Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb
Deşi ştiu că nimeni
Nu va putea să citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înţeles –
E mai uşor să accepţi un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.

Mă încăpăţânez
Să scriu alb pe alb
Deşi mi se spune
Să folosesc cel puţin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.

Dar,
Acum şi aici
Nu am decât o culoare
Care poate
Să le cuprindă pe toate
Şi scriu cu alb pe alb
În zadar.

poezie de Ana Blandiana din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, nu sună întotdeauna de două ori

Îţi scriu de-aici, dintre iluzii, îţi scriu pe-o clipă, un minut,
Despre-ndoieli, despre confuzii şi despre nodul desfăcut.
Îţi scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struţ,
Pe ambalaje de-ngheţată, pe butelia din căruţ.

Îţi scriu pe zidurile ude, pe etichetele din mall,
Pe caserole cu agude, îţi scriu pe paracetamol.
Îţi scriu de ce, şi cum, şi unde, îţi scriu pe binele din rău,
Despre-ntâmplările rotunde, despre-nălţimi şi despre hău.

Îţi scriu cu pana de benzină, îţi scriu cu frâna de motor,
Cu mintea de nimicuri plină, cu răsuflatul "iar mi-e dor".
Îţi desenez, pe gânduri, stele, pe pietre scrijelesc viori,
Nu-îmbrac destine paralele, îţi scriu, doar ţie, uneori.

Îţi scriu cu tocul de la uşă, îţi scriu pe umeri cu stilou,
Despre un drum, pictat c-o tuşă inconfundabilă-n tablou.
Îţi scriu, de azi, fără oprire, îţi scriu de mâine până ieri,
De ieri, pe ochi, ţi-am pus poprire şi nu accept negocieri.

Îţi scriu ce ţi-am mai scris odată, îţi scriu ce n-am mai scris nicicând,
Îţi scriu scrisoare demodată, îţi scriu vorbind, îţi scriu tăcând.
Şi dacă nu primeşti ţidulă, nici telegramă, nici răvaş,
Fii, măcar azi, un pic credulă: vina e numai la poştaş.

poezie de Eduard Lupascu (22 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului
ţi-aş fi ultimul Dumnezeu updatat
aş putea să îţi scriu
cum e să mori
din viaţă în viaţă
sufocat de neputinţa regăsirii
pentru că respiraţiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aş putea putea
de ce nu
să îţi povestesc draga mea
cum e să te faci că eşti viu
milenii după milenii
şi ceilalţi să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îţi scriu
despre toate aceste nimicuri
şi plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a fiinţa sau nu
ar putea părea puţin ciudat
nu-i aşa
să primeşti o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
şi Poştaşul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să ştii...

aş putea să îţi scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
şi am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului
ţi-aş fi ultimul Dumnezeu updatat
aş putea să îţi scriu
cum e să mori
din viaţă în viaţă
sufocat de neputinţa regăsirii
pentru că respiraţiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aş putea putea
de ce nu
să îţi povestesc draga mea
cum e să te faci că eşti viu
milenii după milenii
şi ceilalţi să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îţi scriu
despre toate aceste nimicuri
şi plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a fiinţa sau nu
ar putea părea puţin ciudat
nu-i aşa
să primeşti o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
şi Poştaşul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să ştii...
aş putea să îţi scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
şi am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea

stă cineva şi-nghite sec
din setea mea
mai sorb din ape de Borsec
mai scriu ceva

mai scriu de dor nepământesc
de Anunnaki
mai scriu că nu te mai iubesc
deşi se poate

şi c-aşi veni şi azi la tine
deşi-i târziu
printre decenii şi destine
doar pot să-ţi scriu

chiar dacă cineva iar stă
şi toate trec
tu ştii o sete-n ce constă
şi-n ce un sec..

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să-ţi povestesc dorul

cine se pricepe să traducă
fiecare literă a sa
e ca şi cum te-aş iubi
într-o limbă de jale
dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
aşa că nu te-aştepta să-ţi desenez
urmele trecerii
prin muzica vieţii
nu iubito
nu-ţi pot desface trupul cu dalta
nu te curăţ de ideal
cu nicio dimineaţă
cu nicio mângâiere
nu te aştepta să-ţi scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să-ţi scriu adâncul
cum să cuprindă cuvintele
patima buzelor
cum ar putea biata mea minte
să gândească cărările neîntoarse
dintre inimii
cum aş putea să-ţi scriu
ceea ce nicio lume nu poate
cine sunt eu să te iubesc în cuvinte
printre fraze cu subînţelesuri
ori mirări interpretabile
chiar aşa
cum aş putea să-mi scriu iubirea
decât în limba dorului

ştie cineva un translator de dor?

