Corina Mihaela Soare

Speranțe

Aș scrie mult dar nu mai pot
Însingurarea m-a răpus
Mă duc în toamnă-ncetișor
Să vad ce-aș mai avea de spus.

Mă duc alene pe alei
Cu dor de tine-n asfințit
Din zilele care-au rămas
Îmi fac un scut de neatins.

Mă doare înnoptarea deasă
Cu ochi acoperiți de ceață
Și inima-mi jumate goală
Din iarnă pană primavară.

Mă ustură cuvântul gol
Ce a ajuns să mi te ia
Din toamna asta în culori.
Mă rog să mi te-aducă iar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corina Mihaela Soare

Noian de cuvinte

Mult timp, am încercat
Să-mi schimb cuvântul...
Dar m-au doborât anotimpurile...
Sufletul meu a ajuns la supraplin
Și a plouat în toamnă,
Și a nins în iarnă,
Apoi m-am pierdut
Într-o gradină de vară,
Între anotimpuri de păreri,
Puține tristeți, câteva zâmbete...

În prag de anotimpuri,
Între mine și tine suntem noi,
Și un noian de cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Un sentiment frugal

Se duce toamna, vântul m-apasă
Îmi spulberă și zilele din an,
În poartă un trandafir îmi plânge,
Îi dau dreptate, soare nu mai am.

Începe-a ninge-n ochi cu toamna gri,
E pe sfârșite verdele din noi,
Pe-alei din ani veni-va timp târziu
Și ierni ce le-am aduce amândoi.

Mi-e dor de mare, de talazul ei,
Pe fire de nisip aș desena
Să uit de ploi, de vânt și de ninsori
S-aduc iar vara-ntreagă-n viața mea.

Mi-ești vara ce-a trecut din calendar,
Te-am decupat din gândul meu de ieri,
Încerc să-ngheț un sentiment frugal
Și să-l acopăr, să nu mi-l oferi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Marea... un cuvânt

Uitarea a-nceput să doară,
De ieri îmi curge-n amintiri
Și mintea-mi de-mi rămâne goală
Încep să cred că-s povestiri.

De-aș adormi, doar vise sterpe
Mi-ar apărea în ochi închiși,
Doar insomnia nu s-ar vede
În nopți cu pescăruși uciși.

Vroiam doar vara să existe,
Visarea s-o-mpletesc în flori,
Din când în când, ceva din vise,
Să-nșir pe curgătorii nori.

Uitarea a-nceput să doară
Și toamna vine pe alei,
Pe străzi privirea-mi se coboară,
Văd marea mea, în ochii tăi.

Nu sunt albaștri cum e cerul
Nici vorba ta, iubire-n vânt,
Dar pasul tău îmi poartă greul
Cum e și marea... un cuvânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Marea... un cuvânt

Uitarea a-nceput să doară,
De ieri îmi curge-n amintiri
Și mintea-mi de-mi rămâne goală
Încep să cred că-s povestiri.

De-aș adormi, doar vise sterpe
Mi-ar apărea în ochi închiși,
Doar insomnia nu s-ar vede
În nopți cu pescăruși uciși.

Vroiam doar vara să existe,
Visarea s-o-mpletesc în flori,
Din când în când, ceva din vise,
Să-nșir pe curgătorii nori.

Uitarea a-nceput să doară
Și toamna vine pe alei,
Pe străzi privirea-mi se coboară,
Văd marea mea, în ochii tăi.

Nu sunt albaștri cum e cerul
Nici vorba ta, iubire-n vânt,
Dar pasul tău îmi poartă greul
Cum e și marea... un cuvânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Din vise

De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving și toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste și ploi.

Și mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ți pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieții mele-ți va fi foi.

De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un șuvoi de picuri de ploaie
Îți scriu miresme despre anotimp.

Dintre cuvinte, dragoste și viață,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Gând înverzit

Îmi fac intrarea pe o foaie albă,
În zori ajung la forma unui om,
Adun toate tăcerile-n zăpada
Pe care primăvara a agățat-o-n pom.

Aș scrie într-o grădină însorită
Și liniștea aș lua-o dintre flori,
Aș umple foaia care-i cucerită
De vers lipit de soare fără nori.

Când scriu acum, mi-e dor de primavară
Și port în gânduri versul înflorit,
Iubirii dărui veșnica povară
A gândului ce-a stat și-a înverzit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Vis mahmur

Toamna ne umpluse odaia cu zori
o bute de vin am golit în răstimp
și-am plecat după iarnă prin noroi
(mereu ne e dor de un alt anotimp)

la cvadrică - un cal și trei dulăi
am pornit în sus pe drumul greu

îngerii - fie ei buni sau răi
sunt conțopiștii lui Dumnezeu

n-avem iarnă-acum - ne-au spus răstit
abia găsirăm ceața asta deasă
ați băut prea mult sau v-ați țicnit
duceți-vă dracului acasă

calu-n jos trăgea pe îndelete
îl plesneam din când în când cu biciul

rău ne doare capul
ne e sete
și la șapte-ncepem iar serviciul.

poezie de din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Surâsul Hiroshimei

Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă

Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?

Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Corul copiilor uciși

Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.

Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Corina Mihaela Soare

E primăvara vinovată?

Nimic mai mult, în primăvară,
Chiar adunând păreri cu amintiri,
Nu pot să dau acuma iară
Și flori nemuritoare, și iubiri.

