Mattia se gândi că numai asta rămânea, că toată afecțiunea părinților se descompunea în mici griji, în aceleași preocupări pe care ai lui le înșirau la telef...
Mattia se gândi că numai asta rămânea, că toată afecțiunea părinților se descompunea în mici griji, în aceleași preocupări pe care ai lui le înșirau la telefon în fiecare miercuri: mâncarea, căldura și frigul, oboseala, uneori banii. Tot restul zăcea cufundat în profunzimi de neatins, într-o masă pietrificată de discuții niciodată avute, de scuze ce trebuiau cerute și primite și de amintiri ce trebuiau corectate, care vor rămâne la fel.
Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.