Pe ochii mei ard zile din veacuri viitoare.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezervaţi-mi un veac, doar al meu să fie.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea nu produce milă.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pe toate le vede.

citat din Renata Verejanu
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia când te urăsc - tu mă seduci.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu capul meu nu-l pun pe umerii oricui.

citat din Renata Verejanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În propria ta glorie să nu te laşi să arzi.

citat din Renata Verejanu
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele bat în mine – semn că mult am să trăiesc.

Renata Verejanu în În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mănăstire nu încape în bârlogul unui şobolan.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu. Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu alerga zilnic în ospeţie la altă depărtare.

Renata Verejanu în Ofranda omeniei
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur drept – dreptul de mamă mi-l asum...

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spaţiul dintre inimă şi creier, Dumnezeu a aţipit un pic.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de la mama

Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Şi sărutul ei cuminte
Nu trădează şi nu minte...

Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguieşte lin uimirea...

Ninge, doamne, ninge iar
Şoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...

Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoţi
De la mama pentru toţi...

Ninge-n suflet o speranţă
Şi ne bucură, ne-nalţă...
Ninge, Doamne, ninge-ne
Cu iubire-atinge-ne...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt bani destui în tot veacul pentru a procura demnitatea.

citat din Renata Verejanu
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mare

Aici nu-s om, - o dulce melodie
Pe care valul o retrage de la mal...

poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În felul unui fulger să mă scrii, cu versu-mi, peste-un veac dacă se-ntoarnă.

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la naştere până la moarte, unii răspândesc lumină, alţii – ceaţă grea...

aforism de Renata Verejanu din În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi Cugetări (2009)
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe treptele Guvernului

Pe treptele Guvernului, aici
Coboară timid şi tăcut
O melodie căzută în brânci
Şi-n umbra ei – pianistul vândut.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii celui mai obraznic bărbat

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganţe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce ştiu să deteste
Trufia, ignoranţa şi simpla trădare
(Intuiţia niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Şi să fac din el, deseori - un ulcior
Şi aşa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Şi ocolesc toţi bărbaţii din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind şi-i iau în mână
Şi-i sfătui în pieptul cui să ardă.

Din ochii celui mai obraznic bărbat...
Am surâs lumii, apoi, am plecat...

poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp sufletesc

în memoria mamei Ana

Aşa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Şi zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Şi plânge uneori fără să-şi deie seama:
Ce anotimp domneşte în vorba omenească,
Şi cum se simte spicul în ochi-aprinşi rodit?
Nereţinându-şi jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioşi acoperit.

Aşa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-şi revarsă,
Şi îmi răneşte graiul dansul ei cel rece –
Şi eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Aşa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viaţa lor frumoasă, -
Dar ochii părinteşti, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vânătoare

Pădurile bârfei atât de dese-acum
Şi căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâşii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.

În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.

E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împuşcăturile se-adună în trupul de femeie.

E criză de valută intersufletească...
Loviţi în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul îşi retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinşi şi reci.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!