Piercing

orăckăială, manelism, burice date cu sclipici, cravate
banale, serviete care se înmulţesc prin înmugurire, batiste
scuturături de ţeste cu sau fără plete, fese fluturând lasciv
explozii, maşini rostogolindu-se în flăcări, pistoale, automate
tonomate cu boli, bâte de baseball, glugi, semne tribale
ţoale largi, zdrenţe, supraelastice, plastic, oţel, lanţuri
din ce în ce mai groase, la 12 ani deja femei
frumoase nasc, pasc iarbă, trag pe nas, se-nţeapă, sex
în scris şi oral, cocktail-uri, gumă, ouă Kinder, PS2, 3...
MPeg4, MMS, OMG, nţ, nţ, nţ, nţ... pastă cleioasă...

mă înfurii, arunc
evul şi tv-ul pe geam... ba nu
îl dau pe un canal cu purici şi stau aşa 2 ore
mă uit: iată lumea
flash demonic, cultura demenţei, nicăieri, nicăieri
nicăieri simplitatea lui "iartă-mă", unui pas normal
vrem salturi, ţopăit extrem, extreme
extraordinariatul
musai
în vreme ce pe dinăuntru suntem goi
desculţ în proprii pantofi, ecou la ecou...
de ghiorăit de maţe planetar
plâns molcom – fără X-Bass – de copii bolnavi
bolnavi, bătrâni deja la 50 de ani la 30 de ani la
20 de ani, la 12 ani... spectacol
Poftiţi
dar nu-i gratis... ha, ha, ha, ha...

nu receptaţi strâmb, nu cer revoluţii, e bine aşa
e cool, trend, mişto, beton, şukar, fain
de belea... mânca-ţ-aş...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

mânie (vezi şi furie)

Mânia este, fără îndoială, un fel de înjosire, după cum apare limpede în slăbiciunea acelora la care domină: copii, femei, bătrâni, bolnavi.

definiţie celebră de Francis Bacon
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu egalează lumina uliţei mele. N-am plecat de aici niciodată. Nicăieri nu sunt mai al meu ca aici, nicăieri nu sunt mai acasă. Si nicăieri nu sunt mai nicăieri.(...) Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau timpul inapoi: la Grădiştea sunt mereu tânăr... Si neinchipuit de trist în eternitate...

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halta

nu vă aplecaţi în afară
acest text promoţie
conţine 100 g gratis...
este 3 în 1 şi la recitire aveţi
bonus trei silabe...

stâlpii trec cu viteză
satele, târgurile, zilele arse... ameţeli
semiorgasm
v-ar fura şapca, mai bine
coborâţi aici, în halta aceasta
se dă viză, primiri cu fanfară
cu iarba cea mai verde
caprelor speriate – neputinţele voastre...
fastul visat, trecute iubiri
experienţe aproximative
surâsuri născute prematur
surâsuri-infarct
surâsuri bătrâne
sulf...
aici e linişte
cea mai linişte
nu se aud
viermii crănţănind pomeţi
genunchi, tălpi
puteţi chiar găti
aşteptarea-aşteptărilor
să spionaţi cum orologiile
nu mai măsoară nimic – era
doar o acoperire
de fapt
mestecă în crema care
provoacă riduri
decorul acesta este aşa
cum l-aţi vrut
iată: congresul rugăciunilor
care n-au ajuns nicăieri
şi nicăieri e pretutindeni
aici să închideţi celularele de tot
unde fugiţi... hei
v-aţi uitat şapca

la bufet, ţoiul era plin cu
iubire
nici măcar n-aţi vârât capul
prin uşa întredeschisă
cele trei silabe bonus
erau

nu mă acuzaţi de superficialitate
este precum aţi citit –
cantitativ...
bine, ne revedem la cabină
probând pe "mâine", "azi" deja
mă strânge
lunec
în textul următor

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii bolnavi ar trebui felicitaţi deja numai pentru aceea că ei au înţeles de ce sunt bolnavi.

citat celebru din Seneca
Adăugat de rorogio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heil Hitler

Dragă Kitty fără

şcoală nu se mai poate După
pauză urmează ora de astronomie Herr Doktor
Mengele operează stele pardon condiţia umană
fără anestezie Lama bisturiului curăţă totul bătrâni
femei copii Cadavrele înţepenesc salutând pentru ul
tima oară
HEIL HITLER
Moartea nu încape nicăieri Însă trece leger prin ure
chile acului ţipăt strident

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

te caut în noaptea tăcută
te găsesc în ecoul prelung al unui gând
gând sfărâmat pe ţărm
umbre se târăsc prin ţărână
trăiesc în locuinţe lugubre
poposesc nicăieri
şi azi şi ieri
se mai opresc să mai plângă un pic
în suflet ţipăt şi plâns
din astă vreme zbuciumată
mă sting în tăcere
fără vorbe, fără speranţe
aşa ajung şi eu, o umbră

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aroganţi

Suntem răi şi aroganţi,
I-ncurcăm pe guvernanţi,
Vrem mâncare şi copii
Şi ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!

Degeaba vă miraţi mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.

Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogaţi
Şi miliarde de săraci!?

