă ca un paj,
O servesc la repezeală
Și mai urc înc-un etaj.
Când, prin razele de luna
Ce treceau printr-o perdea,
Ce să vezi? O doamnă brună
Îmbrăcată-n pijama.
Este Ea! Chiar Ea! -
Femeia după care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Și nimica nu-ndrăznesc!
N-aveam încă cunoștință:
"Scuză-mă dacă-mi permit,
Soțul meu e dus de-acasă,
N-ai matale un chibrit?"
Un chibrit? Ce fericire,
Mai aveam vreo două-acum,
I-aș fi dat chiar patru dacă
Nu făceam risipă-n drum.
Altă scară, cea din urmă,
Pe culoar aud un zvon,
Ce-i? Un drac de fată-n casa,
Numa-n bluză și jupon.
Ma oprește cu sfială:
"-De nu sunteți prea grăbit,
Mă iertați de indrazneală,
V-aș ruga...-Ce? -Un chibrit..."
Trebuia să-i dau că altfel
Asta-mi scoate vreun ponos,
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos:
"Am gasit o gămălie,
Doar atât, îmi pare rău,
Nu știu dacă s-o aprinde.
S-a aprins? Norocul tău!"
Când, în fine, ajuns-odată
În odaia mea: tablou!
O amică (are cheie)
M-aștepta ca pe-un erou:
"De trei ceasuri stau în beznă,
Zice, ești nesuferit,
Sunt grozav de enervată,
Scoate fuga un chibrit."
Iar chibrit? Simți-i că-mi sare
Țandăra, curat pârjol:
"Ce-s eu fabrică de fosfor?
Sunt regie? Monopol?
De când am intrat în casă
Tot chibrit, chibrit, chibrit,
Dracu' să vă ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

- chibrit
- Chibrit: surcel căruia îi scapără mintea...
definiție aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
El a marcat pagina c-un băț de chibrit
El a marcat pagina c-un băț de chibrit
și-a adormit în timp ce mă săruta;
în vreme asta eu, regina
stupului răscolit, stau trează și îngân:
jumătate de regat pentru un strop de miere,
jumătate de viață pentru un cuvânt de alint!
Fața lui jumătate întoarsă.
A trecut jumătate de noapte. E unu jumătate.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitologică
Biet prometeu! N-ai bănuit,
Furând un foc întâia oară,
Că-n urma ta, doar c-un chibrit,
Mi-aprind pe stradă o țigară.
epigramă de Titu Ionescu-Boeru din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bici de chibrit
Prin conserve de azile
Stau bătrâni măi copile
Și privește foarte bine
Căci intr-o zi la tine
Va bate-n geam bătrânețea
Să-ți aducă tristețea
De a fi lăsat aruncat
Intr-un colț prea întunecat
De toți-n jale părăsit
De-ți dorești un chibrit
Să aprinzi lumânarea
Rugându-te-n-nepăsarea
Celor care le-ai fost soare
Să-ți faci trepte de ceară
De moartea se înfioară
Auzind rugile de sare
A lacrimilor căzute
De nimeni nevăzute
In conserve de azile
Ocne bătrâneții, copile
Ale societăti noastre
Ce tu o poți schimba-n bine
Cu seninul din privire
Aducându-ti aminte de mine
Privindu-mă la ferestră
Ca o floare ofilită-n glastră
De voi mai trăi poate aici
Unde bătrâni sunt sub bici
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În spital, la internare
Când aducem tot de-acasă,
N-ar fi rău s-avem, în plasă,
Un chibrit și-o lumânare.
epigramă de Dumitru Botar-Tabor (20 mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
- chibrit
- Filosof cu capul mare
De idei incendiare,
Stând cuminte la cutie
Până-i scos la teorie!
Chibritul
definiție epigramatică de V. Cacinschi
Adăugat de Elena Meculescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
- chibrit
- Filozof cu capul mare
De idei incendiare,
Stând cuminte la cutie
Până-i scos la teorie!
Chibritul
definiție epigramatică de Virgil Cacinschi din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prețuiește-i pe care ți-au luminat calea spre împliniri chiar și cu un chibrit aprins.
aforism de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și mai spunem că bărbații nu sunt buni și necesari...
Păi, să călărești bărbatul când îți face și cafea
Și să-adormi la el în spate... Du-te, fată,-n pana mea!
N-ai o canapea în casă, un fotoliu, sau pe jos?
Să te care și pe tine, când și el e somnoros!
Și mai spunem că bărbații nu sunt buni și necesari!
Na, că-s buni și la nebune... cred că totuși sunt mai rari
Cei ce sunt îndemânatici și c-o mână își permit
Să aprindă aragazul și să scapere-un chibrit
Și cealaltă să îi strângă și consoartei un picior;
Hai, că sunt răutăcioasă,-n locul ei să fiu, mi-e dor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața-i ca un chibrit care arde, însă de multe ori, din păcate pentru unii, flacăra nu ajunge până la capăt, că vine o pală de vânt și-o stinge.
Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate si foc
Realitatea e la televizor
În fiecare zi,
La oră fixă.
Știrile vin
Precum o avalanșă de zăpadă
În deșert.
Avem multe cazuri,
Oamenii mor,
Vaccinul e...
Subiect universal.
În fața focului
Jur că nu există oglinzi,
Dacă tu ai avea un singur chibrit,
Ce inimă ai aprinde?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este ca un băț de chibrit aprins. O flacără și-apoi s-a stins.
Mariana Tudor
Adăugat de Mariana Tudor

Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile
Au stat un pic de vorbă-n drum
Și știți cât timp au zăbovit?
Cât ai aprinde un chibrit!
Dar cu chibritele de-acum...
epigramă de Vasile Tacu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un chibrit încerc să sperii noaptea.
aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atracția fizică fără conexiune mentală e precum un chibrit aprins în ploaie.
aforism de Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
În spital
În spital, la internare,
Când aducem tot de-acasă,
N-ar fi rău s-avem, în plasă,
Un chibrit și o lumânare.
epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia se vede și la flacăra unui chibrit.
aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Voință dacă ai, poți trece marea agățat de un chibrit, deși nu e bine să te joci cu focul!
aforism de Mihail Mataringa (16 aprilie 2021)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
C-un singur băț de chibrit
poți aprinde un incendiu.
Cu un cuvânt potrivit
poți exprima un compendiu.
catren de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine stau...
.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...
... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viața pusă în doi pari....
... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubește mult
conceptul arta pentru artă
și tare-aș vrea să îl ascult...
... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...
... mai bine stau să mor odată
de două ori știu nu se poate
în rai intra, poarta-i legată
c-un fir de ață și de toate...
... mai bine stau sfrijit la poartă!....
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!