Ușor, subtil, îmi pare-acum că mângâi
Culoarea florilor de măr,
Îmbrățișând iubire am crezut
Că timpul pe pământ, e adevăr.

Am întâlnit și drumuri ocolite
Și trepte-am coborât în hău.
E primăvara asta vinovată
De dragoste dar și păreri de rău?

Întorc din roata vieții mele
Rostogolind păreri la rând,
Și-același soare care-apune
Mi-arată lumea înghețând.

Ce dacă, este primavară!
Aș scutura din florile de măr,
Topind din lanțuri de iluzii
M-aș tot apropia de curcubeu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că și viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranțele și zilele-mi plâng
Și va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Iarăși

Iarăși gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăși sufletul plecat
Să te caute, te-aducă

Iarăși tristă și pierdută
Pe aceeași întrebare,
De ai știi cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi și soare

Iarăși în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă

Iarăși tu nu îmi dai pace,
Iarăși tu te-arăți, revii,
Cu lumina ta de ace
Coși un dor și-l ții, mi-l ții...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Timp de toamnă

Toamna mă strigă,
Parcă o aud.
Frunzele-n gânduri.
...........................................

Toamna mă cheamă
Dar nu-i răspund...
Mai multe rânduri.
..........................................

Toamna m-ajunge
În pas alert,
... Eu îi dau voie.
........................................

Răscolitor sufletul meu...
Plin de arome.
Venirea toamnei
A răscolit clipele toate.
Încep să scriu numai povești.
...............................................

Clipe fugare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Mă tem

Uneori, e numai soare-n mine.
Din când în când,
Mă transform basm
în viața mea,
Alteori n-am aripile
întise spre iubire,
Mă doare sufletul și
ziua este grea.
Sunt nopți când chipu-ți
stăruie în ochii mei,
Iubirea mea
plânge tăcuta și neagră.
Ce mult îmi lipsești și
oriunde vei fi
Dureros te doresc
până noaptea-i albastră.
Fărâme de suflet și
cioburi de soare,
Le strâng la apus,
când ziua dispare
Șterg șoapte, lacrimi și
versuri de dor.
Păstrez ce-a rămas în inimă.
Mă tem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre toamna asta...

despre toamna asta...

despre toamna asta aș scrie
și frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii
aș scrie despre cocorii
prea devreme plecați
despre cum rămaseră anii
fără speranțe fără dorinți
și despre zile grăbite
și apusuri aș mai scrie
despre ce-a fost înainte
și n-o să mai fie...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna din noi

A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.

Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.

Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.

Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.

Vine toamna ca o izbăvire
Vine toamna ca un ultim pas
Vine toamna sa ne dea de știre
Cât de triști și singuri am rămas

poezie de (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia FeldioreanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Octombrie

Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, ușor
și pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
și lumină senină în asfințit.
Octombrie este mirosul de ceață,
de recoltă bogată în legume, fructe,
și de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzește inima....
Simplitatea e farmecul vieții.

poezie de (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Resemnări

Constat că toamna asta nu-i o Doamnă,
E mult prea rău în lume, când nu-i bine,
Și-i mult prea gol în golul plin de sine,
Când tot ce-i tot nimic nu mai înseamnă.

Se bat pe frunze razele de soare,
Pe deal, copacii dau mărunt din buze,
Poeții își fac veacul fără muze
Și muzele-și iau dreptul la purtare.

N-ai ce să faci, e toamnă și-i schimbare,
Votează ghimpii spinii-n parlamente,
Pietroaiele cer pietre inocente,
Iar inocențele vor stele vorbitoare.

Planetele au fost și ele stele,
Lumini de foc și focuri de lumină,
Ce fac din orice noapte zi senină
Și din senin o noapte pentru iele.

Nu mai sunt foc, le-acoperă pământul,
O zgură din ce-a fost o strălucire,
Căci focul lor se află în gândire,
Acolo unde arde-n noi Cuvântul.

De-aceea, câte-un om, în disperare,
Își pune foc și arde ca o novă,
Un val de jar care se sparge-n provă
Pe-o mare plină ochi de supărare.

Un foc, precum o aprigă tocmeală
C-un doctor în nimic, cu tigva goală,
Ce-a plagiat o dublă integrală,
Dintr-un tratat pe-o pată de cerneală.

Toți oamenii din noi se trag din stele
Și ard cum arde focul lor din soare
Și nu contrafăcut, ca o-închistare,
Ce poartă-n tâmple flori și ghilimele.

Dar toate știu c-au fost pe jar odată,
Când Universul le ținea de șase,
Când se-înfloreau în rochii de mătase
Și-n ochi le strălucea un foc de fată.

Tot ce-a mai fost în tot ce-a fost se-întoarnă,
Dar toamna asta n-are timp de iarnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Nu ți-am spus niciodată

Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Și-a schimbat frunzele
Și acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.

Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în brațele tale.

Nu ți-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Și în toata lumea mea mică,
Era prezența lui.

Nu ți-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoțit
Și în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.

Nu ți-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Și scriu în zori
Când îmi lipsești,
Căci scriu lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar toamna...

Din parcul cu castani și tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Și am ajuns mari pas cu pas...

Și-acum e-același parc, nu zic...
În plus cu câțiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...

Doar toamna trece-al vieții fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfințire!...

poezie de (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook