Mă iartă Tu, Doamne
Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că și asta-i prea târziu.
Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi
Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" și slug-am să-ți fiu.
Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.
Mă iartă"Tu Doamne"că nu știu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Și-n lume eu strig... iubirea de"TINE"
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Doamne, atinge-Te de mine!
Doamne, atinge-Te de mine
Căci prin valea de suspine
Pașii iar mi-au rătăcit...
Mai atinge-mă o, Tată
Mă mai iartă încă-o dată
Să mă simt din nou iubit
Căci mi-e dor, Părinte sfânt
De dulceața din Cuvânt
Și de vocea Ta mi-e dor
Când în sfânta părtășie
Îmi dădeai din apa vie
Și-mi puneai aripi spre zbor...
Azi mi-e sufletu-nsetat
Și mi-e cerul înnorat
Și mi-e dor... mi-e dor de Tine...
Tu ești Scut și Mângâiere
Ești Speranță și Putere
Doamne, atinge-Te de mine!
poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (9 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iartă-ne
Numai pentru tine, Doamne!
Adunat-am în păr toamne,
Primăverile-n priviri
Și o vară de iubiri.
Pentru Tine Doamne Sfinte!
Aștept iernile cuminte,
Talmăcind în slova ștearsă,
Taina sufletului, arsă,
Pentru Tine înalț rugă!
Timpul să îmi mai ajungă,
A sorbi foc și scântei,
Din sfințitele femei.
Plec genunchii, pentru Tine!
Fiindcă împlinești destine,
Dezgolite-n primăveri,
Prin secundele de ieri.
Tu mă iartă Doamne... iartă!
Gândurile când mă poartă
Și m-aruncă pătimaș,
În al dragostei sălaș.
Veșnic fie al Tău nume!
Și slăvit în astă lume!
Învătându-m-a iubi,
Inimile a dezrobi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iartă-i și ne iartă...
Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
ești o liniște de bine,
ești în jurul meu mereu
nu sunt snob și nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minții magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd
îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul și în mine,
ce complex Tu m-ai făcut
văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic
spre sfârșitul care vine,
chiar și cei nedumeriți,
se îndreaptă către Tine,
își dau seama, sau mințit
Doamne iartă-i și ne iartă,
noi nu vrem să îți greșim,
doar ai noștri nu ne lasă,
s-avem timp să te slăvim
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă iartă, Maică Românie!
Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ți sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoșească glie,
Că nu mai știu să-ți fiu gorun!
Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Și nu mai știu ce-i vrednicia!
Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginți!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minți!
Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar și greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!
Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânși!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unși!
Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!
poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de copil
Doamne! Bunule părinte!
Ruga mea înalț spre tine,
TU!!!.. m-ajută să țin minte
Codul tainelor..... puține.
Și mă iartă de vreodată,
Voi greși.... făr-de păcat,
Clipa... binecuvântată
Dă-mi-o!!! dacă sunt curat.
Fă-mă! dacă poți stăpâne,
Bun, supus, drept și umil,
Să pot veșnic a rămâne,
Pentru-ai mei părinți, copil.
rugăciune pentru copii de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai iartă încă un copil...
Mi-e frică de-ntuneric, Doamne,
Nu-mi lua lumina ce-o mai am,
Ci iartă-mă, cu tot cu neam,
Fii blând și bun cu mine, Doamne!
La Tine-s toate cu putință.
Mai iartă încă un copil,
Risipitor și pueril,
Aducător de suferință.
Știu că îmi poți citi în suflet
Și mă încred că-i unul bun.
Nu mă lăsa s-ajung nebun,
Prin rătăcirea mea din umblet.
Eu îți râvnesc Împărăția,
Nu prin durere și suspin.
De bună voie vreau să vin
Și să-ți slăvesc Mărinimia.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere în stele
Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit și curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerți cu boală și cu foame,
Cu moarte și cu virușii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli și răi
Și nu ne-am plâns greșeala la icoane.
Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriți, în viață au luptat...
Acum îngenunchem și-ți dăm crezare
Și Doamne, știm că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Și lacrimile noastre sunt amare.
Să ne unim în luptă, toți, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă și ne ai în paza Ta!
Plâng toți cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte iartă un părinte?
Câte iartă un părinte?
Câte nu-ți trece prin minte...
Nepăsarea, vorba slută,
Greșeala, voit făcută,
Tonul vocii ridicat,
Lacrima ce s-a uscat...
Țipătul, ce parcă-l taie,
Și-l lovește-n măruntaie,
Când din mână îi mai scapă,
Pâinea sau cana cu apă...
Tristețea și abandonul,
Când așteaptă telefonul,
Pruncilor, plecați departe,
Ce l-au uitat, din păcate...
Sihăstria și durerea,
Când pășește-n încăperea,
Norei, ce spune cu zor,
"Nu-mi călca, bre, pe covor!"...
