Cerbii nopţilor polare

Pe ninsoare să n-o-ntrebi
De-unde vine: de la cerbi!
Cum se scutură şi plâng
Cornul drept şi cornul stâng,
De podoaba de zăpadă
Când frunzişul stă să cadă,
Când, pe-al gheţii luciu-ntins
Luna-şi plimbă cercul stins,
Falduri de-auroră, grele,
Când se văluresc sub stele,
Şi când elfii-n taină vin
Prin păduri de fag şi pin,
Să acopere-n ninsoare
Cerbii nopţilor polare.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Vânătorilor

Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata creşte tot mai mare.

Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.

Ucid cerbi şi căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ţinte aleatorii,
Iar conştiinţa nu îi doare.

Sună cornul tot mai tare.

rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornul mării, cornul serii

Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfăşoară
Într-o horbotă uşoară;
Umbra serii de vioară
Creşte-n liniştea adâncă.

Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.

Străluceşte în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soţia
Sufletelor în pierzare.

Ţipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra creşte ca o floare,
Ca o floare-ameţitoare,
Apa,-n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.

De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei şi-al pierzării!

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tempestei...

Pe când la Cornul Caprei tună
Şi fulgeră întâiaşi oară
Se-ndoaie bradul în furtună
Ca un arcuş pe o vioară.

Mulţi şerpi de foc pe cer se-adună
Şi sufletul mi se-nfioară
Pe când la Cornul Caprei tună
Şi fulgeră iară şi iară.

După un ceas de ploaie bună,
Copiii ies în ulicioară,
Iar glasul lor voios răsună
De parc-ar trece o fanfară...

La Cornul Caprei nu mai tună.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eşti atât de frumos
când râzi nonşalant
ca o ninsoare cu chip de copil
într-o lume mai puţin definită
din niciun anotimp ştiut
de mine de tine şi alţii
iar zâmbetul tău pleacă
din colţul stâng al gurii
spre lumea dinafară
omule
ninsoare târzie
peste câmpuri cu maci
albite de galben
eşti incredibil de real
atât de viu şi frumos

omule
ninsoare târzie
în lanuri de ceaţă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura de iarna

Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pământ, pe acasă,
Şi asta se cheamă zăpadă.

Sub burne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Când strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfântă ninsoare.

Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Când ninge din stelele mute.

Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atâta-i de sfântă şi mare,
Că tronuri sub regi se contractă
În sinucigaşa ninsoare.

Dar, domnule pictor al iernii,
Ce rar te arăţi de o vreme
Şi noi te rugăm cu vecernii
Şi noi îţi trimitem poeme.

Pe fiece fulg se citeşte
Un chip de bărbat sau femeie
Şi unele cad îngereşte
Şi loc îşi găsesc în muzee.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornul lunii

Cornul argintiu al lunii
l-ai văzut şi tu vreodată,
arcuit deasupra lumii?
Eu l-am văzut în astă seară
când am trecut la Copşa-n gară...
Am crezut că-l vezi şi tu,
chiar în clipa de acu
sau în următoarea clipă,
când f âlfâiai ca o aripă
udai florile-n balcon,
cu apa rece din bidon,
cu gestul fin de domnişoară
puneai rufele pe sfoară...
Luna creşte ori descreşte?
Cornul ei se primeneşte
privindu-se mândru-n oglindă
sub lampa chioară prinsă-n grindă.
Luna creşte sau descreşte?
Pentru cel ce o priveşte,
bine este să ştie
lecţia de astronomie!
Mie lecţia nu-mi lipseşte...
Luna creşte!

poezie de Ioan Friciu (9 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina ponosită a poetului agăţată de cornul lunii...

aforism de Mihail Mataringa (19 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce ea trece

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguţe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...

Întristarea şi-a aruncat vălul peste mine:
Mai puţin o creatură în acestă lume
Şi un înger mai mult în ceruri.

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie calmă de iarnă

Zeii cărunţi
Pletele-şi scutură
Pajuri polare
Penele flutură
Cerul coboară
Lanţuri de stele
Plâng obosite
Secunde grele
Tăcerea cheamă
Îngeri de piatră
Fumuri de veacuri
Se-ntorc în vatră.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornul abundenţei în tranziţie

A tranziţiei esenţă
Într-o frază o rezum:
Să existe abundenţă
Prin reduceri de consum.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapoviţa este o ninsoare ratată.

aforism de Mihail Mataringa (9 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi inegale

Plânge veşnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
şi plâng...
Se întinde braţul
stâng
să apuce braţul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mişcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...
Mă împart în două
şi tresar
jumătăţi cu care plâng
nu rar!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Carne din stele căzătoare
fără convenţii, adesea fără perdea
muza secolelor, soţia mărilor, târfa nopţilor
spaima ei hraneşte laşul cu bravură
lacrima ei sfârşeste poveşti şi începe tragedii.
Poartă nume de flori, de zeiţe, de stranii cuvinte
cu sensuri pe care nimeni nu le-ar cunoaşte
dacă nu ar cunoaşte o femeie.
Sub irisul său stă doliul
sub sânii săi stau nopţile albe.
Luptă cu vorbe pe care nu le-ar spune de două ori
se plimbă cu acelaşi pas
prin cimitire vechi, alei reci sau plaje arse
hainele-i cad mai încet decât frunzele de toamnă
pe care le strânge de pe jos deşi nu va avea niciodată
nevoie de ele. Nimeni nu are nevoie de frunze.
Anotimpurile se schimbă mai rar decât ea
Plânge când se naşte, când moare, când vine
când pleacă sau când ţipă vreun om oarecare
când plouă când ştie sau nu ştie vreun cuvânt oarecare
când sangerează când minte când norii se strâng
când nu e iubită când e... prea femeie.

poezie de Diana Dancu (14 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Minunea mea!

