Nu vin
La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!
Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalță și te cântă
În drumul către zarea luminată!
E nebunesc! Aș vrea să-ți cer, poete,
Să faci întoarsă calea spre 'napoi,
Să oprești dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!
Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ți fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit și nard, din locul un' se moare!
Mă iartă că nu pot veni, poete,
Rămâi nemuritor între planete!
(In memoriam - poetului Valer Popean)
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionica Bandrabur. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre sărbători
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre planete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.