Pe-un taler să aşezi, poete...

Pe-un taler să aşezi, poete, lutul greu
Că doar din lut suntem şi tu şi eu...
Pe-al doilea taler pune fantezia
Şi vei vedea cât trage Poezia!

Căci ce-am fi noi, afară de pământ
De n-am trudi cu râvnă la cuvânt?
Ce-ar zice oare Creatorul, dacă,
N-am scoate-un vers divin din piatră seacă?

Prietene, care citeşti şi ai chemare,
Răspunsu-l afli chiar în întrebare:
Cum să nu fie Poezia "grea"
Când litere de plumb rodesc în ea?!

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un taler stă binele, pe celălalt taler stă răul. Între ele, oscilând ca o limbă de pendul, stă însuşi omul.

aforism de Mihail Mataringa (5 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce-ar zice Don Quijote dacă ar vedea ditamai eolienele din zilele noastre?!

aforism de Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Bacovia, după ce a citit în cenaclu poezia Plumb

Poete scump, pe frunte
Porţi frunzele de laur,
Căci singur, până astăzi,
Din plumb făcut-ai aur.

epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul pare atât de fals încât pot să-l aşez pe acelaşi taler cu nimicul în care zace poezia mea de multă vreme...

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem

Am promis că voi vorbi
Cu Dumnezeu.
Multe întrebări musteau
În pieptul meu.

Şi-n cuvânt şi în lumină
M-am născut,
Străin eram, eram stingher,
În Cerul Sfânt.

M-am risipit ca un ecou
În flori de mirt,
M-am înălţat mereu mai sus,
Mai fericit.

Dar n-am aflat în drumul meu,
Oh, n-am aflat,
Adevăratul Dumnezeu
Ce-am căutat.

Lumini ardeau în Cerul Sfânt,
Mângâietor,
Iar eu, un înger pământean,
Plângeam de dor.

Şi m-am întors, un pământean
Cu suflet gol...
Suntem pământ, suntem pământ
Neroditor!

În lumea noaastră lacrimi cad
În tina grea,
Chiar dacă-n suflet încă ard
Frânturi de stea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talerul

Am cumpărat de la un negustor bătrân o cumpănă
şi-am dezlegat-o de-al ei praf;
Am aşezat-o’n raft, şi taler am umplut
cu tot ce minţii mele i-a rămas.
Şi-am furişat în taler frumuseţe
şi pe furiş priveam cumpăna Ta;
Tu mă priveai zâmbind, dar cu tristeţe,
şi-am observat că se-nclina exact cum se-nclina a mea.
Dar dup’o vreme nu te-am mai văzut
şi n-am mai luat aminte la cântar...
m-am depărtat încet spre nevăzut
şi-am pus în taler gândul meu murdar.
În ce’lalt taler erau zvonuri parcă
venite de-undeva din trist trecut
Iar talerul plutea, de parcă,
Trecutul meu era pe drept avut.
Şi-aşa a fost...
Acuma stau să număr toţi anii ce-au fugit ca gând furiş...
Am preţuit în cumpănă mult aur
pe care-am dat bani grei, sau mai puţini;
Şi m-am crezut pe mine mai degrabă,
sau mai degrabă am crezut nişte străini.
Când te puneam pe tine în balanţă
talerul meu părea că e mai greu
Tu mă iubeai zâmbind, de la distanţă
şi te-ntristai că mă-nşelam mereu.
În cumpăna ce o ţineai Tu-n mână
Talerul meu era un pai în vânt.
Un praf ce nu clinteşte, nici n-amână
acul care măsoară preţul pe pământ.
Şi m-ai chemat...
Şi mi-ai făcut cadou talerul Tău...
Acuma parcă lucrurile-s altfel...
Acuma parcă totu-i NOU.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictare, cu sfinţire

Aş vrea să fiu pui de Luceafăr
Şi poezia în stele s-o slăvesc,
Doar că nu pot ca să transmit
Decât din ceruri ce primesc.

Căci tot ce-am scris până acum
Nu mi-a furat timp de gândire,
Am scris ce din subconştient
Mi-a fost dictat cu dăruire,
N-am îndrăznit ca să sfidez.

Şi pentru acest dar sfânt, divin,
Îi mulţumesc lui Dumnezeu
Că m-a ales ca mesageră,
A versului real şi greu,
Balsam în suflet, cu trăire.

