Dialog
M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Și nu mă ții la tine în cap.
Și i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca și alții să citească al meu gând!
Ea atunci m-a înțeles și mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiți că eu sunt o simplă poezie
Și lumea e plină de atei.
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre hârtie
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prietenie
- poezii despre melancolie
- poezii despre gânduri
- poezii despre bucurie
- poezii despre ateism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.