Măcar pentru aceşti copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin şcoli cu preţ redus.

Bătrânii noştri mor uitaţi,
Pe-acelaşi tragic aisberg,
Că, la bolnavi de vârsta lor,
Salvările nici nu mai merg.

Şi, după tot ce-am îndurat,
Când mai umili şi când mai bravi,
Tot noi, cei pedepsiţi din Est,
Mai devenim o dată sclavi.

Şi după ce c-am suportat
Al rinocerilor arest,
Tot noi plătim impozit nou,
Pe toate rănile din Est.

De libertate amăgiţi,
În fostul nostru lagăr mort,
Azi, nu ne duce nicăieri
Umilul nostru paşaport.

Iar, dacă nemţii s-au unit,
Sfidându-şi ultimul infarct,
De ce aceiaşi păpuşari
Pe noi, românii, ne despart?

Deocamdată n-am aflat
Un singur şef să fi venit,
Să facă bine pe pământ
De dragul omului cinstit.

E totul numai interes
Şi tot aşa va fi mereu,
O lume fără sens moral,
Ce l-a ucis pe Dumnezeu.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinopsis

Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulaţii,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin faţa noastră
trec maşini şi tancuri, şi avioane, şi morţi;
caii bat din copite,
cabraţi se întorc cu spatele spre nicăieri.
Şi noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am venit de nicăieri şi nu ne ducem nicăieri, pentru că nu suntem născuţi vreodată: dacă nu eşti născut, cum ai putea să ai sau să fi avut vreo minte? Tu eşti dintotdeauna nimicul totului preafericit! E atât de simplu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trend

E-n trend să lapidezi toţi patrioţii
Să fii un taliban european,
E-n trend să fii în trend cu toţi netoţii
Şi să-ţi dea lecţii orişice "mirean",

E-n trend să fii pe Facebook de bravură,
E-n trend să crezi doar ce vor ei să crezi,
E-n trend să stai cu Europa-n gură
Şi să o sugi până când sucombezi,

E-n trend s-arăţi pe Facebook că îţi pasă
Turnându-ţi apă-n cap ca un dement,
Crezând că dai flamânzilor o masă
Sau la bolnavi că dai un tratament,

E-n trend să fii român de conjunctură,
E-n trend să fii un "idiot util",
Şi după ce votezi o târâtură
Să-ţi pui şi tricolorul la profil,

E-n trend să ieşi cu blugii rupţi pe stradă
Vopsit în cap precum un papagal,
E-n trend să te mândreşti şi să te vadă
O lume-ntreagă că nu eşti normal,

E-n trend să scuipi biserica cu fală
Hulind altarul ce l-a ridicat,
Dar când la alţii arde-o catedrală
Donezi, ca un "creştin" adevărat,

E-n trend să pui un preţ pe sănătate
Prohibitiv şi rece pentru toţi,
E-n trend setarea ca prioritate
A prelungi pomelnicul la morţi,

E-n trend să nu-ţi mai pese de credinţă,
E-n trend cu crucea să te ruşinezi,
E-n trend să crezi că este de cuviinţă
Pe Dumnezeu să-l bagatelizezi,

E-n trend să tolerăm perversitatea
Cică aşa politic e corect,
E-n trend să îngropăm normalitatea,
E-n trend să zici "normal egal defect",

E-n trend ca zoaiele societăţii
Destinele să ni le dea la troc,
În era asta a umanităţii
E-n trend să nu mai fii uman deloc.

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua internaţională a poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-încins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i credeţi pe copii, ei sunt bolnavi, ei sunt bolnavi de dorul de a creşte...

citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - de ziua Poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e animalul care seamănă, care economiseşte, care îmbătrâneşte şi moare. Universul e lipsit de sens. Oamenii se nasc fără nicio justificare, nu există plan. Creşte iarba, se nasc copii. Asta-i situaţia. Mii de ani au tot născocit interpretări: viaţa e o încercare a caracterului omului; răsplata şi pedeapsa vin după moarte, după planurile unui zeu, paradisul lui Allah, plin de fete frumoase pentru toţi; Nirvana lui Buddha - asta se capătă pe gratis, nu vezi nimic, nu simţi nimic; evoluţie, forme superioare, progresul societăţii; Utopia - maşini zburătoare, şireturi de bocanci ameliorate - toate apă de ploaie.

Thornton Wilder în Ziua a 8-a
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum către nicăieri

între două zile apăsătoare am reuşit să descalec la poarta unui han burgund,
calul era tot numai spume iar din părul meu ieşeau aburi de dorinţă amestecaţi cu frică.
hangiul mi-a spus că nu are camere libere dar pot dormi pe iarba udă alături de ceilalţi pelerini,
am strănutat cu subînţeles şi am ieşit supărat strângând în palma dreaptă mânerul unei săbii gata să caute sânge vinovat.

afară, lângă foc, oameni obosiţi şi plini de necazuri, împărţeau tăcerea.
m-am aşezat lângă ei atent ca nu cumva să îmi pierd tinereţea în schimbul unor amabilităţi fără de rost.
cei mai bătrâni s-au ridicat către miezul nopţii şi au devenit păsări fără cer
ceilalţi au cântat cum au putut balade despre eroii căzuţi în luptele de dincolo de nisipuri.

