Somn de bețiv

Rămășițile toamnei
fermentând în ploaie;
o colibă rece
printre frunze care cad;
eremitul
a dormit până târziu;
acum el își mai toarnă vin –
își golește paharul.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Ploaie rece...

E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.

E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...

E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?

E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...

E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!

poezie de (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Paharul și butoiul cu vin

Te-nșeli crezând că dacă bei cu paharul mic,
N-o să golești butoiul, iubitul meu amic.
Tu asta ține minte, când bei cu înfocare:
Paharul mic golește chiar și butoiul mare.

poezie de din Elogii vinului și viei (9 ianuarie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Fiecare bea atât cât poate – nici mai mult, nici mai puțin – până se golește paharul.

proverbe lituaniene
Adăugat de Florin MercasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Rondelul bețivului

E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej,
Deși e slab ca un gătej
Că-i băutor fără măsură.

Soarbe ultima scursură
Și se tot duce val-vârtej,
E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej.

Șterge cu șervetul bej
Sfânta "cuminecătură",
Dar nu știe cu ce prilej
În pahar nu-i picătură,

E înebunit de băutură.

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunzele toamnei

Dimineața e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt calești cu flori
Și cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite și plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roșcate
Au bătut și-n geam speriate,
Vântul bate și e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteți plăpumioare.

poezie de (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai târziu în seara asta

Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ți-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îți imaginezi tu,
e înalt și mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi și noapte
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.

cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Mihaela Banu

În poarta toamnei

În poarta toamnei tainic bate vântul,
Strângând în brațe frunze din hogașe,
Iar ramurile pomilor, golașe,
În peticit strai i-au vestit debutul.

Ea-și numără nerăbdătoare rodul
Si turnând vinul dulce în potire,
Închină pentru-a frunzelor nuntire,
Ce-n ceas târziu și-au acceptat exodul.

Ecoul rătăcind prin văi mai strigă,
Dar glasul lui se pierde în pustie,
Descătușând și ultima verigă

Ce păstra vara-n vârf de ierarhie,
Până pumnalul toamnei să se-nfigă
În pieptu-i crud, fără anestezie.

sonet de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Umbrela de ploaie

În ropot de ploaie,
iarna-și înmoaie
ultima bucățică de toamnă,
iar cu un nour albastru ce toarnă,
închide, oftând, orice rană...
O foaie plăpândă se lasă stropită
de alba cerneală, acum, risipită
prin colțuri, pe margini și, plină de sens,
cu fulgi de zăpadă, se-ascunde-ntr-un vers...
E iarna, dar plouă...
Cerul senin și-a tras într-un ceas,
perdeaua albastră de rouă,
iar eu, la pas, pe poteci ce se-afundă
în lutul ce curge ca o secundă,
mă strecor printre picurii reci,
având ca umbrelă de ploaie, o umbră...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou de toamnă

S-a stârnit afară vântul
și am căutat cuvântul
printre ramuri scrijelite
și frunze îngălbenite.

S-a stârnit apoi o ploaie,
păsările alungând
din copacul ce se-ndoaie
de tristețe, la pământ.

Printre picurii de ploaie,
care repezi se abat
toamna-mi pare-o ghionoaie
alungată din palat.

Răzvrătită și geloasă
tună, fulgeră de zor
pe o soră luminoasă
care doarme, somn ușor!

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ploaie de toamnă

Plouă mărunt, dar nu e nici un bai,
Că n-am plecat în zori de zi la vie,
Se spală praful ciorchinilor bălai-
Și eu mă mai răsfăț prin poezie!

Și totusi, ziua e cu spor, si e frumoasă,
Că mi-am făcut prieteni noi vreo zece,
Cu care o să-nchin curând o tămâioasă -
Când o fi toamna sură și mai rece!

Până atunci ne umplem doar paharul,
Cu vinul poeziei bun și sfânt,
Pe care ni-l strecoară-n suflet harul-
Ori muza ce ne mangâie-n cuvânt!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mirela Grigore

Simfonia toamnei

Se pregătește creanga pustiită,
Ca să-și primească dalba ei ninsoare
Să-și pună candelabre-n loc de floare,
Visând la primăvara însorită.
Din fiecare mugur care doarme
Se simte pulsul toamnei răzvrătite
Și-, n frunzele ce-aleargă răvășite,
Divina simfonie piere-n larme.

Se pregătește inima ciobită
Să-nalțe-n Ceruri ruguri de lumină,
Și-, n suflet, amintirile suspină
Că anii au trecut ca o clipită.
Nisipul din clepsidră parcă-i ață
Și scurge, ritmic, în secunde clipa,
Pe stânci golașe se-odihnește-aripa,
Iar tinerețea zace-ntr-o fâneață.

Se pregătește stolul ca să plece
În locuri cu verdeață și mult soare,
Dar țese-un foșnet de mătase-n zare,
Sfidând un vânt rebel și-o ploaie rece.
Din fiecare țipăt de cocoare,
Se-nalță-un dor de noi și de iubire,
Și-, n Paradisul toamnei, în potire,
Ne cântă Liszt, de-o vreme, peste mare.

Se pregătește-o altă filă-n carte
Să scrie la răscrucea toamnei noastre
Un cânt duios metaforei albastre
Și visuri noi în crengi și frunze moarte.
Copacii goi se clatină a rugă,
Ne pun în simțăminte iar iubirea,
Iar Cerul ne aduce împlinirea,
În frunza toamnei dusă la ierugă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există nicio lege care să-i pedepsească pe cei care te înjunghie cu vorbe sau îți toarnă cuvinte otrăvite în paharul cu apă pe care îl bei.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Lapovița

suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă

și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă

arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece

și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece

mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine

albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...

poezie de (16 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Lăcrămioara Vasuian Apostu

covor de frunze –
printre ițele toamnei
raze de soare

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimă de toamnă

A mai trecut o vară și atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veștejită care moare,
Și lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,

Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Și salcia care se-apleacă trist în calea ta
Și-aștept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,

Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munți și văi adânci
Și-am să mă rog ca să găsești cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ora de ploaie

Mă mai încearcă, uneori, câte o ploaie
Și mi se risipesc picurii ei prin sentimente,
În torente,
Până când ridic ochii spre cer
Și nu văd acolo nici un nor și nicio stea
Sau altceva
Diferit de culorile ochilor ce mă privesc de prin amintiri
Cu gust de furtună
Sau cafea bună
Sorbită pe-ndelete dimineața
Sau tăinuită după cină,
La ora când nu știi dacă e prea târziu
Sau prea devreme
Pentru o ploaie care vine
Dacă vrea,
Când vrea
Și-mi udă ziua
Sau noaptea
Sau numai ora când mă încearcă și mă risipește
Printre torente
De sentimente.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă toamnei ruginii

Aleargă-n vânt, chihlimbării,
De sângeri și de jad pătate.
Iar, pe poteca dintre vii,
Voal foșnitor de frunze moarte...
Pe cer aleargă nori... Pustiu
De păsări este cerul, azi
Și în apusul sângeriu
Dansează cetele de brazi.

Aleargă-n vânt, chihlimbării,
Printre mătăniile de stele,
Frunze și fluturi. Tu nu știi
Că voi pleca și eu cu ele?!
Nu știi că în tăcerea grea,
Sub pleoapa vremii plumburie,
Ca un cocor eu voi zbura?!
Unde anume?! Cine știe...

De sângeri și de jad pătate
Mi-s tâmplele... Ce toamnă grea!
E-un drum, același... către noapte...
În toamnă iar voi evada...
Nemărginirile solare
În valuri plumburii s-au dus.
Mai tare toamna asta doare!
Lumina-n noapte s-a ascuns.

Iar pe poteca dintre vii,
Cănd trec aducerile-aminte,
Miros gutuile-arămii,
De bruma toamnei ceruite.
Copaci de-acum atât de goi,
Se-apleacă-n plângeri. Timpul trece
Și plouă, plouă zi de zi
Și-i tot mai rece, tot mai rece...

Voal foșnitor de frunze moarte
Se-apleacă peste chipul meu
Și sunt un fluture de noapte
Căzând străin la pieptul tău.
Mă dor aripile întinse,
Cerșesc solarul jurământ,
Dar toate, de acum, sunt vise.
De mâine-am să devin pământ.

Pe cer aleargă nori. Pustiu
Se desenează în adâncuri
Și pentru mine-i prea târziu.
Voi alergați către-nceputuri!
Pictați o altă primăvară
Pe pleoapa ochiului bolnav
De alb, de roșu, de lumină...
Plânge în toamnă ochiul cav...

De păsări, este cerul azi,
Gol precum cerul de furtună.
O pasăre te-nalți și cazi
Și mii de cioburi se adună
Din carnea care a rămas
Plutind fâșii pe putred cer
Și trupu-n rug de frunze-a ars...
Ce crud destin! Ce greu blestem!

Și în apusul sângeriu
Se-nalță rugi de inimi frânte.
Voal de mătasă ruginiu,
Bătând precum un ceas, ascunde
Lumina-n falduri de argint.
Și tâmpla în zvâcniri se pierde
Precum un clopot... E târziu!
Se scurge toamna-n noi, se pierde...

Dansează cetele de brazi –
Jad și cleștar, în dulci poeme.
Tu, taină,-n adormire cazi!
Ne lași ale tăcerii semne...
Melancolie, vis, căderi,
În haosul ce ne-nconjoară
În pragul fiecărei seri,
În gerul aspru de afară.

Dansează cetele de brazi
Și în apusul sângeriu,
De păsări, este cerul azi,
Pe ceru-nnourat, pustiu.
Voal foșnitor de frunze moarte...
Iar pe poteca dintre vii,
De sângeri și de jad pătate,
Aleargă-n vânt, chihlimbării...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipele (autumnală)

În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu plânsul tremurat –
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.

Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele - jivine se-ascund printre copaci,
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.

Ca pe-o cămașă aspră îmbrac singurătatea,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se risipească prin vântul toamnei, rece.

Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiece perete în lume evadeaz㠖
Afară-n vânt sălbatic, doar caii înspumați
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.

poezie de
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Clipele (autumnală)

În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu doruri pe-amurgite,
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.

Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele – jivine se-ascund printre platani
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.

Îmbrac singurătatea ca pe-o cămașă groasă,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se răspândească prin vântul toamnei, rece.

Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiice perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatec doar cai fără zăbale
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook