Finul lui Shakespeare

Zic zău lui Dumnezeu poete
zic zău te-ai întrecut pe tine
că nişte fumuri ai celeste
şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-ai luat şi umbra înainte
şi-ai tras şi nişte ţoale fine
atât ai contracandidaţi în cer şi în morminte

Ţi-ai luat şi umbra înainte
că nişte fumuri ai celeste
tratezi de sus şi în cuvinte
zic zău lui Dumnezeu poete

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-ai spune oare?

Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieţii,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ţi-ai zice oare, privindu-ţi lung pomeţii,
Ce azi nu mai sunt rumeni
şi parcă fără "tril"?

Te-ai lua uşor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ţi-ai spune: Riduri număr
şi anii se tot duc?

Ţi-ai spune: Viaţa doare,
rămâi aşa cum eşti...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândeşti?

Ţi-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ţi încerce puterea,
de a zâmbi plângând?

Ţi-ai spune că genunchii,
în timp s-au vindecat,
Dar pierderea mămuchii,
nu trece niciodat'...?

Ţi-ai spune că amicii
de-atunci s-au risipit?
Mânaţi de bani, capricii,
obrajii şi-au mânjit?

Ţi-ai spune că norocul,
la fel ca şi iubirea,
Nu prea şi-a găsit locul,
şi-a căutat iesirea?

Ţi-ai spune că adultul,
de azi nu mai e viu,
Obişnuit cu "multul",
un mort fără sicriu?

Ţi-ai spune că sunt dăţi,
când plângi, fi-rar să fie,
Răpus de greutăţi
după... copilărie?

Şi dacă într-o zi
mergând pe drumul vieţii,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ţi-ai zice oare, privindu-ţi lung pomeţii,
Ce azi nu mai sunt rumeni
şi parcă fără "tril"?

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e prima zi
în care
nu ai mai numărat
păpuşile
de pe asfalt

nu le-ai mai povestit
rănile tale porumbeilor
nici nu ţi-ai mai pus
vreo dorinţă
care să îţi semene

te-ai simţit tare straniu

obişnuiai
să le roteşti feţele
înainte să-mi întinzi cenuşa
pe rochia ta

te-ai maturizat
înainte de vreme

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Fumuri"

Când femeia te cuprinde
În păienjenişuri fine,
Ca ţigara se aprinde
Şi-apoi... scoate fum din tine!

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul cu 1001 de nopţi înflorite

Poezie plină doar cu flori
în strofele ca nişte lungi vagoane
o te-am simţit de-atâtea ori
trecând prin vene şi urcând prin carne

Cu strofele ca nişte lungi vagoane
multiplu sângerând în cinci
te-ai înhămat la carul condiţiei umane
pe care însă doar tu-l-împingi

Multiplu sângerând în cinci
o ai simţit de-atâtea ori
luptându-te cu tine poţi să-nvingi
poezie doldora de călători

În strofele ca nişte lungi vagoane
duci imponderabilul condiţiei umane

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătorul

Iar mi te-ai dus, iar te-ai pornit
Tăcut şi trist şi-ngândurat,
Acelaşi trecător grăbit
Adus de griji, împovărat.

Unde te duci, habit nu am,
Dar pomii iat-au înflorit,
Sunt păsări care cântă-n ram,
Tu n-ai văzut, n-ai auzit.

Afară e senin şi-I soare
Şi mai adie câte-un vânt,
Tu-ţi porţi privirea spre picioare
Şi gândurile în pământ.

Pământul geme plin de viaţă,
E un aşa plăcut tumult,
Tu ţi-ai pus masca iar pe faţă
Şi o privire de om crunt.

Noi mai simţim nişte iubire
Şi ne mai hârjonim în joacă
Mai tremurăm de fericire
Doar lumea ta pare opacă.

La tine-s veşnic nori şi plouă,
De glezne apa ţi-a trecut,
La noi în dimineţi e rouă,
La tine-i doar noroi şi lut.

Parcă prin timp te-ai rătăcit
Pe noi ne vezi nişte ciudaţi,
Din lumea-n care ai venit
Toţi sunteţi veşnic supăraţi?

poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai oprit?