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate îşi servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai ameţitor

Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra şi nici grădina lor

Şi ce aş putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranţe încolăcite pe structura lor

Şi iată că am scris
Din suflet şi din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul din gând

nu vreau să scriu după tipare,
chiar dacă am îndemânare,
prefer cuvântul inspirat
din gândul pur, nealterat,
când tot ce dăinuie în vers
e provenit din univers.

desigur, nu e prea uşor
să stai la mâna zeilor,
să desluşeşti ce îţi şoptesc,
să nu crâcneşti când poruncesc,
să scrii pe fundul de abis
despre pierdutul paradis...

să fie scrisul tău un dar
când totul pare în zadar
pentru cei care au uitat
cine i-a binecuvântat....
eu pot să scriu oricum, oricând,
dar scriu când zeul meu e-n gând,

un zeu care mereu mi-a fost
la vitregie - adăpost,
iar la durere - vraci ocult,
magie-n versuri şi tumult,
un zeu care mi-a dăruit
poemul fără de sfârşit,

un zeu cu suflet de copil
rugându-mă să fiu umil
atunci când lumea este rea
şi când povara este grea,
un zeu ce este-n fiecare,
în sentiment şi-n cugetare...

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am scris prima poezie, în sensul că nu ştiam încă să scriu, pe la 4 ani şi ceva. Pur şi simplu am simţit nevoia să scriu. Este o formă de exprimare, nu un omagiu pentru cineva.

citat din Ana Blandiana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu să te iubesc în cuvinte

oricum dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
aşa că nu te-aştepta să-ţi pictez
urmele trecerii prin muzica vieţii
nu iubito
nu-ţi pot desface trupul cu dalta
nu te pot curăţa de ideal cu nicio mângâiere
aşa că nu te aştepta să-ţi scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să scriu adâncul
cum să cuprind patima
cum ar putea biata mea minte
să gândească cărările neîntoarse dintre inimii

cum aş putea să-ţi scriu
ceea ce nicio lume nu poate citi
decât într-o oarbă limbă de jale
cum aş putea să scriu iubirea altfel
decât în limba dorului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, una, nu scriu pentru recenzori. Cu siguranţă, nu scriu pentru a-mi măsura puterile cu alţi scriitori. Nu scriu nici pentru a eleva minţi. La asta, se pricep toţi ceilalţi, mai citiţi şi mai aprigi decât mine. Eu scriu, ca să ajung la inimi.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am despăturit un pic

Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
îşi agaţă picioruşele în semnele de punctuaţie,
atât de bine scriu.

Aş putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc şi cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mişcării sale aiurea rămâne.

Ştiu, despre mine e vorba,
e ca şi cum mi-aş fi despăturit sufletul,
l-aş fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca să văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea vine de la Dumnezeu şi se întoarce tot la Dumnezeu. În rest, când vreau să zbor, mă apuc şi scriu. Nu ştiu dacă scriu bine, dar, în general, textele mi le scriu singură. Nu ştiu dacă sunt poezii, dar puţin fior poetic, acolo, tot au! Îmi place şi fac asta cu toată fiinţa mea. De fapt, în momentul în care nu voi mai putea face asta, înseamnă că voi muri.

citat din Dida Drăgan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri ratate

Scriu că nu mai pot să tac
scriu căci aş putea să mor
ca o pasăre-n copac
înlemnită vai în zbor

Scriu căci aş putea să mor
scriu că vouă nu vă pasă
(scaunul n-are picior
însă are-n schimb o masă)

Scriu că vouă nu vă pasă
dacă-s pasăre-n copac
ori cu îngerii acasă
scriu că nu mai pot să tac

Şi când tocmai m-am născut
mor şi-o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tăciune şi-un cărbune

M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă ţin c-o frază foarte lungă,
Şi-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.

Trădez cuvintele şi-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.

M-apuc de scris în aşteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Şi-ntreb orice cuvânt: Eşti viu?...

