Mă simt veșnic, singurul cu adevărat existent. Și tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care ...
Mă simt veșnic, singurul cu adevărat existent. Și tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmație? Dacă e a doua, atunci conștiința primului, veșnicului "eu" e înșelătoare. Dar asta nu-i cu putință, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viață, nu există nimic, și mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmație e adevărată, atunci înseamnă că toată viața trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viața trupească n-aș fi putut face aceste raționamente. Și de aceea există și una și alta: Eu sunt ființă spirituală, nonspațială, atemporală, în condiții corporale, spațiale și temporale.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.