Aşa că, nu mă condamnaţi
Că scriu naiv, stângaci sau prost,
Reproşurile nu au rost,
Căci totul, jur, mi s-a transmis
Ca o dictare, cu sfinţire.

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem naşte din cenuşă

Finalul e trist Poete
şi mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.

Dacă în loc de prostituţie
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituţie
n-ar fi instinct carnal,

Omenirea ar renaşte
bob de rouă în cuvânt.
N-aş mai ezita minute
să m-aplec şi să mă-ncânt.

O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.

Poem naşte di cenuşă
şi la cer deschide uşă.
Fii sublim ca o măiastră
din foc aripi vor să crească.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e, oare, poezia?

Ce e, oare, poezia? Este una dintre arte
Ce se naşte ca o taină făcându-ţi din sine-şi parte.
Câte tâlcuri duce-n cuget, pline de înţelepciune
Nu poţi să le afli singur, nici o-ntreagă naţiune.

În atâta vălmăşeală de idei şi gânduri stranii
Când te urcă şi coboară ca-ntr-un iureş numai banii,
Ca sihaştru-n meditaţii, aciuat pe-o buturugă
Stă poetul prins ca-n vrajă, ticluind vers ca o rugă.

Cât de viu, dar nu trăieşte, doar scriind ce pune-n carte...
De nimic nu se-ndulceşte din ce-ar vrea, până la moarte
Şi de rabdă, mult visează şi în zi, dar şi în noapte
Ţinând soarele şi luna, ceru-ntreg de stele-n spate.

Gârbovit de-atâtea ofuri, zugrăvit a întristare,
Se-ncâlceşte printre doruri prea departe călătoare
Şi gândeşte şi socoate cum se află alinare
Pe pământ, în astă viaţă, pân' la ultima suflare

Şi curg versuri răsucite şi mai iuţi şi mai domoale,
Nici furtuni, nici vreun cutremur nu le pot şedea în cale
Şi când pana-ngălbenită ce să scrie nu mai are
Iar îl macin-o durere ce împunge şi mai tare.

Nu-i răgaz de aşteptare când alt fir cărunt mijeşte
Şi se-nalţă-n contemplare strălucind dumnezeieşte,
Căci iubind atâta viaţa şi-ai ei muguri de iubire
Roagă cerul să-i dezlege versul ce îi e psaltire.

Ce e, oare, poezia, ce-i poetul şi-a lui viaţă?
Un pachet de nostalgie cu visări de minte creaţă...
Să îi daţi, vă rog, iertare, măcar cât un bob de linte
Că-şi dă tot ce-n suflet are în vers de luare-aminte!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ieri mână în mână cu azi. Poezia este azi în zâmbet cu mâine. Poezia este copac şi frunze. Poezia este glas şi cuvânt. Poezia este talpa piciorului călător prin lume. Poezia este glasul lui Dumnezeu în gura unor subiecţi purtători de cuvânt.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Februarie

E noapte şi-i rece, afară
e umed şi totu-i pierdut ;
singurătatea începe să doară
căci oameni în jur n-am văzut.

Încep să mă-ntreb dacă oare
s-au dus ale vieţii clipiri.
Ce viaţă, ce gânduri, splendoare
primeam peste tot cu priviri.

Ce ceaţă! Nu-i nimeni prin preajmă
şi cred că încet îmi pierd calmul
Iar locul e gol, plin de spaimă.
Aici pân' şi eu îmi pierd charmul.

Dar unde mă aflu, de ce?
N-am terminat de trăit încă-n lume.
Aştept în răcoare s-aud tot ce zice
liniştea oarbă ce-mi provoacă spume.

E-o stare de frică şi teamă de-orice
lucru ce-l simt sau chiar de-l gândesc ;
m-aşez 'grămădit pe jos să îmi plece
măcar o secundă ochii ce pândesc.

N-am linişte, n-am pace, n-am aer,
n-am nici putere să strig şi nici cui,
că de-ar întinde o mână, eu ager
m-aş prinde de mâna oricui.

Acesta e iadul sau poate
doar purgatoriul în care nu cred.
Poate aici îmi mai pierd din păcate.
Miroase a vină, a groază şi-a putred.

Ah, viaţă nebună ce-am trăit acolo
pe când eram zeul suprem,
nu m-am aşteptat o secundă
ca eu să ajung la extrem!

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poezia

Dacă poezia este taina florii
înseamnă că prin ea trec albine;
fagurii sunt aproape.

Dacă poezia este sunet, secretă atingere,
înseamnă că prin ea trec veşniciile,
sub care nimeni nu este singur.

Dacă poezia este uimirea astrelor,
înseamnă că prin ea sună cornul
de aer înrourat al dimineţilor.

Dacă poezia e rânduiala lumii
înseamnă că şi de la naşterea ei
se numără vârstele,
cu fiecare vers un alt an UNU
se-nscăunează
în lume...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia
O emisie de cuante
de inspiraţie aleasă
dacă se pune în arc
devine coardă
dacă se pune în tolbă
devine săgeată
dacă se pune în teacă
devine sabie
dacă se pune în lacăt
devine cheie
dacă se pune în plic
devine mesaj
dacă se invocă
devine incantaţie sacră
dacă se pune în univers
devine eternă
dacă se transcrie
în cartea vieţii
va fi o splendoare.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să îmi răspunzi, poete?!

Poţi să îmi răspunzi, poete, vreun cuvânt mai ai la tine,
Pentru mine, ce-n iubire sclav am fost şi am rămas?!
De iubirea mi-este scrisă-n slova cărţii sibiline,
Sub coperţi închise-n pripă, strâns legate-n canafas?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Vreun biet vers ai la-ndemână,
Să-ntocmeşti o odisee, despre-un nesfârşit calvar,
Sau în ceasul de pe urmă mă voi odihni-n ţărână,
Fără să mă ştie nimeni, simplu mort pe-un inventar?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Poate-ţi prisoseşte-o strofă
Din eternul somn al morţii să mă scoţi nemuritor,
Să-mi privesc sfârşitu-n faţă nu ca pe o catastrofă,
Ci ca pe o ploaie-n treacăt, peste Styxul curgător?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Mi-ai făcut o poezie,
Mie-ndrăgostitul veşnic, ce-am bătut la poarta ta,
Ce-am purtat o viaţă-ntreagă a iubirilor făclie?!
A sosit clipa, poete, scrie, nu mă întrista!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poezia seacă şi săracă

A mai trecut o zi, chiar două zile
Şi versul se-nvecheşte ca şi noi,
Răspunsuri aşteptăm să ne găsească
Şi noi plecam doar chinuiţi şi goi.

Mi-e versul trist de-atâta aşteptare,
Ţi-am scris aşa, să mă-nţelegi,
Dar te uitai pe rânduri oarecare
Nevrând să vezi cuvintele întregi.

Şi-am povestit în poezii iubirea,
Aş vrea din nou să mă topesc în ea
Şi m-aş schimba pe mine cu tăcerea
Să nu te mai aud în mintea mea.

Mi-e poezia seacă si săracă,
Ţi-am fost cuvânt şi strigătul culori
Şi mâine de-ai veni strângând în braţe
Din file... am rămâne cititori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poezia seacă şi săracă

A mai trecut o zi, chiar două zile
Şi versul se-nvecheşte ca şi noi,
Răspunsuri aşteptăm să ne găsească
Şi noi plecăm doar chinuiţi şi goi.

Mi-e versul trist de-atâta aşteptare
Ţi-am scris aşa, să mă-nţelegi,
Dar te uitai pe rânduri oarecare,
Nevrând să vezi cuvintele întregi.

Şi-am povestit în poezii iubirea,
Aş vrea din nou să mă topesc în ea
Şi m-aş schimba pe mine cu tăcerea
Să nu te mai aud în mintea mea.

Mi-e poezia seacă si săracă,
Ţi-am fost cuvânt şi strigătul culori
Şi mâine de-ai veni strângând în braţe
Din file... am rămâne cititori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-ar fi poezia?

I. Şi ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumuseţea?
Ce-ar fi ş-un muritor
Când n-ar simţi amor;
Ce-ar fi şi veselia
Când n-ar fi tinereţea;
Ce-ar fi nişte comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi măreţul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moştenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simţiri.

II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca şi un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îşi uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, -
Abstracţie-n simţire, -
Îşi pierd a lor gândire;
În tine toţi trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ţi simţi că vine,
Ăst vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.

poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Boleyn (către Norfolk): Va veni un moment când încrederea regelui în ministrul său va atârna în balanţă iar atunci, Domnia Ta, vom pune adevărul nostru în taler... iar talerul va atârna greu.

replică din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!