spre dimineaţă ai venit şi tu, firavă şi la fel de frumoasă ca în ziua primului sărut,
focul s-a stins uimit de paşii tăi ce ridicau întrebările mai sus de orice acceptare.
te-ai aşezat în spada mea fără să îţi pese că mori departe de casă, într-un loc aproape pustiu,
sângele a curs ca o cascadă în căutare de trup nou, fără oprire, fără ecou.

când între noi nu a mai rămas decât mărturia unei secunde ruşinate,
mi-am şters sabia de inocenţa unei copilării netrăite
şi am plecat să alerg singur,
într-un loc numit,
nicăieri.

poezie de Eduard Dorneanu (13 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren spre nicăieri

De plictiseală sau din nepăsare,
Nu e o scuză sau un vechi refren,
Aflându-mă într-o gară oarecare,
Mi-am luat bilet pentru-acest unic tren.

În el, sute de mii de personaje,
Plecate-acum în nemilos surghiun,
Cu dor în suflet, pline de bagaje,
Se luptă pentru-n loc ceva mai bun.

Ce freamăt, cât venin, ce încordare,
Ce urlete, ce plâns şi ce tam-tam,
Ce vorbe grele şi ce-ncăierare
Că fiecare vrea să stea la geam.

Stau şi privesc acest grotesc spectacol
De parcă sunt în lojă la balcon
Şi de-aş putea, aş face un miracol
Şi-aş dispărea în zare din vagon.

Aş vrea să ne oprim în prima gară
Şi să o luăm apoi în sens opus
S-ajungem unde-am fost întâia oară,
Însă biletul este numai dus.

Speranţa mea acum e doar în soartă
Şi-o rog în gând să schimbe vreun macaz,
Căci acest tren spre nicăieri ne poartă
Şi m-am urcat în el şi mi-e necaz.

poezie de Octavian Cocoş (2 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repauză

repauza este o republică a surzilor
populată prin excelenţă de contururi purtătoare de căşti

co/ruptă-n două cu şiră cu tot, populaţia
obedientă, ştie obsesiv că munca este un delict

în căştile, parte integrantă sau excrescenţă,
nu se aude nimic... doar suntem în repauză

(andro- şi meno- pauzele sunt săvârşite prin botez
aruncă pruncul într-o cristelniţă cu raze şi le dobândeşte instant)

aici, nimeni nu mai mănâncă pe nimeni, decât
sub formă de pulberi... de care s-a ales... evul

cea mai de soi petrecere a timpului este... sexul verbal
dezbrăcaţi de piele îşi etalează aripile de pe dinăuntru

tatuarea venelor – cosmetica trend... şi nicăieri un wc
dieta seculară cu sloganuri a anihilat maţul gros, convertind anus

fiind republică, în urne sunt aruncaţi direct cenuşi aleşii
numărătoarea se face invers, proclamarea consecinţă

aici, toţi ţin foarte tare la credinţe şi înjură numai nou-născuţii
rezultaţi spontan din eprubete fosforescente

în care se toarnă mai întâi extract de ţelină sintetică şi scuipatul patronului băncii în uterul tatuat pe ceafa virginei voalate

aceasta din urmă este, de fapt, unica statuie păstrată
de pe când foştii nu mai aveau nici măcar limba, degetele... erecte

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc! Auzi?

Nu pleci nicăieri! Te iubesc!
Ba da, plec.
Ajunse lângă ea, înalt
şi dominator, iar ea se în
treba dacă se folosea deli
berat de statură
ca să o intimideze.
Nu pleci nicăieri! Te iubesc!
M-ai auzit?
Îşi rezemă capul de tocul uşii, se uita
la bărbatul care avusese
nesăbuinţa să se îndrăgostească de ea.
Trebuie să plec,
să mă reinventez...
Nu o să pleci nicăieri! Ne căsătorim!
Inima ei, ah, intima ei,
începu să bubuie ne
buneşte.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu stau la rând, să nu îmi vină rândul

trupul ia distanţă din ce în ce mai multă
de cine sunt şi cine bun mă recunosc
oglinda mă scuipă şi duşmănos insultă
şi-azvârle în aer putred iz de mosc

nu am murit, zic, mai am destulă cale
erorilor să le-mplinesc cumva rotundul
cât ora judecăţii şi-a iubirii sunt rivale
nu stau la rând, să nu îmi vină rândul

dileme-s prea puţine, banale şi precare
când neştiinţa umple-n mine orice gol
din cineva ajung faimos un oarecare
foamei stăpâne respectându-i protocol

minţii mai curând deloc nu o să-i pese
de trupul săvârşit în irosiri şi alte trude
o să mângâie pe creştet şi lasciv pe fese
Luna, cu ifosele ei misterioase, prude

acum, un fel de atunci sau de cândva
singur parcurgând desculţ, haihui, geneza
în pauză, implor oglinda mea, a ei, a ta
să nu lovească jos, că-mi taie maioneza.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!