Linguini: Uite, vroiam să ştii ce onoare este pentru mine să lucrez cu aşa o...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un cuţit): Nu, tu să asculţi! Vreau doar să ştii cu cine ai de-a face! Câte femei vezi în bucătăria asta?
Linguini: Păi, eu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu alt cuţit): Numai pe mine. De ce crezi că e aşa? Pentru că bucătăria de înaltă clasă este o ierarhie învechită, bazată pe reguli create de bărbaţi bătrâni şi proşti. Reguli făcute special pentru ca femeile să nu poată pătrunde în această lume, dar eu totuşi sunt aici. Cum s-a întâmplat asta?
Linguini: Păi, pentru că tu, pentru că tu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un al treilea cuţit): Pentru că sunt cel mai dur bucătar de pe aici! Am muncit prea mult ca să ajung aici şi n-am să risc totul pentru un coate-goale care a avut noroc! Ai priceput?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini: Când am adăugat acel ingredient în plus, în loc să respect reţeta aşa cum mi-ai spus, aceea nu a fost ideea mea.
Colette: Ce vrei să spui?
Linguini: Adică, eu nu aş fi făcut asta. Aş fi respectat reţeta, ţi-aş fi urmat sfatul. Ţi-aş fi urmat sfatul până în pânzele albe pentru că îţi iubesc sfaturile. Dar...
Remy (şoptindu-i lui Linguini): Nu face asta...
Linguini (ezitând): Am un secret. E cam stânjenitor. Am o ro... Am o rooo...
Colette: Ai o roşeaţă?
Linguini: Nu, nu, nu. Am pe cineva mititel, oh, mic... mic... un bucătar pitic care îmi spune ce să fac.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Larousse: Hei, şefu', uite pe cine avem aici! E Alfredo Linguini! Băiatul Renatei! Acum s-a făcut mare, nu? Îţi aminteşti de Renata. O iubire mai veche de-a lui Gusteau?
Skinner: Ah, sigur. Ce mai faci,...
Larousse: Linguini.
Skinner: Aşa, Linguini, ce drăguţ din partea ta să ne vizitezi. Ce mai face...?
Linguini: Mama mea?
Skinner: Da...
Larousse: Renata.
Skinner: Aşa, Renata. Ce mai face?
Linguini: E bine... adică, nu chiar bine, dar mai bine. Ea a...
Horst: A murit.
Skinner (cu indiferenţă): Vai, îmi pare rău.
Linguini: E în regulă. Ea credea în Rai, aşa că e asigurată... adică, în ce priveşte viaţa de apoi.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colette: Ştiu stilul lui Gusteau pe de rost. În fiecare fel de mâncare Gusteau adaugă şi ceva inedit. Îţi voi arăta. Am memorat toate reţetele lui.
Linguini (scriind într-un carneţel): Adaugă mereu ceva inedit.
Colette: Nu. Respectă reţeta.
Linguini: Dar tocmai ai spus că...
Colette (îl întrerupe): Nu, nu, nu. Meseria lui era să fie inedit. Datoria noastră este să respectăm reţeta.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini (când Colette intră în bucătărie, vede şobolanii gătind şi arată de parcă ar vrea să vomite): Colette, aşteaptă! Colette. Întoarce-te. Colette.
Colette: Să nu scoţi un cuvânt. Dacă mă gândesc la asta, s-ar putea să mă răzgândesc. Spune-mi doar ce vrea şobolanul să gătească.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Skinner: Ce insinuezi?
Linguini: Rămân concediat?
Colette: Nu-l poţi concedia.
Skinner: Poftim?
Colette: Lui LeClaire i-a plăcut, aşa-i? Chiar a insistat să-ţi spună asta. Dacă va scrie o recenzie în acest sens şi află apoi că ai concediat bucătarul care a gătit pentru ea...
Skinner: E un coate-goale.
Colette: Care a gătit ceva ce i-a plăcut. Cine pretindem noi că reprezintă numele lui Gusteau dacă acela nu confirmă crezul său cel mai de preţ?
Skinner: Şi care ar fi acela, domnişoară Tatou?
Colette: Oricine poate găti.
Skinner: Poate că am fost puţin prea dur cu noul nostru băiat care duce gunoiul. Şi-a asumat un mare risc şi noi ar trebui să răsplătim asta, aşa cum ar fi făcut şi maestrul Gusteau. Dacă el vrea să se joace cu riscul, cine suntem noi să-l oprim?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini (l-a prins pe Remy într-un borcan): Şi acum ce fac?
Skinner: Omoară-l!
Linguini: Acum?
Skinner: Nu, nu în bucătărie! Ce, ai înnebunit?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini (către Remy): Bun, hai să ne gândim. Tu ştii să găteşti, iar eu ştiu cum să apar ca un om. Mai trebuie doar să găsim o modalitate prin care eu să fac ce vrei tu, într-un fel în care să nu pară că aş fi controlat de un micuţ bucătar şobolan.

