Document

Cineva s-a documentat
Şi a zis concludent
Cum că acest univers
E o carapace în extremis
Fără margini
Aparent potrivnic
La cheremul depărtărilor
De aceea oferă
O învoială statornică
Un spaţiu nelimitat
În speţă paradisiac
Fără de constrângeri
Cu extindere accelerată
Din care evadează evident
Numai cine poate
Ca parte emergentă
A unei contemplative
Înstrăinări în devenire
Peste limita vizibilităţii.

poezie de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără limite

Căutând libertate
Seduşi de dorul libertăţii
Mereu încercăm evadare
De peste tot
Din noi şi dintre noi
De orişiunde
Sau de nicăieri
De aia Cel de Sus
Ne-a pus dinadins
Într-un univers infinit
Din care evadează
Numai cine poate
Sau poate că n-are rost
O evadare fiindcă aici
E libertate nelimitată
Care totuşi presupune
O înălţare la ceruri.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extindere

În spaţiu, în intervale goale,
Noi galaxii dau rotocoale.

distih de David Boia (11 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător solitar

Explorator de unul singur
Pe trasee întâmplătoare
Pe itinerare total fortuite
Simpatic melancolic şi răzleţ
Fără alianţe fără însoţitori
Numai ca vântul terestru
Care suflă pe întinderi
Şi nu se ştie de unde vine
Nici încotro se îndreaptă
Sau ca vântul stelar
Hoinar străin intergalactic
În căutare de competenţe
Vizibil în cozi de comete
Veşnic fluctuant şi alternant
Trecător prin portaluri optice
Propriul mentor şi călăuză
Translucid ca un ideal
Până la porţile infinitului
La cheremul unui destin haotic
Survolând ecoul depărtărilor
Veşnic tânăr şi nestatornic
Procreând idei din instinct
Ca să evite impedimente
Ca să ocolească deficienţe.

poezie de David Boia (2 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de rouă ce cade din înălţimi reflectă în pereţii ei tot văzduhul; ceea ce e fără margini în afară se adânceşte înăuntrul ei, afundându-se fără margini. Aşa e şi sufletul omenesc, o oglindă sferică, având în adâncimea ei o conştiinţă; de aceea minunea fără margini, de afară, ne interesează mai puţin decât minunea dinăuntru, tot aşa de fără margini.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care şi-a găsit iubirea are la cheremul lui stelele de pe cer cu univers cu tot.

aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem_fără_titlu

fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp şi spaţiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între vieţile şi morţile noastre

fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toţi îşi caută comoara

fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
şi fără vis
fără vis acest poem nu există

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cai

Apocalipsa fără cai apare
Caci cineva a pomenit de ea
Este vremea din urmă
Sosită inopinat pe terra
Printre muritorii încă vii
Ce va survini asimetric
Şi se repetă aprioric
Sau intervine asimptomatic
Repică ascuţită la cele omeneşti
De la Cel de sus
Şi asta nu-i de bine
Căci omul încalcă reguli
Şi răsplăteşte cetele inumane
Cu fapte pe măsură
Aşa apare frecvent
Apocalipsa fără cai
Doar cu nave spaţiale
În speţă ozn-uri
Şi îngeri cu trâmbiţe.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie şi spaţiu
Atunci când infinitul
Din proprie iniţiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simţiri
Departe de percepţii
Anevoios de tradus
Şi mai greu de definit
Simptomatic de neînţeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin
Acest univers bizar
Un mit arhiplin enigme
Nimicul era eterul
Eterul era eternul
Eternul era divinul
Cu energie infinită
Nesfârşit în devenire
Cu siguranţă reversibil.

poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extensii

Limita transcendenţei
Poate fi pretutindeni
Limita erorilor
Se extinde permanent
Limita de caracter
Pare că nici nu există

Proiectele de aici
Cu alură sacramentală
Sunt greu de găsit

Noi suntem implementaţi
Pe termen scurt
În regim de urgenţă

Alerta ne străbate adesea
Suntem mereu vulnerabili
În raport cu raţiunea

La marginea experienţei
Căutăm starea de echilibru

Cel mai frumos cadru
Ar fi un univers de îngeri
Străjuind planete adiacente.

poezie de David Boia (22 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva poate cunoaşte întreaga lume fără să se zbată să ajungă peste hotare. Cineva poate vedea calea cerului fără să se uite pe fereastră. Cu cât cineva merge mai departe, cu atât ştie mai puţin.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extemporal

Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situaţie la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existenţa
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veşnici şi sacri.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin probabil ca un univers nelimitat să-şi găsească cândva sfârşitul.

aforism de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de acel loc paradisiac al adolescenţei mele, de aleiile mărginite de castanii înfloriţi, de verdele ierbii peste care alerga soarele, de teii rotaţi ce iluminau crângul cu lacul din mijloc, unde mă pierdeam adesea cu ochii, fără gănduri, fără temeri, fără tristeţi.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Privesc cu rezerve
Departe în zare
Şi iată discrepanţa
Insurmontabilă
Oameni infimi
Pe o planetă pitică
Şi peste tot
Universul fără margini
Şi în jur nimic viu
Nici urmă de viaţă
Numai eter
Total relativ
Şi pete de lumină
Sau nori stranii
Din praf de stele

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăştia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăştia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naşte mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca nişte superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-aţi dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie şi lumină,
Voi, care configuraţi o nouă viaţă,
Voi, care extindeţi pururi universul,
În timp ce noi facem doar figuraţie,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...

poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţigările lui

fără - pauză - la - limita - răbdării
ţigările lui
le-am fumat
eu

el nu a fost contra
de ce? să fie

iar cineva
- a stat - a stat - a stat
la - limita - răbdării- fără - pauză
râvnind la scaunul
pe care am şezut
am şezut - am fumat
am fumat
eu

fără - pauză - la - limita - răbdării
ţigările lui

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără limite

Discutam la o agapă
Infinitul mult cu firea
Cine poate să-l încapă?
Numai ea nemărginirea

Întrebă şi o vecină
Unde intră vastitatea?
Cine poate s-o conţină?
Sigur doar imensitatea

Discuţia se aprinde
Zise un moş că după dânsul
Universul nu-l cuprinde
Decât însuşi necuprinsul.

poezie de David Boia (9 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eră determinantă

Era aceea a adus dintru început
mutaţii generice
sub auspicii generale
era aceea era o fereastră cu dichis
tainică şi emergentă
spontană cu reflex înnăscut
consacrată din cuante definitorii
era era un portal
de trecere între lumi
purta elogiul vremurilor
mult peste timpuri
am denumit-o opţional
fiica preferată a lui Cronos
era acea era tare demult
dinaintea erei noastre
şi dinainte de Hristos
s-a închis preventiv cu ivăre
şi s-a deschis numai simptomatic
sporadic se mai întrezăresc din ea
ecouri şi amprente
pe alocuri mutaţii genetice
în structura genomului uman
structura ei predominantă
s-a risipit în praf de stele.

poezie de David Boia (14 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!