Și cornul tainic sună
Și cornul tainic sună; prea înfiorată
Îi simțea degetele jucând pe clapete,
Mimând nepăsarea se uita pe perete
La romanul semeț; rondo de sonată
Se îmbujorase brusc la do-ul de sus,
Mută, suflarea de la Ateneu îl sorbea,
Pe valuri de sunete legănată se lăsa
Iar cornul tainic sună; ca ziua în apus
O captivase toată dorința-i fără glas
Așteptându-l pe scările de la "Artiști",
Se alipiră unul de altul, bizar triști,
Drumul trecând la "Athénèe Palace"
Goliciunea-i, fildeș, se proiecta din abajur,
Instrumentistul, helas, un strașnic virtuoz
În bis-urile ca un vis păgân, mov-roz...
Și, sostenuto, cornul sună în Q-Dur.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ștefan Petică
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Ardeleanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.