De ce aici, o clipă, te-ai oprit?
Ţi-s aripile grele de-aşteptare?
Sau zborul tău, deodată-i mărginit
Sau bătrâneţea sufletului doare?

Te-ai înfrăţit cu vântul şi în zări
Ţi-ai avântat ca un vulcan în noapte,
Zâmbeşti deşi, la tâmple ai ninsori,
De tine infinitul nu-i departe

Ai poposit aici doar pentr-o viaţă
Ai suferit, ai plâns sau ai cântat
Aici, unde nimic nu se învaţă,
Unde nimic nu e adevărat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu care este o destinaţie la capătul unui drum trebuie să lipsească de aici şi acum, iar asta e culmea absurdului... Nu-l poţi vedea pentru că îl cauţi cu mintea. Când o vei face cu inima vei privi tăcut, după identitatea căutătorului de care nu te-ai îndoit niciodată până acum. De Dumnezeu te-ai îndoit, dar de tine nu. Procedează exact invers. Dacă cel care caută e doar un gând din mintea ta prins în capcana memoriei şi a trecutului? A vedea că tu eşti Dumnezeu, înseamnă a nu mai găsi în tine nici măcar o urmă de minte, deci de dualitate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci, poete?

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îţi este bine sau greu?
Că aici mulţi dintre noi te lăudă cu vorbe deşarte,
Căci aşa e omul lăsat de Dumnezeu.

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îţi este dor?
Căci aici mulţi se duc departe,
Uită de el şi de mama lor.

E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima şi sufletul
Cele mai frumoase poezii.

Poete, veşnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandreţe şi iubire.

poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura

De-am fi vieţuit noi în zilele strămoşilor
ce fost-au părtaşi la martiriul proorocilor
am fi întrecut măsura barbariei lor?
De-am fi judecat noi în zilele strămoşilor
ce greutate au mila şi credinţa cărturarilor
am fi întrecut măsura nechibzuinţei lor?
De-am fi călăuzit noi în zilele strămoşilor
pe cei ce căutau ieşirea din orbirea fariseilor
am fi întrecut măsura fărădelegii lor?
De-am mărturisi noi din zilele strămoşilor
calea izbăvirii de flăcările gheenei a fiilor
am şti cum să-ntrecem măsura măsurii lor?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marjorie: Cam atât pentru azi.
Pat: Marjorie...
Marjorie: Da, dulceaţă?
Pat: Înainte de a pleca, eu şi Paul avem nişte veşti bune. Tocmai am aflat că sunt însărcinată.
Marjorie: Eşti sigură sau doar te-ai îndopat?

replici din filmul serial Mica Britanie
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui înger

Te-ai adus departe printre stele,
Tu, înger blând fără de vină,
Eşti pentru ţară un erou.
Acum tu ne priveşti din cruce,
Iar ţara noastră va renaşte din cenuşă.

Ce crud a fost, Liana – al tău destin!
Şi Dumnezeu a vrut ca să te cheme,
Ţi-ai apărat cu demnitate tricolorul,
Cu sufletul ţi-ai apărat poporul,
Iar pentru ţară te-ai jertfit ca un martir.

De ce te-au judecat prea crunt călăii?!
Când tu aveai o viaţă de trăit...
În apele învolburate şi meschine
Te-ai avântat, Liana – şi-ai pierit...
De ce atâta groază pentru tine?!

Eroii toţi prin noi or să trăiască,
Să ne amintim de ei cu demnitate,
Prin cuget şi simţiri să ne unească,
În viaţă, până dincolo de moarte;
Călăii vinovaţi cu viaţa să plătească.

