Zeul din gând
nu vreau să scriu după tipare,
chiar dacă am îndemânare,
prefer cuvântul inspirat
din gândul pur, nealterat,
când tot ce dăinuie în vers
e provenit din univers.
desigur, nu e prea ușor
să stai la mâna zeilor,
să deslușești ce îți șoptesc,
să nu crâcnești când poruncesc,
să scrii pe fundul de abis
despre pierdutul paradis...
să fie scrisul tău un dar
când totul pare în zadar
pentru cei care au uitat
cine i-a binecuvântat....
eu pot să scriu oricum, oricând,
dar scriu când zeul meu e-n gând,
un zeu care mereu mi-a fost
la vitregie - adăpost,
iar la durere - vraci ocult,
magie-n versuri și tumult,
un zeu care mi-a dăruit
poemul fără de sfârșit,
un zeu cu suflet de copil
rugându-mă să fiu umil
atunci când lumea este rea
și când povara este grea,
un zeu ce este-n fiecare,
în sentiment și-n cugetare...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.