(pentru Paula)

Se scutură floarea de tei peste frunţi
Şi-n palme adun anii scurţi şi mărunţi.
Pe tine te-aş ţine, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.

Un nufăr să-mi creşti pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Şi zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopţile albe, cu lacrimi şi frig.

Aprinde-mi lumina din ochii-ţi verzii,
Că nopţile-s grele şi-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Şi timpu-n suspine şi lacrimi măsor.

În prag când apari, anotimpuri dispar
Şi-i vară în casă şi din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot să apuc,
Din braţe, să nu te mai las când mă duc...

Eşti cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Şi, că mi te am, jubilez şi mă mir...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunul...

îşi scutură ploaia norii de ape
precum o pajură aripa de colb
întuneric se lasă mult mai aproape
decât negrul din pană de corb

pe cer mare stelară pitită
după cornul de lună gălbui
îşi trimite mereu în ispită
arzătorii săi stropi de gutui

într-o linişte sună cristalul
iar în altă o trâmbiţă fierbe
şi urcăm într-o fugă tot dealul
cacofoniei noastre superbe

coborând mai târziu în genune
când pe scară cu trepte de foc
când ţinute la braţ de minune
în cădere de liber noroc

şi se trece esenţa din mine
în altarul ovarului tău
şi-nc-un suflet de stele se ţine
în ajunul plecării în hău...

poezie de Iurie Osoianu (7 august 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cornul tainic sună

Şi cornul tainic sună; prea înfiorată
Îi simţea degetele jucând pe clapete,
Mimând nepăsarea se uita pe perete
La romanul semeţ; rondo de sonată

Se îmbujorase brusc la do-ul de sus,
Mută, suflarea de la Ateneu îl sorbea,
Pe valuri de sunete legănată se lăsa
Iar cornul tainic sună; ca ziua în apus

O captivase toată dorinţa-i fără glas
Aşteptându-l pe scările de la "Artişti",
Se alipiră unul de altul, bizar trişti,
Drumul trecând la "Athénèe Palace"

Goliciunea-i, fildeş, se proiecta din abajur,
Instrumentistul, helas, un straşnic virtuoz
În bis-urile ca un vis păgân, mov-roz...
Şi, sostenuto, cornul sună în Q-Dur.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ştefan Petică
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Domnului şi a Creştinătăţii

NAŞTEREA DOMNULUI ŞI A CREŞTINĂTĂŢII

Când vezi că vine iarna cu viscol şi ninsoare
Iar viaţa din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun şi omenos la sfântă sărbătoare,
A Naşterii lui Hristos şi-a lumii creştinare!

Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenţei dă şi celui ce n-are,
De întâlneşti prin viaţa scurtă şi trecătoare,
Destin nefast la oameni supuşi la îndurare!

Şi străduieşte-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neştiind cât îţi va fi
Pe cale, firul vieţii cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinsteşte praznicul veşnicirii!

Tradiţia revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Ţărâna pe morminte sau cenuşa în urnă,
Cât suflete rătăcesc prin veşnica nocturnă.

Un vis nesfârşit va fi trăirea pentru tine,
Prin noaptea nesfârşită când nu există mâine,
Că nu-ţi vei mai aminti de ţi-a fost rău sau bine
Prin viaţa pecetluită de taine divine.

Iar sărbători, de-a pururi, nu vei ştii când vin şi trec,
Nici câte generaţii, destin sortit îşi petrec
De sărbători creştine, în tristeţe ori cântec,
După cum noroc primesc în car plin sau pahar sec.

În fiecare zi cinsteşte sfânta lumină
Şi sufletul la Unic Dumnezeu ţi-l închină,
Cât făclia credinţei persistă-n omenire
Cu Naşterea lui Hristos - omului mântuire!

Maria Filipoiu
25 Decembrie - Naşterea Domnului
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
(*La Cristică Sărbătoare)

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă condamnaţi!

Să nu mă condamnaţi atunci când plâng,
Când uneori mai cad pe-al vieţii drum...
Voi nu-nţelegeţi cât de tare doare
Atunci când visul se transformă-n scrum...

Să nu mă condamnaţi atunci când tac
Căci vorbele pot fi de nu gândeşti
O armă ce-i perfidă şi ucide
Încrederea când sincer mai iubeşti...

Să nu priviţi la mine-ntrebători
Când voi căuta răspunsuri printre stele...
Simt inima în piept căutând ceva
Şi voi găsi Lumina printre ele...

Iar dacă nu puteţi să mă-nţelegeţi
Când vă privesc cu ochi înrouraţi
Crezând în pace, dragoste şi viaţă
Să m-acceptaţi dar... nu mă condamnaţi!!!

poezie de Maria Luca
Adăugat de Theo van Beck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare-n primăvară

Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais,
Ninsoare în sufletul drag...
Iubire, te-aştept iar în prag!

În lacrimi iubire să-ţi pun,
În clipa ce trece acum,
Aromă de dulci sărutări,
Mireasmă de verde şi flori.

Cununi de ploi de argint...
Cerceii de jad vreau să-i prind
Şi-n părul de perle, în noapte,
Să-ţi prind în tăceri nestemate...

Pe-altarul de pleoape de stele
Să-ţi pun taina viselor mele,
Pe deget inel de cuvinte
Şi-atâtea aduceri aminte...

Să-ţi pun colier de rubin
Şi-n marea de vis să pierim...
O perlă la mal risipită,
Iubirea mereu să ne mintă.

Din neguri, iubire, te chem!
Eşti cânt, eşti adesea blestem!
Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais...

Ninsoare - patimă amară,
Iubire - zvon de primăvară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!