Nici lacrimi nu-s, eroii să ni-i plângem,
Prin săli de tribunale alergăm,
Dosare prăfuite sunt neluate-n seamă,
Iar pe obraz mai arde o lacrimă de mamă...
Dar din acestea toate nimic nu învăţăm.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda: este atunci când te-ai privi în ochi şi nu ai lângă tine decât... cuvinte!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dianei când e albastră

Ai fost
născută
pentru
cuvinte

Şi-ai
ratat

Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers

(Mai
păstrez
pentru
final
un
vers)

Ai
dezbrăcat
realitatea

Până
ai
ajuns

Vorba
poetului

La
esenţa trandafirie
a
lucrului
în
sine

Şi
nici
aşa
n-a fost
bine

Nemulţumită

Te-ai
apucat

Să
pictezi
îngeri

Direct
pe
bolta albastră

Când
ai
ajuns
la
Dumnezeu

Te-ai
oprit

Tată

Asta-i
mama
noastră

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doar oameni şi un singur Dumnezeu

Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca nişte trepte
pe care călcăm
şi ne înălţăm
unul
pe celălalt

înfricoşător e doar momentul
în care ne afundăm
tot mai adânc
pentru a face loc
şi altora
în pământ
nimeni nu-şi cunoaşte identitatea
chiar şi Dumnezeu preocupat de alte lucruri
uită să mai treacă pe la tine
umbra din care întunericul
şi-a construit adăpost
îşi caută înlocuitor
nu există un AZI din care
să crească alte umbre

există doar oameni şi un Dumnezeu
care din propria lor suferinţă
şi-au modelat chipul pe lut

poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

(reţetă pentru eternitate)

m-ai întrebat:
vrei?
şi ţi-am spus:
nici nu pot altfel
uneori viaţa nu are bifurcaţii

dimineţile erau portocalii iar dragostea nu avea definiţie
era un fel de reţetă pentru eternitate

dar într-o zi ai dispărut.
poate că te-ai plictisit -

nici nu te-am auzit plecând
ciudat -
şi probabil ţi-ai făcut bagajul în grabă
că ai luat cu tine câte un pic din toate
ai vrut poate să păstrezi ceva
ironic -
acum toate au rămas stricate.

poezie de Alex Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerul zădărniciei

Dacă tu nu te-ai mişcat,
Ai ajuns, zău, mai bărbat?
Ţi-ai găsit şi tu perechea,
Stând pe loc, măi nichipercea?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet (Câţi ochi frumoşi şi visători, poete)

Câţi ochi frumoşi şi visători, poete,
N-or fi plângând pe versurile tale!
A, de-ai putea să le-nsoţeşti în cale,
Te-ai consola văzând cu câtă sete

Le sorb fecioarele sentimentale,
Cum te-ndrăgesc, zeu palid cu lungi plete,
Şi-şi torc iluzii, şi dorinţi secrete,
Şi basme dulci, din cântecu-ţi de jale:

Pe cartea ta se-nvaţă să suspine
Atâtea inimi gingaşe, curate...
Tu nici le ştii. Înstrăinat de tine,

De dor te mistui în singurătate;
Doar filele, de sufletul tău pline,
Strâng amintiri duioase flori uscate.

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lectura: este atunci când, după ce te-ai trezit, deschizi o carte ca şi cum ţi-ai spăla sufletul... pe ochi!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imunitate

Sistemul tău imunitar
E foarte bun, dacă mă ţine
La kilometri de hotar
Şi-aproape la un pas de tine.

Ţi-ai pus departe graniţa
Sau te-ai retras în tine toată,
Căci am trecut cu raniţa
În spate, nici măcar lătrată.

Să nu mă-trebi ce-aveam în ea ;
Nici dinamite, nici grenade,
Numai atât: Iubirea mea –
Sub nicio şarjă ea nu cade.

Deşi mai am o bună parte
Din drumul ăsta foarte lung,
De tine, tu eşti mai departe
Decât am reuşit s-ajung.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (31 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile comandă mângâind

Iubire comanda-i la tine
iar mă chinuieşti cu ora
parcă-mi arde foc în vine
foc la dispoziţia tuturora

Chiar mă chinuieşti cu ora
stai culcat salt înainte
îngeri la joasă înălţime flora
iar dispare în cuvinte

Stai culcat salt înainte
parcă-mi arde foc în vine
comori printre morminte
iubire comanda-i la mine

N-am să te urăsc cu ora
prada mea şi-a tuturora

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!