Câte iartă un părinte?
Câte nu-ți trece prin minte...
Reproșuri fără temei,
Pentru... "traiul de 2 lei",
Fiindcă pita-i prea uscată,
Ca să poate fi mâncată...
Că masa e mai mult goală,
Și doar loboda-i prin oală,
Că bocancii sunt prea roși,
Că nu-s bani de-unii frumoși...
Că alții râd pe la colțuri,
Având neghină "în moțuri",
Pus la zid de oameni goi,
Pentru lipsuri și nevoi....
Iartă răzvrătirea lor,
Răzvrătirea pruncilor,
Și-i iubește, luați aminte,
Orice-ar face. Că-i părinte.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre Tine
Calea spre Tine, Doamne, devine calvar.
Mă rog în tăcere,
În chilia sufletului devenită altar.
Durerea faptelor mele încă apasă.
Am sânge și răni puse la masă.
Iubirea de semeni
Mă ridică o treaptă mai sus.
Îl strig pe Iisus!
Am lacrimi în mâna cu care mă-nchin.
La Tine, Iisuse, în lacrimi revin.
Mă iartă, mă iartă, Iisusule blând!
M-am născut păcătos pe pământ...
Altfel, cu trupul în cuie bătut,
Voi pleca.
M-ați pierdut?!
Mă iartă Iisuse! Rămâi în inima mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă, Doamne, de păcate
Într-un sat (dar nu-i dau nume)...
Nu i-ar fi nume de fală,
Vine să se spovedească
O femeie bătrâioară.
- Am păcătuit, părinte!
- Și păcatu-i omenesc,
Însă pentru-a fi iertată
Două vorbe-am să citesc.
Apoi după toate astea,
Pentru marele păcat,
Fă mătănii, numai zece
Și mergi la râu la spălat!
(Iaca, așa făcu muierea,
Însă gura ei spurcată
Povesti ce-i zise popa
Și află comuna toată.)
...........................................
E duminică. La slujbă,
Vine popa. Nimeni nu-i!
Cui să țină dânsul predici?!
- Cântăreț, auzi ce-ți spui?!
Mergi și cată preoteasa
Și femeile din sat!
- Sunt la râu, Înalt Prea Sfinte,
Se îndeamnă la spălat.
Doamne, bată-le pedeapsa
De muieri! Ce fac la râu?!
- Precum știi, vârtos se spală
Dezbrăcate pân' la brâu.
- Zici c-ar fi și preoteasa?!
- Da părinte, da-i decentă!
Nu face decât gargară...
- Doamne, cât e de dementă!
- "Iartă, Doamne, de păcate!"
Zice popa. "Plec la râu!
Merg să fac și eu o baie,
Sigur, numai pân' la brâu!"
Iar acum vă spun o treabă,
Și vă rog să m-ascultați!
Nu faceți ce face popa,
Dumneavoastră, dragi bărbați!
Haide iute, hopa tropa,
Fă ce face preoteasa,
Să nu faci ce spune popa
Până ți-ai găsi aleasa!
poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duse mama (mamei mele, Gheorghița)
Se duse mama-n pulberi și-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primește-o Doamne printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.
În ochii mei topiți de plâns... privește
Și odihnește-o... în tăceri de lut,
Mereu... ea m-a iubit Dumnezeiește
Și cât aș vrea-n amurg... s-o mai sărut.
De poți Părinte, spal-o de păcate,
De-a mai greșit... cu mila, Tu, o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... și nici nu mă mai ceartă.
Se duse mama... știu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Și de-acest lucru, sufletul, mă doare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-ne, Doamne!
Dă-ne, Doamne, ploi, tornade,
Să plecăm cu toți în moarte.
Lacrima fă-o pârâu
Și-nvelește-al vieții brâu!
Dă-ne cântece de jale,
Fiindcă viața noastră doare...
Cianură dai în grai?
O fărâmă de mălai
Să dai Domne, la săraci!
Să-i încalți și să-i îmbraci!
Dă-le literă și minte
Să meargă tot înainte...
Dă-le-un strop de-nțelepciune,
Să poată trăi în lume!
Dă-ne Doamne, iar, vâltori,
Dă apus în loc de zori,
Căci de-atâta suferință
Și fărâma de credință
Am pierdut-o. Și în rugi,
Doamne, numai tu ne plângi.
Dă păduri și nu spitale,
Nu lăsa morții de foame
Neîmpărtășiți. Rămâi
Să-i veghezi la căpătâi!
Peste munții ce se-nalță,
Lasă doamne iarăși viață
Și păduri, râuri de dor.
Iartă Doamne, iartă iarăși,
Încercatul tău popor!
Spovedește-ți credincioșii,
Pașii celui ce-au greșit,
Să-i întorci din întinare,
Căci poporul ți-ai iubit.
