Trezește-ne, Părinte!
Trezește-ne, Părinte, spre creștinism activ
Să fie rod bogat pe sfintele ogoare,
Să vadă cei din jur și actul milostiv
Și noi manifestări sublime, uimitoare.
Trezește-ne din starea ce naște plictiseli
Să ardă-n noi, întruna, scânteia pasiunii
În sanctuar să fie ardoare, nu răceli
Mai mult să activăm puterea rugăciunii.
Treptat s-a-nscăunat în noi o nepăsare
E-un adevăr ce doare: rutina ne-a învins
Puternici nu suntem când vine vreo-ncercare
Iar sârguința-n muncă aproape că s-a stins.
Ne duce iar gândirea la vremi de-odinioară
Când dragostea fierbinte pe toți ne încălzea,
Când persista în noi un gust de primăvară
Dar azi cu greu vedem luminile din Stea.
A noastră este vina, al nostru e păcatul
Lăsat-am să pătrundă străinul, noul val
De-aceea către Rai e chinuit urcatul
De parcă e în ceață supremul ideal.
Mai adă deșteptarea, mai ad-o înc-odată
Să nu ne cucerească o noapte de coșmar,
Să fie vindecată umblarea șchiopătată,
Din nou să fim dotați cu duh vizionar.
Mai scutură-ne, Doamne, de crezi că e nevoie
Să fie părtășia vibrantă, cu mult zel
Să ascultăm de Tine cum ascultat-a Noe
Să mergem fredonând spre veșnicul Betel.
poezie de George Cornici (31 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viziune
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre muncă
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Pășim spre țintă
Pășim spre țintă-ncrezători
Poteca, da, este pietroasă
Vedem și spini, vedem și flori
Dar știm că Tatălui îi pasă.
Fiind copiii Lui iubiți
E-un adevăr ce ne susține
Iar de suntem de val izbiți
Bine-nțeles, El intervine.
Pășim s-ajungem la Liman
C-al nostru cort nu e-n pustie
Putem învinge pe dușman
Doar cu o sfântă strategie.
Un crez format în încercări
Ne e imbold și călăuză
Nicicând nu vrem manifestări
Înfășurate în vreo scuză.
Am întâlnit și-om întâlni
Drumeți ce nu cunosc cărarea
Am vrut... și azi vrem a-i stârni
S-accepte crucea și iertarea.
Când se strecoară ezitări
Și când avântul e-n scădere
Deschidem Cartea de Cântări
De unde vine-o adiere.
Știind ce ne așteaptă-n Rai
Străbatem văi, urcăm și dealuri
Mereu, în gând, cu Adonai
C-avem sublime idealuri.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre victorie
- poezii despre sfințenie
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre idealuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre ezitare
- poezii despre dușmănie
În drumul spre Slavă
Suntem în drumul spre Slavă
(Nu spre himere sau lut)
Separăm grâul de pleavă
Avem în Fiul un scut.
Suntem drumeți spre odihna
Neconturbată de-un val
Ne place s-atingem Lumina
Spre-a ști ce-i un sfânt ideal.
Imbold de-a învige-ncercarea
Primim din cerescul Izvor
Vrem să-ntreținem umblarea
Dorind un edenic decor.
Nu vrem răsplată umană
Nici valori fără iz divin
Știm că ne-așteaptă coroană
Și Cel ce ne-a dat un destin.
Crezul format lângă Dânsul
(Păstorul supremei iubiri)
Pătrunde, cu farmec, întinsul
Celor mai sfinte simțiri.
A Lui bunătate se-arată
Oricând, oriunde am fi
Pășim spre-o Cetate bogată
Unde-ai Lui, toți, vor sosi.
Avea-va final pribegia
Când glasu-I duios va rosti:
"N-ați părăsit părtășia,
În veci cu Mine veți fi."
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre valoare, poezii despre sfârșit, poezii despre răsplată sau poezii despre drumeție
Cu-ncredere de neclintit
Cu-ncredere de neclintit
Străbatem calea spre Cetate
În ce-i ceresc am investit
De când pe Fiu L-am întâlnit
Și ne-a-nzestrat cu demnitate.
Deschiși fiind pentru Cuvânt
Nu ne-ndoim nici o secundă
În Duhul noi găsim avânt
Respingem tot ce e nesfânt
Vrem haru-ntreg să ne pătrundă.
Un crez testat în lupta grea
E far pe drum și e tezaur
Lumini cerești putem vedea
Și știm că-n Slavă vom umbla
Pe străzi cu plăcile din aur.
Sunt certitudini ce-ntăresc
Speranțele pentru cunună
Iar ființele sărbătoresc
Miracolul dumnezeiesc,
Comori din Biblie adună.
De la al vieții ideal
Au încercat să ne abată
Acei din ceata lui Nabal
Să fim purtați de-al lumii val
Spre o cetate dezbinată...
Dar, iată-ne, pășind cu zel
(În stare n-or fi să ne-nvingă)
Mergem spre veșnicul Betel
'Nălțând al luptelor drapel
Căci nu pot crezul să ni-l stingă.
Cu-ncredere de neclintit
Ne deplasăm spre veșnicie
Știind că Tatăl ne-a unit
Cu un popor neprihănit
Câștigător de vrednicie.
poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre tezaur, poezii despre sărbători, poezii despre secunde, poezii despre drapel sau poezii despre cuvinte
O părtășie-n rugăciune
O părtășie-n rugăciune
Cu Tine, Domn glorificat
Înlătură o presiune
Alină sufletu-ntristat
E-un timp de dulce-nviorare
Când, parcă, ne aflăm în Rai,
Când nu mai e îngrijorare
Și-i un miros din luna Mai.
Spunându-Ți tot ce ne apasă
Ne-asculți, atât de răbdător
E o dovadă că Îți pasă
Să fie jugul mai ușor
Și-o hotărâre ne pătrunde
Să fim, mereu, însuflețiți
Să vrem iubirea să inunde
Pe foarte mulți nemântuiți.
Lumina care ne-nconjoară
Când stăm naintea Ta plecați
Simțim c-aduce primăvară
Să fim, spre Cer, mai atașați
Prezența Ta ne copleșește
Îți mulțumim că ne-ai primit
Tu ne tratezi dumnezeiește,
Tu vindeci sufletul zdrobit.
E-o tainică eliberare
De tot ce azi ne-a frământat
Sublima înfrumusețare
Lăuntrul ne-a înmiresmat
N-am vrea-ntâlnirea să sfârșească
E-atât de bine când privești
Spre starea noastră omenească
Spunându-ne că ne-nsoțești.
Îți spunem de-un necaz, de-o rană
Și e miracol: au trecut
Ai șters o lacrimă din geană,
Ai ușurat ce ne-a durut
Învăluiți în revelații
Gustăm din suflu-Ți penetrant
Și gândul merge-n constelații
Căci nu vrea zgură, nici neant.
Din strălucirea feței Tale
Luăm încredere și-avânt
Și-apoi în așternutul moale
Ne va-nsoți al Tău Cuvânt
Și-n cupa inimii-l vom pune
Să fie pavăză și far
Să ne-amintim c-am fost cu Tine
Și-n veșnicul, sublim Hotar.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre mulțumire
Zilnic...
Zilnic, primim îndrumare
Cum să pășim spre Eden
S-avem, Acolo, intrare
În cel mai mirific teren.
Zilnic, simțim ocrotirea
Stăpânului nostru iubit
În El vedem împlinirea
La tot ce-am spus și-am muncit.
Zilnic, prezența Luminii
În noi creează elan
Să dăm la o parte toți spinii
În drumul spre-al nostru Liman.
Zilnic, Cuvântul ne spune
Ce-nseamnă trăirea prin har
Să nu ne legăm de-un tăciune
Ci doar de-al Cerului Dar.
Zilnic, cu EL pe cărare
Privim spre veșnicul Mal
Știind că-ndelunga răbdare
Ne-ajută să-nvingem un val.
Zilnic, puterea divină
Respinge dușmanii ce vin
S-avem o pace deplină
Și când ne-apasă vreun chin.
Nu-i la sfârșit îndurarea
Părinte slăvit Te-adorăm
Netezești, zilnic, cărarea
Pe care, voioși, Te urmăm.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre protecție, poezii despre pace sau poezii despre ocrotire
Nicio secundă
Nu ne-ai lăsat nicio secundă
Să fim în starea fără har
Dulcea-Ți iubire ne inundă
E cel mai scump mărgăritar.
Venit-au valuri să ne-nece
Dar brațul Tău ne-a ridicat
În luptă nimeni nu ne-ntrece
Trăim un crez prin foc format.
Nicio secundă îndurarea
Nu a scăzut, n-a dispărut
Ne-ai îmbrăcat cu-ncredințarea
Că Tu, Isuse, ne ești scut.
Că ești cu noi în orice vreme
E-un adevăr atât de clar
Nu sunt motive a ne teme
Te duci cu noi în alt hotar.