replică din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau (când Remy este încuiat în cuşcă): Aşadar, noi am renunţat.
Remy: De ce spui asta?
Gusteau: Suntem într-o cuşcă dintr-un portbagaj de maşină, aşteptând să ne facem un viitor în produsele congelate.
Remy: Nu, doar eu sunt în cuşcă. Eu am renunţat. Tu eşti liber.
Gusteau: Sunt atât de liber pe cât îţi imaginezi tu că sunt. La fel ca şi tine.
Remy: O, te rog. Sunt sătul să mă tot prefac. Mă prefac că sunt un simplu şobolan pentru tata. Pretind că sunt un om cu ajutorul lui Linguini. Îmi imaginez că tu exişti ca să pot avea pe cineva cu care să vorbesc! Îmi spui lucruri pe care le ştiu deja! Ştiu cine sunt! De ce am nevoie ca tu să-mi spui asta? De ce trebuie să mă prefac?
Gusteau: Dar nu este aşa, Remy. Tu nu ai făcut asta niciodată. (Dispare.)

replici
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trautman: John, unde te duci?
Rambo: Nu ştiu.
Trautman: O să iei a doua Medalie de Onoare pentru asta. (Rambo se uită la prizonierii de război salvaţi.)
Rambo: Ar trebui să le-o dai lor. O merită mai mult ca mine.
Trautman: Locul tău nu e aici, de ce nu vii înapoi cu mine?
Rambo: Înapoi la ce? Prietenii mei au murit aici. Lasă-mă să mor aici.
Trautman: Războiul, tot ce s-a întâmplat aici poate că a fost greşit, dar la naiba, nu îţi urî ţara pentru asta.
Rambo: Să o urăsc? Aş muri pentru ea!
Trautman: Atunci, ce vrei?
Rambo: Vreau, ce vor ei şi oricine altcineva care a venit aici şi şi-a dat tot ce avea. Ca ţara noastră să ne iubească atât o iubim noi pe ea. Asta vreau.