Fă-ne cumpănă și lege
Și ne iartă de păcat.
Căci nu e fărădelege
Fără s-o fi încercat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugă la Iisus
O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aștepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!
Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieții ne-o adu în dar!
Mi-e lacrima ocean de suferință...
Și cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căință,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă, Doamne
Dă, Doamne! și iartă
Privirea-mi uimită,
E dur ca o piatră
De patimi lovită.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duse mama
Un poem dedicat finului meu, care azi și-a condus mama spre veșnicie...
Se duse mama-n pulberi și-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primește-o "Doamne" printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.
În ochii mei topiți de plâns... privește
Și odihnește-o... în tăceri de lut
Mereu... ea m-a iubit''Dumnezeiește"
Și cât aș vrea-n amurg... s-o mai sărut.
De poți"Părinte", spal-o de păcate,
De-a mai greșit... cu mila,"Tu"o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... și nici nu mă mai ceartă.
Se duse mama... știu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Și de-acest lucru, sufletul, mă doare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă iartă
Mă iartă, nu mai am cuvinte,
Dac-am greșit îmi pare rău,
Nu-mi lua aducerile-aminte,
Nu m-alunga din drumul tău.
Mă lasă într-un colț de vise
Cu șoaptele... să te veghez
Și stelele în noapte-aprinse
Mă-nvață cum să le păstrez.
De crezi că se sfârșiră toate,
C-a fost să fie numai scrum,
Tu, cea născută din păcate,
Mă iartă... dacă poți... acum.
poezie de Constantin Triță din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părintelui Arsenie Boca
Mi-îndrept genunchiul, Sfinte, către Tine...
Părinte blând și binefăcător.
Ardealul te-a primit cum se cuvine.
Puțini te cheamă-n suflet, mulți te vor.
Ai răscolit adâncurile stranii
Și plângi uitatul suflet de copil,
Dar faci minuni de dincolo de moarte
Cast slujitor, tăcerilor martir.
În sufletu-mi, te rog, te-adăpostește,
Căci am nevoie de iubirea ta,
Credința ca un mugure mustește
Pentru cei care cred neindoiește
În viața și în nemurirea ta.
Și dă-mi o picătură din lumina
Divinului și tainic împrejur,
Mă iartă, Sfinte, roagă-mi Tu de bine,
Căci te voi însoți pe-al vieții drum.
Doamne, dă iubirea Ta
Celui care azi ți-o cere,
Celor care nu te știu,
Pentru-a te găsi odată
Spre a nu fii... prea tarziu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhovnicului meu
- Mi te-a cerut pământul prea devreme.
Mă cert cu el și-i spun că-i vinovat...
Îmi strigi din brazdă: - Nu te teme,
Copilă, pentru tine m-am rugat
Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai;
Lucrează, nu ai vreme ca să stai!
- Părinte al meu, duhovnice și tată,
Îngenunchez, mă rog și strig mereu:
Tu neputința mea o iartă
Când mă rănește clopotul cu plânset greu!
Îmi este dor de tine și de clipe sfinte,
Prin tine căpătam putere...
Aș vrea să fie totul ca-nainte;
Nu mai găsesc la nimeni mângâiere.
Mai roagă-te, părinte încă-o dată
Să-nving păcatul trupului și eu,
Să trec prin restul vieții fără pată...
- Să te-odihnească-n pace Dumnezeu!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare
Ne iartă, Doamne Sfinte! Un suflet de păgân,
Tu-l cerți și-l faci cuminte și-l slobozești la sân.
Te-ai frânt întru iertare, dar nu ne-am cumințit,
Cu toate astea, Doamne, Tu veșnic ne-ai iubit.
În piept un clopot bate și rugile vuiesc,
Aștept din înălțime, de-acum, un semn ceresc...
Căci clocotim în lacrimi. Tu unge-ne cu mir
Și fă să înceteze durerea noastă!- Amin!
La Crucea Ta adesea ne-am aplecat în rugi...
Cu noi în noaptea asta, Tu roagă-te și plângi!
Oprește boala care în ușa vieții bate,
Nu ne lăsa Iisuse pe drumul către moarte!
Știu că greșim adesea și plângem totodată...
Prea Bunule Iisuse, te rog smerit, ne iartă!
Se-ade plânsul Maicii. Când Tu ai înviat,
Ai regăsit în noapte o lume de păcat.
Adu și azi cu Tine Lumina Învierii!
Iertare și iubire. O lacrimă de stea,
Lucească-n întuneric, căci prin a Ta iertare,
Iubitule Iisuse... și noi vom învia.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții de viață V
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Ce-aș mai putea să-ți ofer...
ce-aș mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îți ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ți spun?!
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Mă iartă! și îngerii coboară din cer...
ți-aș dărui viața mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ți-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!