Când fost-am în cuptor fierbinte
Miracol sfânt: erai prezent
Mereu ne vom aduce-aminte
Cum stins-ai focul vehement.
Prin bucurie și durere
Ne însoțești spre Canaan
E permanență și veghere
Să nu ne-atingă vreun dușman.
Ai stat cu noi întotdeauna
(Nicio secundă n-ai plecat)
De-aceea Te-adorăm întruna
Urmându-Ți suflu-nmiresmat.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (9 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre graniță sau poezii despre foc
Unui creștin din Laodicea
Poate-L cunoști pe El superficial
De-aceea împliniri nu simți în tine
Și uneori ești învins de suspine
Atunci când atacă nemernicul val.
Presupui că-L cunoști destul de bine
Și totuși, nu-i clară privirea spre Mal
Se constată că e un lung interval
De când comori n-ai mai putut obține.
Revino la starea de clocot dintâi
Iertarea din Cer, din nou, e trimisă
În El cu-ndoială nu poți să rămâi.
Ușa spre har încă nu e închisă
Cercetarea nu încerca s-o amâi
Să poți să primești cununa promisă.
sonet de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superficialitate, poezii despre promisiuni, poezii despre cunoaștere, poezii despre creștinism, poezii despre comori sau poezii despre cercetare

Deșteptarea!
Românie fii bărbată
și trezește-ne odată
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (13 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem o datorie
Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman pășim,
Că doar prin lupte credința se menține.
Că înțelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naște în noi încredințări
C-așa putem implementa o strategie
La noi acasă și-n alte multe țări.
Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.
Nimic nu poate stinge în noi însuflețirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina și să slujim cu zel.
Iar azi când creștinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veșnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.
Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Și iar vom întâlni obstacole, nevoi
Și-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.
Avem o datorie ce dă imbold vieții
De ea ne-am atașat, prin ea vrem să trăim
Știm ce ne-așteaptă în Țara Frumuseții
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre obstacole, poezii despre medicamente sau poezii despre frumusețe
În Legea Ta...
În Legea Ta găsim plăcere
Ne poartă gândul nostru-n Rai
Din ea cunoaștem ce se cere
Să Îți predăm terestrul trai...
Din ea cunoaștem cum Mesia
S-a coborât s-aducă har
Să se-mplinească profeția
Pân' la edenicul hotar.
În Legea Ta găsim odihnă
Căci lumea nu o poate da
Ne-ndrumă, zilnic, spre Lumină,
Ne-ajută jugul a-l purta.
Din Legea Ta răsar povețe,
Repere în pelerinaj
Să nu vrem lut, ci frumusețe,
Realitate, nu miraj.
Că Legea Ta-i dumnezeiască
E-un adevăr atât de clar
E-n stare să ne-nveselească
Atunci când traiul e amar.
Neacceptând o alianță
Cu stări sterile, pământești
Deschide căi spre cutezanță,
Spre bucurii duhovnicești.
Au îndrăgit-o și profeții
Și toți acei ce s-au predat
Și-au fost puternici când nămeții
Spre spațiul lor s-au îndreptat.
În Legea Ta găsim soluții
La orice-n viață s-ar ivi
Să stăm în sferele virtuții
Spre Tine să putem privi.
O, dătător al Legii sfinte
Vrem să păstrăm ce ne-ai adus
Ești cel mai minunat părinte
A Ta prezență n-are-apus.
poezie de George Cornici (12 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre zăpadă, poezii despre sfaturi, poezii despre realitate sau poezii despre plăcere
Romanța unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
Și limpede izvorul.
Tandră și strălucitoare este luna
Într-o noapte de iarnă,
Confudându-se cu ochii tăi
Când se uită-n depărtare
Și cu stelele
Ca lumina ochilor tăi
În fiecare rasarit de soare.
Păreau doi luceferi
Coborâți din ceruri
Care vin să aibă
Dragostea ce-o simt pentru tine
Femeie uimitoare.
Într-o noapte de iarnă,
Intr-un nou răsărit de soare.
Acesta este noul răsărit
Splendoarea trecută
A vieții
Cr lasă prieteni...
Și dragostea să plece.
Este ca o reîntoarcere
Spre început
Ce se simte ca briza uscată
Pe drumurile
Sufletului meu singuratic
Ai plecat femeie uimitoare.
Acesta-i noul răsărit de soare
În zilele noastre
Ca doi luceferi
Coborâți din ceruri.
