Visarea pleacă uitată din iarnă
S-a rupt o fărâmă din cer,
pe trupul meu s-a așezat
noapte polară.
Mă caut între spații inexistente,
orice țipăt se pierde undeva,
în alb.
Aud glasul vântului,
dar nu văd de unde vine,
nici încotro se duce.
Pădurile înfrânte
calcă glorioase peste mine,
drumurile caută la margini
care pier.
În mine plânge o frunză
rănită de zăpezi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Pădurea pierdută
Ce forme au pomii
uciși de tristețe?
Se plânge în verde
cu lacrimi de frunze.
Ofrandă de rouă
sărută iarba prea crudă,
vântul printre ramuri șoptește
o pădure pierdută în timp,
sălcii pletoase plâng peste ape
în tăceri echivoce
suspendate prin spaimă.
Printre ramuri,
nici păsări,
nici cuiburi,
nici grai.
Natura pare rănită...
răstignit între cer și pământ
cu buzele albite
mă rog cu speranță
pentru ziua CE VINE.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Reflecție amară
Vine toamna, așadar,
Pentru mine nu-i o scuză,
Dar din tristul calendar
Se mai scutură o frunză.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Oră gravă
Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.
Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.
Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Nebunia tăcerii
Dincolo de noi
spații și dureri,
absență de lacrimi,
norii de apă
fug,
pădurile ard.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
O cafea, o femeie, o soartă
am deschis o chemare
în astă clepsidră a lumii
cu a mea întrebare
sunt fiară rănită în noaptea polară
se sfâșie gânduri în mine,
mi'e sufletul lacrimă toată
ce caut, ce vreau
a câta întrebare, o pun, o mai cer
te vreau femeie în noapte
mi-e dor să te am pe câmpuri de stele
caut în lume, un trup, o femeie
sunt romanticul care în zbuciumul antic
se pierde în arcuri de timp
o cafea, o femeie, un vis și un dor
mă rechemi în altă visare, a câta oare
dau de pereți cu viața, cu toate
unde ești femeie, în noapte
rătăcit în telurice întrebări, căutări
o noapte, o femeie și o singură soartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
O viață-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veți duce,
Să-mi scriți pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...
hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Prima noapte
A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a ușa nopții
și mi-a așezat în palmă
o viață de copil,
mi-a dat cămașa lumii,
m-a transformat în șarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.
Voi pune între mine și soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi așterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.
O filă dintr-o noapte
gonește către ziuă
lumină, lumină
și cât soare...
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.O stea în noapte
O stea în noapte sărută albastrul blând
Și din pustiu mă mistuie minciuna,
Icoana casei se pierde lunecând
Pe drumul meu hoinar dintotdeauna.
Din umbra mea am smuls un colț de pământ
Să nu uit locul prin care-am petrecut.
În păr purta-voi pădurile de vânt,
Tălpile să-mi fie murdare de lut.
Aud o cruce jeluind anonim
Și aprind o stea, felinar peste drum,
Când sufletul doare, atuncea iubim!
Spre care planetă voi merge acum?
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Suflet de frunză
Prinsă între undeva și nicăieri
între cântec de strană
și urletul potecilor în noapte,
sufletul bântuie
târât de povara dorurilor
și urlă cu zorii ce au uitat să scrie culorile,
rămâne zbaterea frunzei în cădere,
plânge,
stingând anotimpul în cuvinte,
țipetele interogațiilor
învelite-n de ce-uri lacustre
și un suflet ca o frunză
între undeva și nicăieri
plânge...
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul nins al visărilor
Am aruncat priviri înapoi
spre hotare neumblate,
caut o zare care piere mereu,
mă rotesc într-un cerc
și fac cale întoarsă
spre începuturi repetate.
Cântecul și plânsul se pierd
în somnul pământului,
pe trupul nins al visărilor.
Și se întorc în mine,
ghețarul ce tace,
în adâncul unei peșteri
de la începuturile lumii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Orașul sub zăpezi
Cocoșul negru
a cântat a treia oară,
ultimul cal
a murit în zori.
Zăpezi, zăpezi,
oraș fără asfalt,
urme,
sicriul tatei
alunecă pe gheață.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ninge împietrit
Amintește-ți visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinții zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aștern în taină
diamante albe.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuniile din gând
Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit,
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.
Sus, pe cerul plin de nuferi, plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce, încerc somnul odihnit,
Dar nu vine să coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.
Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid, aduceri doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid să fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie cu final răscolitor.
Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pași-ncet, cu greu.
Tu de undeva din noapte poate-o clipă te gândești,
Că sunt rătăcită-n șoapte și te chem de mai dorești
Să petrecem cum o dată focul ne ardea mocnit
Arzând jarul de la vatră și pe noi mai înzecit...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de ceară
Sub floare ninsă s-a uscat
O lacrimă de primăvară,
Mă înalț din mine peste sat
În noaptea stelelor de ceară.
Un câine vagabond mai latră
Ador nebun de lună plină,
Cărbunii stinși veghează-n vatră
Și masa-i pusă pentru cină.
Pe lavița din colț un dor de mamă
Cu ochii duși, de abia mai cată
Cu glasul stins ea cheamă
Feciorul dus la geam să-i bată.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nebuniile din gând
Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.
Sus pe cerul plin de nuferi plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce încerc somnul odihnit,
Dar nu vine să coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.
Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid cu-aduceri, doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid să fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie, cu final răscolitor.
Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic, prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pașii grei cu greu.
Caut luna pe fereastră, raza ei nu o mai văd,
Sunt ca norul care poartă fulgere făcând prăpăd,
Mă lovesc iarăși pe mine, eu le-arunc, ele mă prind,
Simt arsurile nebune, nebuniile din gând.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda timpului
Oglinda timpului
din apa ochilor
arată zarea nedefinită
din depărtari,
chemând alt anotimp.
Fruntea gânditoare
a veșniciei
îngenuchiată și biciuită
arată o fărâmă
rănită,
din spații inexistente.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda timpului
Oglinda timpului
din apa ochilor
arată zarea nedefinită
din depărtari,
chemând alt anotimp.
Fruntea gânditoare
a veșniciei
îngenuchiată și biciuită
arată o fărâmă
rănită,
din spații inexistente.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua polară
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare,
Zăpezi, nesfârșite zăpezi.
Galben, abia de mai vezi
O fărâmă de soare.
Și totuși, cândva a fost vară.
Urșii sunt albi, de hârtie.
Umblăm pe această câmpie
În creștet cu steaua polară.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Urcau ghețarii spre soare
Pădurea pleacă speriată,
apele s-au scurs în adânc,
clopote bat
în timpanele timpului nins.
Cine mai plânge?
Urlet de lup fără ecou.
Pe ființa mea s-a așezat
noapte albă care mă strânge,
mă strânge sub crucea destinului,
plumbuit de taine.
Cine mai cântă?
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.