Şi-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un ţest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.

Căci dacii nu scriau deloc,
Deşi păstrat-au Focul Viu,
În jurul focului, ci-n foc;
Doar eu, deşi m-ai stins, mai scriu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tăciune şi-un cărbune

M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă ţin c-o frază foarte lungă,
Şi-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.

Trădez cuvintele şi-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.

M-apuc de scris în aşteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Şi-ntreb orice cuvânt: Eşti viu?...

Şi-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un ţest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.

Căci dacii nu scriau deloc,
Deşi păstrat-au Focul Viu,
În jurul focului, ci-n foc;
Doar eu, deşi m-ai stins, mai scriu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţia poeţilor

Adoră ce scriu ceilalţi
nu din simpatie şi nici din povară
nu din fulgi de ploaie
pe la mijloc de vară.
Adoră ce scriu ceilalţi
ce scriu după ochii tăi
nu trebuie să îi înalţi şi nici să-i cobori
să adori
ce...
când...
şi cum scriu...
fiindcă scriu despre ei
bărbaţi sau femei
altruişti, aroganţi
de staturi mijlocii
mult prea scunzi sau giganţi
sunt cu toţi în pustiu
Adoră-le scrisul
nu din bine-n mai rău sau din
rău în mai bine
după zilele goale
sau nopţile pline
Adoră-le scrisul
fiindcă prin scris
tu te scrii şi te ştergi de ideea de tine
şi te-adoră coşmarul
după ce te-ai trezit
că trăieşti într-un vis...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrieri (triolet)

Aş vrea să scriu şi eu aşa ca dânsul,
dar este foarte greu cu pixul meu,
şi când citesc ce-am scris m-apucă plânsul.

Aş vrea să scriu şi eu aşa ca dânsul
casc ochii larg şi mă inspir dintr-însul
şi, că nu reuşesc, suport cam greu.

Aş vrea să scriu şi eu aşa ca dânsul,
schimb fontul, trec pe "Wingdings". Aoleu!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să scriu

Aş vrea să scriu...
Nu pot s-o fac.
Şi rimele
îmi joacă-n cap.
Gândul mi-e nod
nedezlegat
şi ce păcat...
Nici vers nu ştiu
să-mbin uşor
mi-aduc aminte
de alt dor
şi visele încep
să ţeasă...
Mă-ndepărtez
şi plec de-acasă
şi m-aş întoarce
mai spre zori
cu vântu-n
buzunarul gol
să uit de tine
şi să scriu
ce fac
ce vreau
şi ce nu ştiu.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu... tu dormi

Sărutul tău îmi este casă şi veşnic aşternut cu foc,
La fel cum ard amurguri roşii, la fel cum toate au un loc,
Cu strălucirea din adâncuri şi cu puterea unui crez,
Aş vrea să-mi fii în veşnicie cuvântul sacru scris în vers.

Poeme au fost şi încă-s scrise de anonimi sau autori.
Eu voi păstra gândul doar ţie, deşi când scriu... ştiu că tu dormi.
La casa noastră din câmpie unde se-aşterne toamna blând,
Este doar liniştea stăpână şi rar vin adieri de vânt....

În rest sunt toate cum le ştii, cu roşu pal aprins pe faţă
O tufănică a-nflorit în colţ stingher în discordanţă,
Cu galbenul de la cireş şi frunza viţei din cerdac
Lângă portiţa ce-i blocată de ram întins de lliac.

Când scriu... tu dormi, priveşti din cer seninul lumii trecătoare
O rândunică are cuib chiar lângă uşă, la intrare....
Poate-ntr-o zi în zbor pe-o rază, când Luna bolta o veghează
Îţi voi trimite o scrisoare cu ochii care lăcrimează.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât pot meditez

când public
unii spun că scriu mult
am scris câte puţin
anii s-au strâns mulţi şi grei
nimeni nu mă intreabă
doar fac deducţii neadecvate
asta-i lumea noastră

eu îi privesc
cu blândeţea anilor albi

uneori mă întreb de ce mai scriu
şi nu găsesc răspuns
poate că simt ceva interior
ce irumpe fără să vreau

fără dialog fiecare-i mulţumit cu ce crede
eu nu înţeleg preocuparea
cât pot meditez
şi scriu

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!