Care vin să vadă
Iubirea ce-o simt pentru tine,
Femeie uimitoare
În fiecare răsărit de soare.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre muzică, poezii despre început sau poezii despre zile
Un gram de speranță
De multe ori greșesc ș-apoi vine teama de-a vorbi,
Dar nu vreau cuvinte rele ce-n suflet te pot răni.
Alții înlocuiesc adevărul cu minciuni în cuvinte îmbrăcate
Și durerea este mare când se vede ca-i dreptate.
Trebuie încet, încet și treptat să cred în tine,
Cu ale tale mustrări și vorbe ce mă-nbie către bine,
Să cred în a ta iubire și a noastră răbdare,
Iar dacă tu mai ai în suflet un gram de speranță,
Vino și-mi dă-mi o-mbrățișare și vino de mă iartă.
Pot să-ți cer de azi din nou să crezi în mine,
Să mergem împreună spre ale noastre vise.
Privește apoi duios și simte al meu suflet
Ș-apoi sper să merit de la tine un nou zâmbet.
Să simți că mă iubești și să fii de-acum cu mine,
Să m-ajuți ca împreună să mergem din nou spre bine.
Că mult am căutat și ca tine în lume nu găsesc,
Vreau împreună să luptăm și multe-n viață am să reușesc.
poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre minciună sau poezii despre metrologie
Îmbrățișarea iubirii
În brațele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simțim că aparținem Regatului ceresc
Și gândul și simțirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.
O starea-a-ngrijorării dispare din ființă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinși de neputință
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.
E făr-asemănare a ei îmbrățișare
Și-atunci noi știm ce-nseamnă și har și Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătușare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.
Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinței, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.
Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credință; sunt ca două surori
Ea nu ne părăsește când vine vreo-ncercare
Din lacrimi și suspine ea face sărbători.
În brațele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o ușurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.
Și noi te-mbrățișăm, ești fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre odihnă sau poezii despre monarhie
Nu mai vrem...
Nu mai vrem nefericire
Destul ne-am chinuit în lut
Am acceptat o moștenire
Când am venit la întâlnire
Cu Cel ce soarta ne-a țesut.
Nu mai vrem vreo legătură
Cu terestrele puteri
Ne-a-nrobit vechea structură
Ce-a fost ruptă de Scriptrură
Și de tainice-nvieri.
Nu pot pașii să străbată
Drumuri fără țel precis
Nu mai vrem viață-mbrăcată
În veșmânt cu neagră pată,
Desprinsă de Paradis.
Nu mai vrem o "împlinire"
Pătrunsă de unde reci
Ci cu sfântă mulțumire
Îl urmăm pe-al nostru Mire
Pe spinoasele poteci.
Chiar de-ar fi să ne propună
Milioane și comori
Vine dorul să ne spună
Că dincol' de stele, lună
Sunt superbe sărbători.
Nu mai vrem încătușare
Într-o lume ce dă scrum
Ci culegem perle rare
Mergem la cerești izvoare
Spre himere? Nicidecum!
Viața noastră alta este
De când a venit la noi
Fiul să ne-aduc-o veste
Și prin fapte să ateste
Că e sprijin în nevoi.
Nu mai vrem încununare
Cu buchete de urzici
Am ieșit din înnoptare,
Ne-a pătruns o sfântă stare,
Cu Isus suntem amici.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre prietenie sau poezii despre perle
Dorim să (mai) creștem...
Dorim să creștem, Tată
mai iubitori să fim
să nu vrem niciodată
în ceartă să trăim...
Să crească-n noi răbdarea,
să nu mai murmurăm,
să piară nepăsarea,
mai mult să ne rugăm.
Am cunoscut stagnare
și bucurii n-au fost
în suflet o răcoare
găsit-a adăpost.
Iar clocot în ființă?
demult n-am mai avut
nălțăm azi o cerință:
să fim ca la-nceput...
Credința era tare
dar a slăbit treptat
când vine vreo-ncercare
avântul e scurtat.
Cântam cu voioșie,
spuneam "Amin" mai des
voiam credincioșie,
la harul Tău, acces.
Rutina-i azi prezentă
iar timp nu prea găsim
în lumea vehementă
ce rar ne pocăim!
Mai vino cu mustrare
supune-ne la test
s-avem încredințare
cât vârful Everest.
Dorim să creștem, Tată
în dedicări, în zel
ființa noastră, toată
să-L laude pe Miel...
Răceli să nu mai fie,
ci doar un suflu sfânt
să fim o mărturie
prin faptă și cuvânt.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (19 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre pocăință, poezii despre oi sau poezii despre laudă
Nu ne-ai lăsat...
Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.
Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai ușurat niște-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.
Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.
N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecții când atacă vânturi.
Nu ne-ai lăsat nemângâiați
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe brațe tari am fost purtați
Când a venit învolburarea.
Că ne păzești neîncetat
E-un adevăr ce ne susține
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranța s-o putem menține.
Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.
Simțind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menținem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre protejare, poezii despre nebunie, poezii despre bucurie sau poezii despre adevăr

Iertăciune
Mă rog cu lacrima fierbinte, Doamne,
La tine, tată al cerului albastru,
Ce zi de zi îmi luminezi cărarea,
Iar viața noastră zbuciumată ca și marea,
Păcatele lovesc ca valuri spumegate
Și greu mai cântăresc a noastre fapte
Îngenunchind la cruci și la icoane
Cerând clemență către tine, doamne!
Tu răbdător le ierți pe toate,
Crezând că poate ne vom îndrepta
Și poate acum vom înțelege
Cât îi de mare mila ta,
Câtă putere și voință le dai la cei ce îți port credință;
Încerci cu chipul tău cel milostiv
Să aperi omul cel naiv...
Uităm că viața noastră e scurtă,
Cum inimile noastre în piepturi bat
Și timpul ca un hoț hain, fără de veste,
Ne fură viața mișelește, văzând că-i numai o poveste...
Te întreb acum, cu inima zdrobită,
Când lumea e în delir, de flăcări pârjolită
Să fie oare un semn divin din crunta apocalipsă?
În fața morții nu poți face scut,
Cu viața noastră vom plăti tribute,
Când sufletul ni s-a umplut de ură și atâta nepăsare,
Pe-al vieții blestemat altar murind ca ultimul hoinar,
Ca mama ce își plânge pruncul în pridvor,
Pământul va ajunge un simplu cerșetor...
Iar noi ne vindem precum Iuda,
Pe bani și pe rușine ne dăm truda.
Ne minte frumusețea asta înșelătoare
Și viața asta atât de amăgitoare,
Suntem sătui și plin de avuție,
Nu ne gândim la clipa ce o să vie,
Uităm de frate, mama, tată,
Dar nu vedem că ne îndreptăm spre judecată...
Nu ne mai vorbim o vorbă dulce,
Uităm că pe pământ avem o cruce,
La greutăți cu greu mai facem față,
Iar sufletul ni-i ca un glob de gheață,
Ne cufundam precum o cizmă în noroi,
Întoarce, Doamne, fața către noi!
Amin!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre cruce, poezii despre încălțăminte sau poezii despre rușine
Revărsare de har
Și azi, ca la-nceput, apreciem lucrarea
Se manifestă clar; Stăpânul este bun
În fiecare clipă ne dă orientarea
Să nu ne amețească baloane de săpun...
Vedem cum se revarsă spre noi o cercetare
Ce n-o putem găsi la ființe omenești
Șimțim cum ne pătrunde acea înseninare
Ce-i clar că-și are sursa în zonele cerești.
Să merităm noi mila din abundență dată?
Nu, nicidecum! Pe Domn L-am întristat
Și totuși e Stăpânul ce nici măcar odată
Când ne-a învins suspinul nu ne-a abandonat.
Cuprinși de întristare am murmurat pe cale
Dar n-a ținut prea mult netrebnicul impas
Ne-a arătat prin vis superbele petale
Din flori ce le-om vedea când vom sosi Acas'.
Când am călcat pe-alături în drumul spre Cetate
Ne-a dojenit duios și-am revenit la El
Iar când ne-a dus destinul în stări mai complicate
El iar ne-a pus în brațe tărie de oțel.
Nicicând nu s-or goli hambarele-I preapline
Din ele sunt trimise cadouri ne-ncetat
O, harul ne inundă și-n zilele senine
Și când întunecarea, un timp, ne-a-mpresurat.
Și azi, ca la-nceput, torentul de iubire
Pătrunde în ființe, le-ndeamnă la trăiri
Ce nasc inviorări și stări de mulțumire
Și-L preamăresc pe Mielul supremelor jertfiri.
poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (17 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre flori

Nu ne fi, Doamne, străin...
Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.
Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.
Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
Că suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.
Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm
Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin
Uitând că astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.
Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...
Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre mâini, poezii despre greșeli sau poezii despre durere

Mă iartă Tu, Doamne
Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că și asta-i prea târziu.
Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi
Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" și slug-am să-ți fiu.
Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.
Mă iartă"Tu Doamne"că nu știu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Și-n lume eu strig... iubirea de"TINE"
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre plâns