replici din filmul artistic Rambo II, după Kevin Jarre
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Skinner: Nu, nu, nu, nuuuu!
Avocatul: ADN-ul se potriveşte, cronologic la fel, totul e în regulă. El este fiul lui Gusteau.
Skinner: Nu e posibil aşa ceva! Totul e o înscenare! Băiatul ştie!
(Îl vede pe Linguini gătind fără să ştie nimic.) Uită-te la el, cum se preface că habar n-are! Se joacă cu mintea mea ca o pisică cu un ghem de ceva!
Avocatul: De aţă?
Skinner: Da! Face pe prostul, păcălindu-mă cu şobolanul ăla!
Avocatul: Şobolan?
Skinner: Da! Complotează cu el, încercând să mă facă să cred că e important!
Avocatul: Şobolanul?
Skinner: Exact!
Avocatul (pe un ton ciudat): Şobolanul e important?
Skinner: Normal că nu! El doar vrea să mă facă pe mine să cred asta! O, înţeleg tot teatrul ăsta! În prima seară apare un şobolan şi eu îi ordon băiatului să-l omoare, iar acum vrea să mă facă să-l văd peste tot! (Pocneşte din degete.) "O, e aici! Ba nu, nu e, e aici!" Încep să am vedenii, să o iau razna?! Există sau nu un şobolan fantomă?! A, nu! Refuz să fiu atras în jocul ăsta, de...
Avocatul (deranjat): Ar trebui să-mi fac griji? Pentru... tine?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aş vrea să-ţi spun că... Totuşi, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aş vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Ştii tu... Pentru tot. Pentru tot ce ţi-am spus, în urmă cu şase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu ştii cum m-am simţit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poţi să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt şase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înţelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înţeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înţelegi şi tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniştită. Altfel, nu mai pot suporta situaţia asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insişti... Pentru liniştea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deşi practic, nici n-aş avea motive pentru care să te iert. N-ai greşit deloc atunci, ţi-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacţionat greşit.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi eu ce crezi că sunt?! Uită-te la mine! Ce ţi se pare că aş fi? Vreo cârpă numai bună de şters pe jos? N-am oare un servici'? Sunt cumva şomer? Cum crezi că am ajuns aici, dacă nu trudind, ostenind; pe merit!? Nu mi s-a oferit nimic pe tavă! Am muncit mult pentru ceea ce sunt acum! De acord, poate că nu cu braţele, ci cu mintea, dar tot muncă se cheamă şi asta! Am ajuns aici, în acest fotoliu, numai cu sudoarea frunţii mele; nu din mila altora!

replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evan: Când eram copii, tatăl tău făcea un film despre Robin Hood sau aşa ceva...
Kayleigh Miller: Ce vrei să ştii Evan?
Evan: Este... A... Ce s-a întâmplat în pivniţă?
Kayleigh: Uite ce e, s-a întâmplat demult. De asta ai venit tocmai până aici? Ca să întrebi o mulţime de prostii despre Robin Hood?
Evan: Nu, eu... Cred doar că ceva foarte rău s-a întâmplat.
Kayleigh: Unde vrei să ajungi cu asta?
Evan: Uite... orice s-ar fi întâmplat, nu e vina noastră, eram doar nişte copii. Adică, n-am făcut nimic ca să merităm asta, n-am fi putut...
Kayleigh: Taci odată, Evan, îţi baţi gura de pomană.
Evan: Nu te poţi urî pentru că tatăl tău e un pervers nenorocit.
Kayleigh: Pe cine încerci să convingi, Evan? Ai bătut atâta drum să-mi răscoleşti amintirile numai pentru că tu ai o memorie proastă? Vrei să plâng pe umărul tău şi să-ţi spun că totul e mai bine acum? Du-te dracu', Evan. Nimic nu e mai bine, OK? Nimic nu va fi mai bine. Ştii, dacă eram aşa de minunată Evan, atunci de ce nu m-ai sunat? De ce m-ai lăsat aici să putrezesc?

replici din filmul artistic Zbor de fluture
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Sunt aici ca să te avertizez că trebuie să fii foarte atent cu această oportunitate. Pentru că, după cum spune şi în Biblie, nu o să ai o a doua şansă. Ei bine, ceea ce îţi trebuie ţie este un impresar. Un impresar, ascultă-mă. Eu ştiu pentru că sunt în tagma asta de 50 de ani... Am văzut de toate, absolut de toate. Ştii ce am făcut? Le-am făcut pe toate. (Ţine în mână, în dreptul feţei, un bec aprins.) Uite, aici, la ochiul stâng, am avut 21 de copci. Am avut 34 la ochiul drept. Ştii că am avut nasul spart de 17 ori? (Se uită la posterul lui Rocky cu Rocky Marciano) Ştii, îmi aminteşti de Rock... Te mişti ca el, ai o inimă ca a lui... Am atâtea cunoştinţe, le-am strâns în cap, aici, pe toate şi vreau să ţi le ofer ţie. Vreau să am grijă de tine, să mă asigur că toate porcăriile prin care am trecut eu nu or să ţi se întâmple şi ţie. Nu poţi cumpăra ce am eu să îţi ofer.
Rocky: Am avut nevoie de ajutorul tău acum 10 ani. Acum 10 ani. Nu m-ai ajutat niciodată deloc. Nu ţi-a păsat. Eu am cerut, dar tu nu ai auzit niciodată nimic. Cum e cu momentul meu de glorie, Mick? Tu măcar l-ai avut pe al tău. Eu nu am avut nicio glorie... Nu am avut nimic. Vrei să fii lângă ring şi să vezi asta, nu? Vrei să ma ajuţi? Hai, luptă cu campionul. Da, o să mă bat cu el... O să îmi pocească faţa.

replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Totuşi aş vrea să-ţi cer un mic sfat prietenesc, pentru că-mi place modul în care gândeşti.
Lucian: Un sfat? Te ascult! Chiar mă bucur că-mi ceri mie părerea.
Maria: Păi... Tu ce-ai face în locul meu?
Lucian: În locul tău? În legătură cu ce?
Maria: Ştii tu... cu Nick. E atât de insistent şi vrea totul atât de repede...
Lucian: Deci asta ai vrea să ştii? Asta te preocupă atât de mult? Păi... În locul tău, nu mi-aş face atâtea probleme. Aş avea încredere în Nick şi aş face cum îmi cere, oricât de greu mi s-ar părea la început, sau oricât de greu ar fi. M-aş duce să rămân împreună cu el chiar şi acum, în momentul ăsta, în locul tău, căci sunt sigur că el e pe aici, pe afară, prin jurul navei noastre, aşteptându-te. Doar nu crezi cumva că s-ar fi dus în oraş... Nu, în nici un caz! Sunt sigur că e aici, te aşteaptă, ca şi noaptea trecută, sperând că vei sosi... Asta aş face eu în locul tău. Dar asta-i numai părerea mea. Tu trebuie să decizi şi să faci aşa cum crezi de cuviinţă. Deşi, dacă tot mi-ai cerut părerea, să ştii de la mine că n-ai avea nimic de pierdut rămânând împreună cu Nick, ci dimpotrivă, ai avea numai de câştigat, pentru că el e un tip grozav, minunat. Şi sincer să fiu, zău că-mi pare tare rău de el, văzându-l cât de mult suferă. Dar tu decizi, nu eu, pentru că tu eşti Maria, nu eu...
Maria: Mulţumesc mult pentru sfat, Luci. Am să ţin cont de el în hotărârea pe care o voi lua.
Lucian: Rămâne între noi. Nu mă spui lui Nick, în ordine?
Maria: Desigur. De ce te-aş spune?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grace: Ştii, toată dezbaterea asta e o glumă.
Friedman: Am contraargumente puternice.
Grace: De parcă ar conta. Orice s-ar întâmpla aici, detectoarele alea de metale nu vor pleca. Ne vor opri şi le vor folosi pe noi.
Dl. Price: Aş dori să plecaţi, domnişoară Polk.
Grace: Vai, domnule Price, mai ştiţi ce-i aia liberă exprimare?
Dl. Price: Dumneata mai ştii ce-i aia etichetă? Bune-maniere? Politeţe?
Grace: Da, toate cele care ne ţineau pe loc. Ei bine, ştiţi ceva? Trăim într-o lume liberă.
Joan: Ce faci tu acum se numeşte liberă exprimare?
Dl. Enfield: Nu o dezbatem pe această tânără, domnişoară Girardi. Vă sugerez să nu deviaţi de la reguli.
Friedman (încet, către Glynis): O să câştigăm dezbaterea cât ai clipi din ochi.
Grace: Are dreptate, Girardi. Petrecere, despre asta vorbim aici.
Dl. Price: De-ajuns. Afară!
Joan: Şi pentru tine despre ce e vorba aici? Ideea ta de libertate e o lume în care toţi sunt de-acord cu tine?
Grace: Crezi în idioţia asta de dezbatere?
Joan: Nu ştiu ce cred. Ştiu că Ramsey a venit aici cu o armă. Ştiu că ar fi putut muri oameni. Tu, eu. Mi-ai zis că gândesc aşa pentru că tatăl meu e poliţist? Şi ce-i rău în asta? Da, tata e poliţist şi tu poţi crede că asta îl face să fie vreun bigot. Dar el are de-a face mereu cu arme dintr-astea. Nu e o chestie politică pentru el, e realitatea. Au fost îndreptate şi aruncate spre el. E ceva real şi pentru mine. Pentru că de fiecare dată când aud că sunt poliţişti pe undeva şi că sunt trase focuri, mă întreb dacă-l voi mai vedea vreodată. Nu cred c-ar trebui să trăim într-o închisoare, dar ştiu că trebuie să ne descurcăm cu ce-avem. Trebuie să găsim o soluţie. Chiar dacă nu se încadrează în ceea ce credem de obicei. Ştiu că bat câmpii, dl. Enfield, şi nu pot aduce un document care să-mi confirme teoriile. Eu... Pur şi simplu, asta cred eu.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anume este Aici şi dăinuie de veacuri Aici? Pentru că ceea ce a venit aici, va pleca inevitabil de aici. Efemerul e doar o umbră apărută în vis pe care tu o numeşti formă, "forma mea", lume, macrocosms, creaţie; dar el nu a fost niciodată aici, doar visezi asta. Doar eternul fără formă, doar absolutul, e veşnic aici. Fii asta, nu şti asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eve: Ştii pentru cine este golful? Pentru bărbaţii ca cel de aici, care sunt prea graşi ca să joace tenis.

replică din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te cred. Ce-ai obţinut însă? Nu ai nimic al tău...
Traian: N-am, dar aş putea oricând; cine crezi că mi-ar refuza? Ce folos însă? Ce mi-ar trebui casă, vilă sau apartament de lux în centrul oraşului, maşini şi toate celelalte? N-am nevoie de nimic! Mă lipsesc de toate acestea! Am tot ce-mi trebuie aici şi sunt mulţumit de modul în care o duc; nu-mi plâng de milă.
Diana: Puteai avea mai multe...
Traian: Pentru ce? La ce mi-ar fi fost necesare, de moment ce sunt singur?
Diana: Puteai avea soţie, copii, nu să rămâi singur, burlac...
Traian: Soţie?! Dacă nu tu, de alta mă lipsesc... Copii?! Am unul, dar tu mi l-ai luat, l-ai înstrăinat de mine. Însă nu-mi doresc altul. El îmi e de ajuns.
Diana: Off... Ajungem de unde am pornit. Deci, totuşi, din cauza asta îl trimiţi atât de departe de mine, în această misiune, să nu ştiu nimic de el în următorii 13 ani... Dar, te rog... Nu-l înstrăina de mine, nu-l trimite departe! Lasă-l aici, acasă, lângă mine!
Traian: Eu nu-l trimit nicăieri; el a ales această cale. De altfel, puteai fi conştientă de acest risc încă de când l-ai înscris să înveţe aici, la acest Institut. A fost pregătit pentru a deveni astronaut; se pare că a reuşit prea bine acest lucru, pentru că la ora actuală, fără a-l lăuda, este cel mai bun!
Diana: Fugi de realitate, dar ştiu că e mâna ta aici. Doar tu aveai interesul să-l îndepărtezi de mine, de Iulian... Nu înţeleg, cum poţi fi atât de crud? E totuşi fiul meu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-ar fi putut

S-ar fi putut întâmpla.
Trebuia să se întâmple.
S-a întâmplat prea devreme. Prea târziu.
Prea aproape. Prea departe.
S-a întâmplat, dar nu ţie.
Tu ai scăpat pentru că erai primul.
Tu ai scăpat pentru că erai ultimul.
Singur. Cu alţii.
La dreapta. La stânga.
Pentru că ploua. Pentru că era înnorat.
Pentru ca fusese o zi însorită.

Ai avut noroc – acolo era o pădure.
Ai avut noroc – acolo nu erau copaci.
Ai avut noroc – o greblă, un cârlig, o frână,
un stâlp, o intersecţie, o centime, o clipă...

Deci, tu eşti aici? Încă ameţit de la
ultima capcană, evadare, graţiere?
O gaură în plasă şi te-ai strecurat afară?
N-aş putea fi mai şocată de-atât,
am rămas fără grai.
Ascultă,
cum bate inima ta în mine.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!